Joi, 29 iulie 2021, ne-a părăsit prof. univ. dr. Ion Popescu-Sireteanu, lingvist, critic literar, poet şi prozator, un valoros om de cultură al Bucovinei şi al ţării întregi. Născut în cartierul Mănăstioara al oraşului Siret, în ziua de miercuri, 10 octombrie 1934, a urmat cursurile elementare şi gimnaziale în oraşul natal, iar cele liceale în Timişoara şi Oradea.
În anul 1958 absolvă Facultatea de Filologie de la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iaşi, iar după o scurtă perioadă de profesorat în satul Drăguşeni, Iaşi, parcurge o strălucită carieră universitară la Facultatea de Filologie din Iaşi: asistent (1962), lector (1972), cu o teză de doctorat – „Termeni păstoreşti în limba română”, susţinută la aceeaşi universitate în 1976 – conferenţiar (1990) şi profesor (1994). Pasionat şi de folclor, a cules numeroase cântece şi basme din Bucovina şi a tipărit peste 30 de cărţi (poezie, proză, antologie, eseuri) şi 330 de studii cu subiecte filologice.
A fost membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, al Societăţii Române de Toponimie, al Societăţii Române de Lingvistică, al Uniunii Scriitorilor din România şi al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina (preşedinte al Filialei Iaşi), iar activitatea ştiinţifică şi literară i-a fost apreciată cu Premiul „Timotei Cipariu” pentru colaborare la „Tezaurul toponimic al României. Moldova”, vol. I, 1991-1992 şi Premiul „Meritul cultural” de la Salonul Naţional al Cărţii de a Chişinău, 1994.
În legătură cu oraşul său natal, Ion Popescu-Sireteanu a publicat în 1994 volumul „Siretul – vatră de istorie şi cultură românească”, în care a reunit numeroase studii ale oamenilor de cultură din zonă şi a prezentat activitatea unor personalităţi locale (S. Fl. Marian, Teodor V. Ştefanelli, Mihai Teliman, Vasile Posteucă, George Nimigean, Marius Cilievici, Vasile Andru, Constantin Hrehor, Victorin Ursache ş.a.).
În 1999 a întocmit un splendid album intitulat Oraşul Siret şi împrejurimile, însoţit de un amplu studiu închinat străvechii capitale moldave. O versiune a fost tipărită şi în limba engleză. În prefaţa cărţii, autorul precizează: „În Siret, fiecare stradă, fiecare deal, fiecare părâu şi fiecare grădină sau piatră depun mărturie pentru un ţinut glorios. Peste tot sunt osemintele unor înaintaşi care au trudit la înfăptuirea sau scrierea istoriei naţionale. Domnitorii şi doamnele lor, prinţii şi domniţele, preoţii, târgoveţii şi sătenii, toţi laolaltă şi fiecare luat singur au dat partea lor de trudă şi de iubire închinate acestui pământ românesc, râvnit pe ascuns sau pe faţă de vecini mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi…”
În 1990, Ion Popescu-Sireteanu a fost declarat „Cetăţean de onoare al oraşului Siret”, în semn de aleasă preţuire a cărţilor scrise până în acel ceas şi a participării sale entuziaste la manifestarea tradiţională „Zilele Culturii Siretene” (ajunsă astăzi la vreo 30 de ediţii). În ultimii ani de viaţă, cărturarul s-a stabilit în oraşul Piteşti, devenind un colaborator (cu texte literare sau de profil lingvistic) important al revistei „Argeş”.
Dintre numeroasele sale opere, amintim: „Contribuţii la cercetarea terminologiei păstoreşti în limba română” (1980), „Chestionar păstoresc” (1983), „Limbă şi cultură populară. Din istoria lexicului românesc” (1983), „Păcală şi ai săi. Povestire originală” (1994), „Cuvinte româneşti fundamentale” (1995), „Poveşti şi povestiri” (1996), „Între două veşnicii. Poeme în proză” (1996), „Memoria limbii române”, în patru volume (1997, 1998, 2003), „De dragoste” (versuri, 1999), „Cale şi drum” (poeme în proză, 2001), „La porţile norocului” (2002), „Oameni şi întâmplări din satul meu” (poeme, 2002), „Înţelepciunea limbii române” (2004), „Moldovenii în istorie. Cartea unui impostor şi falsificator agramat” (2005) ş.a.
Prin trecerea lui Ion Popescu-Sireteanu în lumea cu „loc de verdeaţă şi fără de întristare”, cultura românească suferă o grea pierdere, dar amintirea lui va să rămâie veşnic vie…
Prof. SILVESTRU PÂNZARIU,
Siret
Comentarii