Suceava a oferit miercuri, 14 iulie, o demnă recunoaştere a meritelor caritabile, a omeniei şi dedicaţiei de care a dat dovadă întreaga sa viaţă doamnei Jane Nicholson, fondatoare, acum 30 de ani, a Fundaţiei FARA, cu o lungă activitate şi în Suceava.
Primarul Ion Lungu i-a conferit miercuri acestei doamne, în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Cetatea de Scaun, titlul de „Cetăţean de Onoare al Municipiului Suceava”, însoţit de mulţumirile comunităţii pentru munca depusă în beneficiul copiilor şi tinerilor vulnerabili, fără familie.
„Din 1991, Jane şi-a dedicat energia şi resursele pentru ajutorarea celor mai vulnerabili şi a căutat în permanenţă alternative pentru cei pe care i-a cunoscut în timpul călătoriilor sale, fiind aproape de oamenii din comunităţile cele mai sărace din România, ale căror circumstanţe de viaţă au fost mai dure decât ale celorlalţi”, a scris Ecaterina Croitor, director Program prevenirea şi combaterea sărăciei prin educaţie din cadrul FARA, în prezentarea care i-a convins pe consilierii locali suceveni să-i ofere, în unanimitate, distincţia voluntarului englez care acum 30 de ani a venit în România cu ajutoare, dar n-a mai plecat. În acele momente ea a înţeles că pentru copiii pe care îi văzuse în orfelinatele din acele timpuri era nevoie de mult mai mult decât de haine şi dulciuri.
„Mi-am dat seama că nu mai pot pleca”
Lângă Jane Nicholson te simţi cuprins de o energie luminoasă şi calmă, iar după ce ai stat cu ea de vorbă pleci încrezător că lumea e mult mai bună şi mai frumoasă decât ţi se părea cu puţin timp înainte. Este, probabil, efectul de înseninare pe care oamenii născuţi pentru a se dedica semenilor o au asupra celorlalţi. Deşi Jane Nicholson este un titan al carităţii, căreia şi-a închinat întreaga viaţă, atitudinea ei nu te copleşeşte, nu te face să te simţi mic, ci te cooptează, te împrieteneşte blând cu ideea că, la rândul tău, eşti în stare să faci un bine cât de mic poţi tu. Mottoul după care Jane îşi ghidează de altfel viaţa a rămas, de 76 de ani, acelaşi: „Nu este atât de mult despre măreţia faptelor noastre, cât despre dragostea cu care acestea sunt înfăptuite”, una dintre învăţăturile Sf. Tereza de Avilla, călugăriţa-învăţător reformatoare a mănăstirilor carmelitane.
„Vă amintiţi prima vizită în România?” am întrebat-o în minutele pe care mi le-a oferit după ceremonie.
„Yes… 1991… Am venit în România după ce am văzut la televizor situaţia copiilor din instituţiile de protecţie. Dar să văd la tv nu era destul, aşa că am decis să văd cu ochii mei ce se întâmpla aici. A fost o vizită grea. Am fost de multe ori în situaţii dificile, dar ceea ce am văzut la începutul muncii mele în România anilor ’90 nu am văzut niciodată în viaţa mea. A fost şocant, dar nu numaidecât faţă de ceea ce vedeam, ci pentru că mă provoca să găsesc o cale să-i ajut pe acei copii şi tineri pe care i-am întâlnit la Zvoriştea, la Costâna şi în Botoşani. Atunci am venit cu o echipă de voluntari cu care am făcut primele activităţi, dar mi-am dat seama că nu mai pot pleca. Trebuia să fac ceva, având în vedere că am şi pregătire medicală. Aşa am înfiinţat Fundaţia FARA, pentru a putea oferi un model de lucru, iar după 30 de ani vă pot spune că sunt satisfăcută, deoarece acest model de lucru a fost unul bun, care s-a înfăptuit. Suntem în poziţia de a arăta toate rezultatele obţinute în cei 30 de ani. Ce m-a ajutat? Perseverenţa, încrederea şi credinţa” a răspuns Jane Nicholson.
Sub patronajul Alteţei Sale Regale Prinţul Charles de Wales
Fundaţia FARA, organizaţie de caritate pentru cei „fără familie, dragoste, resurse şi suport, şanse egale la educaţie şi oportunităţi, speranţă şi încredere, zâmbete”, cum se recomandă, a luat fiinţă în 1991. În 1997, primul serviciu înfiinţat de FARA la Suceava a fost Casa de tip familial Sf. Nicolae, unde copiii pentru care s-a dispus măsura plasamentului (copii orfani de ambii părinţi, copii proveniţi din medii defavorizate care au fost abuzaţi, exploataţi sau neglijaţi, copii proveniţi din medii disfuncţionale etc.) au primit şansa să se bucure şi să trăiască într-un mediu corect, sănătos, familial.
