L. rom., curs scurt

Recent, datorită ştirii unui coleg, am aflat, ca şi dvs., că AJOFM organizează (şi bine face!), pentru persoanele rămase doar cu „diplomă” de învăţământ primar, un curs de o lună „de competenţe de comunicare în limba oficială”. Situaţie în care m-am întrebat aşa, cam într-o doară, ce-am face noi ăştialalţi, de la opt clase în sus, să (re)învăţăm, dacă suntem de părere c-ar trebui, limba oficială, scris-citit. Că dacă nu ne urnim la nişte astfel de cursuri de (re)calificare, de unde? De pe burtierele de la teve, de la influencerii (inclusiv în materie de limbă) de pe reţelele de socializare?… A fost o vreme când m-am crezut cât de cât ştiutor, însă v-am mai mărturisit că mi-a trecut. Îmi vine şi ruşine că mai scriu „bacalaureat” şi „bac”, când majoritatea scrie „Bacalaureat”, „Bac”, „BAC”, „B.A.C.”. Ba îmi vine să mă las curentului şi să scriu „BACALAUREAT”, ca să nu-mi rămână vina/grija că aş greşi în ochii noi ai lumii. Şi LIMBA ROMÂNĂ şi, spre a nu supăra pe cineva, LOGICA ori ZOOLOGIA. Ca s-o scurtez, nici nu mai insist asupra conţinuturilor. Căci L. rom. este, categoric, foarte prolifică (precum… toate limbile care se respectă, dăinuind şi reinventându-se). De ex., în anii ’80, aveam impresia (ca urmare a insistenţelor comentatorilor de fotbal; nişte „tătici” din breasla ziariştilor în care am ajuns să prestez ca amator) că „prolific” e un Dudu Georgescu, fiindcă dă goluri multe, deşi din nuş’ ce carte tot din vremea aia reţinui că prolifici îs de fapt şoarecii, iepurii ori gândacii din subsol, că se-nmulţesc mult şi repede.