Din vechime, localitatea suceveană Vama a atras atenţia trecătorului sau turistului care a poposit aici, prin frumuseţile naturale ce o înconjoară, dar şi prin semeţia şi spiritul gospodăresc al localnicilor, caracteristici de care se bucură majoritatea muntenilor din această zonă. În istoria acestor locuri, Vama a ocupat şi continuă să ocupe un loc important şi prin păstrarea tradiţiilor lăsate de strămoşi şi prin viaţa sa culturală. În zilele noastre, din ce în ce mai mulţi turişti din ţară şi din străinătate o caută pentru pensiunile sale cochete şi bine organizate şi pentru valorile pe care le găsesc aici.
Între ele se numără şi Muzeul Oului, fondat acum 27 de ani de Letiţia Orşivschi, absolventă a unei facultăţi de industrie uşoară şi continuatoare a unor tradiţii de familie în dragostea pentru frumos şi spirit creator. În casa părinţilor săi, Ionel şi Delia Orşivschi, sprijinită de sora sa, Cătălina, şi ea absolventă a aceleiaşi facultăţi, cunoscută acum ca o talentată epigramistă, dar şi creatoare de literatură pentru copii (14 volume de autor – versuri satirice, lirice, patriotice pentru adulţi şi pentru copii), muzeul s-a dezvoltat an de an, ajungând acum la 11.000 de exponate ce ne prezintă tradiţiile bucovinene sau din alte zone ale ţării, dar şi din 82 de ţări ale lumii, dobândind astfel caracter internaţional. Zeci de turişti români sau străini păşesc pragul muzeului, deschis acum într-o clădire nouă. Fiecare grup, fiecare vizitator primeşte explicaţii în limba noastră sau în limbi de circulaţie internaţională: engleză, franceză, germană ş.a.m.d., pentru a afla istoria şi semnificaţia fiecărui exponat sau grup tematic, tehnică de lucru etc.
Fondatoarea şi conducătoarea muzeului, prof. Letiţia Orşivschi, a avut amabilitatea să ne dea amănunte despre istoricul şi tehnica închistririi ouălor şi pentru cititorii ziarului „Crai nou”.
„Fiind un simbol al vieţii şi al fertilităţii, un simbol precreştin, oul este prezent în tradiţiile, superstiţiile şi obiceiurile multor popoare. La creştini însă, oul este un dar pascal. Oul vopsit în roşu este consumat în perioada pascală, iar cel frumos decorat este păstrat sau oferit în dar cu ocazia acestei mari sărbători. La noi, la bucovineni, oul închistrit este sfinţit la Paşti şi păstrat în casă ca un simbol al protecţiei familiei. Odinioară, oul era decorat simplu, cu motive lucrate în culori «de pământ», culori naturale obţinute din fierturi de plante: coji de ceapă, de sfeclă roşie, coji de nucă, ştevie etc. Aceste culori le regăsim şi pe ştergare, pe covoare sau pe costumele traditionale. La ouăle vechi, dominante sunt motivele religioase, combinate cu simboluri ale naturii, ca de exemplu soarele, apa, cerul cu stele, simboluri ale belşugului: spicul de grâu, simboluri ale vieţii, precum, «cărarea rătăcită», reprezentări ale ocupaţiilor tradiţionale: grebla, furca, vârtelniţa, coarnele berbecului, fierul plugului, creasta cocoşului, trifoiul sau simboluri ale eternităţii: braduţul şi frunza de stejar.
Cele mai vechi ouă bucovinene din muzeu sunt cele care au aparţinut familiei mele, cu o vechime între 50 şi 100 de ani, ouă pline care, nefiind lăcuite, au permis în timp evaporarea albuşului prin porii cojii şi coagularea galbenuşului în interior. Toate aceste ouă au fost lucrate în tehnica veche de scufundare a oului în băi succesive de culoare, tehnica «batik», ce presupune folosirea cerii naturale de albine doar ca element de protecţie, aceasta fiind eliminată la finalul procedeului, coaja redevenind astfel netedă. Instrumentul cu care s-au lucrat ouăle şi cu care se lucrează şi astăzi este «chisiţa» ce este un băţ de lemn care are în vârf un tub metalic de mici dimensiuni în care este fixat un fir de păr de cal sau de porc, cu rol în limitarea debitului de ceară. Culorile folosite în tehnica «batik» erau odinioară galbenul, simbolizând pâinea noastră cea de toate zilele, roşul, simbolizând sângele, viaţa, sacrificiul Mântuitorului, şi negrul, simbolizând infinitul, împreună reprezentând protecţia Sfintei Treimi.
