Trecutul Basarabiei sau mai exact trecutul tragic al Basarabiei concentrat în soarta monumentelor sale interbelice ni se deschide ca o carte bogat ilustrată în expoziţia realizată de Asociaţia Monumentum Chişinău în parteneriat cu Muzeul Naţional de Istorie al Moldovei şi oferită până la 20 noiembrie 2021 sucevenilor, graţie aceleiaşi Asociaţii Monumentum în parteneriat cu Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, în holul expoziţional din corpul A, de la etajul I, al instituţiei academice.
36 de roll-up-uri, de panouri, ne spun poveştile mai multor cimitire, biserici, troiţe, monumente, statui şi busturi ale unor personalităţi din partea stângă a Prutului spulberate, ruinate sau afectate de ocupanţi, dar şi de indiferenţa localnicilor şi a autorităţilor. Drumul restaurării, al cicatrizării rănilor lor a început în anul 2009, la îndemnul părintelui profesor Mircea Bejenar, paroh la Tişăuţi, solicitat atunci să înlesnească trecerea peste Prut, la Sângerei, a unei troiţe executate în România (din piatră de Viştea, Cluj) în amintirea martirilor Vasile şi Valeriu Gafencu, demers care l-a întâlnit în rezolvarea formalităţilor juridice cu avocatul Iulian Rusanovschi din Chişinău. De atunci, viaţa tânărului Iulian Rusanovschi s-a scris în bună măsură, întâi împreună cu Asociaţia Studenţilor Creştini-Ortodocşi, apoi cu Monumentum, în lupta pentru o viaţă nouă acestor „rădăcini”, cum le-a numit la vernisaj istoricul Ştefan Purici, prorector al USV, bucovinean legat de Basarabia şi ca autor al volumelor „Introducere în Istoria Basarabiei” şi „Istoria Basarabiei”. De altminteri, şi celălalt reprezentant al Universităţii la vernisaj, Florin Pintescu, decanul Facultăţii de Istorie şi Geografie, în interesanta sa carte „Politicile SUA, Germaniei şi Rusiei în spaţiul românesc (1990-2018). Consideraţii geoeconomice, geoculturale şi geostrategice”, dar şi într-un mănunchi de studii substanţiale, s-a aplecat asupra sorţii Basarabiei, asupra feţei sale necunoscute, în care monumentele reprezintă o cheie.
De la Universitate, expoziţia va pleca, să se deschidă de 1 Decembrie 2021, la Cluj-Napoca, alăturându-i sufleteşte pe basarabeni celor pentru care Ziua Naţională a României, cu semnificaţiile sale, reprezintă de asemenea o valoare identitară. Dar până pe 20 noiembrie 2021, sucevenii pot să o viziteze sau să o revadă, deoare timpul dăruit studierii fiecărui panou în parte cere mai mult răgaz decât cel obişnuit parcurgerii unei expoziţii. Aşa cum ziceam, fiecare spune cel puţin o poveste, povestea readucerii la viaţă a unui monument, a unei rădăcini de preţ istoriei românilor.
Astfel, răscolitoare – dar ce poveste a monumentelor din estul României Mari nu este răscolitoare?! – ni se înfăţişează aceea a omagiului în piatră adus celor trei tineri martiri ai Chişinăului, Alexei Mateevici, Simion Murafa şi Andrei Hodorogea, prieteni aflaţi sub flamura aceleiaşi cauze, reîntregirea neamului românesc, căreia nu au apucat să-i trăiască împlinirea: Alexei Mateevici a murit pe 13 august 1917, la o lună după ce aşternuse pe hârtie istoricul său poem „Limba noastră”, iar o săptămână mai târziu, camarazii săi de ideal, personalităţi ale vieţii politice şi culturale, au căzut răpuşi de gloanţele unei bande de militari ruşi bolşevici. La iniţiativa prietenilor lor în frunte cu Pan Hallipa, în 1923 le-a fost înălţat un monument de piatră, cu chipurile de bronz în basorelief (proiectul sculptorului Vasile Ionescu-Varo) – „Apostolii Basarabeni, Martiri ai Sfintei Cauze Naţionale”, monument aruncat în aer de ocupanţii sovietici în 1962, împreună cu Turnul Clopotniţă al Catedralei Mitropolitane „Naşterea Domnului”. Iniţiativa reconstituirii monumentului aproape la un secol de la edificare i-a avut purtători de steag pe trei basarabeni entuziaşti, Iulian Romanovschi, Dumitru Godoroja şi Iurie Colesnic, cărora li s-au raliat alţii, intelectuali, artişti, instituţii. Lungi documentări în arhive, în colecţii de ziare vechi, lungi demersuri pentru obţinerea aprobărilor şi a banilor necesari, dar a venit şi ziua reîntoarcerii Apostolilor la Chişinău, pe 29 septembrie 2016.
Anul 2021 fiind declarat de Patriarhia Română Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul, asociaţia s-a ocupat şi de repunerea în lumina a unor monumente închinate eroilor români pentru reîntregirea ţării, între care şi de restaurarea troiţei eroilor români de la Mănăstirea Rudi, înălţată în 1936 de Episcopul Hotinului, Visarion Puiu. Cufundându-mă prin expoziţie în istorii vechi şi noi, m-am bucurat să aflu că minunata sculptoriţă Silvia Radu, pe care am cunoscut-o la Colocviile de la Putna, şi a cărei lucrare dedicată lui Visarion Puiu a fost dezvelită cu un deceniu în urmă la arhondaricul sfintei mănăstiri, i-a oferit gratuit lui Iulian Rusanovschi matriţele acesteia pentru turnarea în bronz a unui bust al Mitropolitului Bucovinei Visarion Puiu, bust care se află acum în curtea ctitoriei sale, catedrala Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena din Bălţi.
Ultima privire a stăruit asupra hărţii R. Moldova cu semnul monumentelor restaurate, până am simţit nevoia să cobor pleoapele ca să desluşesc mai bine paşii spre suprafaţa încă încordată a aşteptare. Paşii tinerilor de la ASCOR, de la Monumentum şi ai prietenilor lor şi ai celor de o credinţă cu ei. Paşi spre monumentele din trecut, din istorie, care la rândul lor cresc tăcut o altă istorie.
Comentarii