Ulterior, în judeţ au mai fost înfiinţate alte două case de tip familial, la Vadu Moldovei şi Cacica, şi două centre de zi pentru terapie şi recuperare, la Suceava şi Fălticeni. Zeci de copii defavorizaţi şi de membri ai familiilor acestora, din patru localităţi sucevene, primesc de la FARA sprijin educaţional after school, sprijin psiho-social şi material, dar activităţile în care aceştia sunt atraşi sunt mult mai complexe. Organizaţia FARA este înregistrată şi acreditată atât în Marea Britanie, cât şi în România, desfăşurând activităţi de protecţie socială pentru copii şi tineri (parte dintre ei cu dizabilităţi) care sunt lipsiţi de grija familiei naturale sau care provin din familii fără posibilităţi. Fundaţia FARA se află sub patronajul Alteţei Sale Regale Prinţul Charles de Wales şi are ca ambasadori în afara României pe Felicia Filip, soprană de renume mondial şi manager al Operei Comice pentru Copii, şi violonistul Eugen Sârbu.
Aproximativ 85% din cheltuielile fundaţiei sunt susţinute prin activităţi generatoare de venit (charity shops) în Marea Britanie, venituri care susţin programe pentru copii şi tineri cu dizabilităţi, copii şi tineri în sistemul de protecţie, copii, tineri şi familii care trăiesc în sărăcie severă şi tinerii care părăsesc sistemul de îngrijire şi se pregătesc pentru o viaţă independentă, din judeţele Suceava, Ilfov şi Satu Mare.
În trei decenii, FARA a transformat viaţa a aproximativ 10.000 de copiii şi tineri fără familie sau cu familii sărace ori dezorganizate, pe care i-a vindecat de traume psihice, le-a îngrijit dizabilităţile şi i-a condus către o viaţă nouă. Le-a oferit acestora şanse egale la dragoste, sănătate, educaţie şi, pe viaţă, o familie. Fundaţia le-a asigurat, după caz, rezidenţă, asistenţă psiho-socială, acces la educaţie, posibilităţi de socializare, servicii de terapie şi recuperare, sprijin material, mulţi dintre tineri având parte de aceste servicii şi după împlinirea vârstei de 18 ani.
„Scopul meu, al nostru, a fost să vindecăm traumele copiilor care au fost abuzaţi şi afectaţi de viaţa grea pe care au avut-o în instituţiile de protecţie de dinaintea anilor ’90. Am vrut să le oferim o familie celor care nu o au. Acesta este de altfel şi sloganul fundaţiei –„O familie pentru cei FĂRĂ” . Am fost într-o poziţie favorabilă, pentru că am putut să adun bani în UK, bani pe care alte ONG-uri nu au putut să-i obţină. Alt scop a fost să-i conectăm pe aceşti copii la comunitate şi astfel să-i ajutăm să depăşească limitele pe care le-au dezvoltat din cauza experienţelor nefaste din copilărie. Au venit la noi mici şi slabi şi au plecat mari şi puternici. E adevărat că n-au reuşit toţi, pentru că, din păcate, în viaţă nu reuşesc toţi. Dar fiecare copil al nostru a recunoscut că dacă ar fi rămas acolo unde era, viaţa lui ar fi luat-o într-o cu totul altă direcţie” ne-a declarat Jane Nicholson.
„Nu sunt niciodată obosită”
FARA în România înseamnă Jane Nicholson, voluntarul lider de organizaţie umanitară care, până a veni pe meleagurile noastre, a contribuit la crearea unor condiţii decente de viaţă pentru copiii separaţi de familie din Albania, Macedonia şi Polonia. Femeia care a creat în trei judeţe aproximativ 300 de locuri de muncă este fericită doar când copiilor de care se îngrijeşte le merge bine şi pot înfrunta cu curaj viaţa.
„Ca FARA să fie un proiect de succes am avut o cerinţă primordială, ca personalul care lucrează la noi să respecte anumite standarde de lucru. Nu am tolerat nicio situaţie în care copiii nu au fost trataţi cu afecţiune şi respect. Dacă nu există oameni care să iubească copiii, copiii sunt pierduţi şi nu se pot obţine rezultatele la care te aştepţi. Nu sunt niciodată obosită, pentru că lucrez cu o întreagă echipă şi am încredere în ea, o echipă minunată, împreună cu care aveam atâtea de oferit încă.
Petrec mult timp în rugăciune pentru a găsi soluţii la problemele ce apar uneori. Dar îmi place să trăiesc în prezent şi să abordez probleme în prezent, iar experienţa ne-a dovedit că lucrurile se aşază, iar soluţiile vin când nu ne aşteptăm” a încheiat Jane Nicholson.
Comentarii