Pe la anul 1900 a luat naştere cea de-a doua tehnică de închistrire a ouălor în Bucovina, tehnica oului lucrat cu ceară în relief. Femeile de pe la noi au combinat ceara naturală de albine cu diverşi pigmenţi, ceara colorată aplicând-o direct pe albul cojii. Cu timpul, prin suprapuneri de puncte de ceară s-a realizat acea senzaţie de «perluţă». Astăzi, tehnica aceasta cu ceară în relief este mult mai folosită pentru că este mai puţin restrictivă şi va lăsa imaginaţia creatorului să adauge multiple combinaţii de elemente, culori şi jocuri de înălţime ale straturilor de ceară. De asemenea, ca peste tot în lume, acum oul va fi doar o coajă care, după golire şi clătire cu apă sărată va fi lăsată la uscat minim trei săptămâni, timp în care porii cojii se vor astupa, iar pe suprafaţa netedă obţinută după uscare, liniile vor putea fi mai fine, mai subţiri.
În Muzeul Oului Vama-Bucovina, exponatele vechi sunt prezente într-o sală unde se găsesc şi câteva obiecte tradiţionale, fiind expuse în două vitrine generoase. Pe lângă vechile exponate, colecţia bucovineană este completată de ouăle ce reprezintă costumul popular din zonă, dar şi de lucrările mele” ne-a spus prof. Letiţia Orşivschi.
După cum menţionam, muzeul s-a reorganizat complet în noua clădire construită în acest scop, astfel că cel ce vine sau revine aici se bucură de o nouă viziune de prezentare a exponatelor, accentul continuând să se pună pe reprezentarea tradiţiilor bucovinene.
„Astăzi, oul bucovinean este prezent în cinci săli unde, fie este aranjat pe culorile dominate, fie reprezintă obiceiurile locului, fie apare cu modele şi culori influenţate de minorităţile prezente în zonă sau este realizat de mine într-un stil propriu şi modern” ne spune Letiţia Orşivschi.
„Colecţia este completată de încă trei săli cu exponate internaţionale, aranjate în funcţie de zona de provenienţă (82 de ţări cu tradiţie în decorarea oualor, de pe toate continentele), în funcţie de câte o temă (motive religioase, motive florale, ouă perforate, aplicaţii cu mărgele, ouă cu broderii, poveşti, personaje) sau în funcţie de tipul de suport (ouă de porţelan, ceramică, sticlă, cristal, lemn, pietre semipreţioase şlefuite sub formă de ou). Dintre cele mai deosebite exponate putem aminti ouăle cu ceas, oul cu fermoar, oul «feliat», cel cu aplicaţii de peste 2.500 de fire de păr, ouăle muzicale, ouăle transformate în casete de bijuterii, ouăle cu mesaj, cel cu aplicaţii de pastă de dinţi sau cel cu boabe de piper, cele lucrate în succesiuni de linii sau în tehnici de zgâriere, decupare sau brodare. Dintre rarităţile colecţiei amintim ouăle de geko, flamingo, crocodil, varan, piton, emu, nandu, tinamu, broască ţestoasă, lebădă, barză şi fragmentele de coajă de ou de dinozaur. Cele mai vechi exponate, majoritatea provenite din secolul al XIX-lea, au fost realizate în manufacturi renumite, fiind vorba de ouă de porţelan de Meissen, Sevres, Limoges, Rosenthal, Franklin Minth sau au fost realizate în atelierele de argintărie din Grecia sau Anglia, acestea fiind completate de replici ale celebrelor ouă Fabergé. Dintre exponatele speciale ale colecţiei, un loc aparte îl ocupă ouăle cu dedicaţie şi cele cu numele «Letiţia» scris în diverse tehnici, în diverse stiluri, în diferite limbi şi cu diferite tipuri de alfabet.”
Stabilită în Germania împreună cu soţul ei de origine română, Ştefan Heiser, Letiţia continuă să se ocupe mai bine de jumătate de an de muzeul pe care l-a creat. În restul timpului se ocupă de muzeu părinţii, sora şi fiul său Rareş. Şi acolo, în Germania, ca peste tot în lume unde a reprezentat ţara, Letiţia continuă să fie un „ambasador” al României pentru promovarea tradiţiilor bucovinene, prin expunerile, prelegerile pe care le ţine la universităţile unde este invitată, prin expoziţiile la care participă şi chiar cursuri pe care le organizează pentru cei ce doresc să înveţe arta închistririi ouălor.
Iubitorule de tradiţii şi de frumos, dacă vrei să-ţi bucuri ochii şi inima, când treci prin Vama, nu uita să vizitezi măcar o dată în viaţă Muzeul Oului de aici!
ARTEMISIA IGNĂTESCU
Comentarii