Sunt legat de acest teritoriu, unde, în ziua de 15 mai 1939, am văzut lumina zilei, în comuna Iordăneşti, judeţul Storojineţ, pe timpul României Mari…
Trecut-a timpul şi iată că nu numai războaiele, dar şi noile forme de boală au făcut să dispară dintre noi oameni de valoare – profesori, oameni de cultură, doctori ingineri, istorici, actori, politicieni ş.a.m.d.
În cele ce urmează voi da câteva exemple cu privire la cei dispăruţi dintre noi…
Octavian Bivolaru (n. 16.05.1936)
S-a născut la Culieni, judeţul Dorohoi, România. A fost inginer, publicist. Membru fondator al Societăţii de Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi (1990), al Societăţii victimelor staliniste „Golgota” (1991).
A editat cartea în două volume „Durerea memoriei” o carte-document în format mare, însumând 724 de pagini, tipărită la Herţa, în Bucovina, în 2013.
Octavian Bivolaru, erou al adevărului, iniţiator al fondării Societăţii „Golgota” la 30 martie 1991. Cartea, în paginile ei, dă lumii de ştire despre atrocităţile săvârşite în timpul regimului de ocupaţie totalitarist împotriva românilor.
A sprijinit, inclusiv material, ridicarea de monumente în memoria românilor deportaţi şi ucişi în gulagurile staliniste. A participat la numeroase simpozioane ştiinţifice, parastase, pelerinaje la Fântâna Albă, Lunca, Mahala, Storojineţ, Roşa, Stăneşti şi Herţa.
A colaborat cu articole la almanahul „Ţara Fagilor” şi la ziarele „Zorile Bucovinei”, „Concordia” şi „Libertatea cuvântului”.
Mircea Lutic (n. 20.05.1939, Iordăneşti, judeţul Storojineţ, România)
Poet, publicist, traducător, ziarist. Membru al Uniunii Naţionale a Scriitorilor din Ucraina (1978), al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1990), al Uniunii Scriitorilor din România (1996), al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (1995), al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina.
Studii: Liceul Pedagogic din Cernăuţi (1953-1957), Facultatea de Istorie şi Filologie a Universităţii din Chişinău (1959-1964). Profesor şi director de studii la Sărata Galbenă, raionul Hînceşti (Basarabia). Din 1965 a fost corespondent al săptămânalului „Cultura” (Chişinău). Secretar general de redacţie al ziarului „Zorile Bucovinei” de la Cernăuţi (1967-2003), corespondent al ziarului „Cerniviţ” (2003) şi la „Concordia” (2003-2004), Kiev-Cernăuţi.
A tradus în limba română din literatura rusă: Dostoievski, Tolstoi, Puşkin, Lermonontov, Cehov, Solohov, Turgheniev. Activitatea publicistică, deosebit de bogată, studiile şi articolele sale pe teme de istorie culturală a Bucovinei sunt deosebit de documentate şi au o valoare deosebită. A fost distins cu premiul Uniunii Scriitorilor şi al Comitetului de Stat al Moldovei pentru Edituri Poligrafice şi Comerţul cu Cărţi, pentru traducerea romanului „Fraţii Karamazov”. Premiul literar „Mihai Eminescu” al Academiei Române (2012). Decorat cu Ordinul Naţional al României „Serviciul Credincios” în grad de ofiţer (2000), a primit medalia „150 de ani de la naşterea Luceafărului literaturii române” (2000) şi a devenit cetăţean de onoare al Bucovinei (2015).
Ion Creţu (n. 1938, comuna Tereblecea – d. 2.08. 2018)
Profesor, ziarist, membru al Uniunii Naţionale a Ziariştilor din Ucraina şi al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR).
Studii: Şcoala medie din Tereblecea (1955), Universitatea de Stat din Cernăuţi, Facultatea de Filologie Româno-Germană, Secţia Limba şi Literatura Română (1960). Profesor la Tereblecea şi la Rovemki, Republica Luhansk, Ucraina (1960-1967). Director la şcoala serală din Tereblecea, inspector la Secţia de Învăţământ a raionului Hliboca, expert la secţia de scrisori. Şef de secţie cultural-literară şi autor la „Zorile Bucovinei” până la pensionare (1970-2007). A publicat articole, note şi comentarii în presa din Bucovina, fiind colaborator special, cu o rubrică permanentă, „Din casa fraţilor”, în cotidianul „Crai nou” din Suceava. A sprijinit apariţia cărţilor „Icoane de dor” (versuri) şi „Băiatul drumului” (roman).
Diploma Societăţii Scriitorilor Bucovineni (SSB). A tradus, pentru presa din Bucovina, pagini literare din scriitorii ruşi şi ucraineni.
Nu pot să trec cu vederea că prof. Ion Creţu a fost primul ziarist care a publicat în cotidianul „Crai nou”, din data de 19 octombrie 1999, un articol intitulat „Un om cu inimă largă”. Ne-am cunoscut la manifestările culturale ale Societăţii „Mihai Eminescu” iar apoi, împreună, am participat şi la alte manifestări desfăşurate la Cernăuţi, Suceava, Tg. Mureş şi Timişoara. Astfel s-a legat o prietenie sinceră între prof. Ion Creţu şi subsemnatul.
Dumitru Covalciuc (n. 2.01.1947 – d. 23.12. 2017, comuna Oprişeni, fostul judeţ Rădăuţi)
Cercetător, prozator, folclorist, publicist, membru fondator al Societăţii de Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Cernăuţi (1989) şi prim-vicepreşedinte din 2000. Preşedinte al Societăţii Culturale „Arboroasa”, membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (1995). Studii medii în satul său (1964), Facultatea de limbi străine la Universitatea din Cernăuţi (1966-1971). Şef de secţie la ziarul „Zorile Bucovinei” (1971-2004). A publicat poezii, articole, istorie literară şi folclor, reportaje şi note în periodice cernăuţene şi din Moldova (Basarabia). Şef al Institutului Obştesc de Istorie, Restituiri Literare şi Folclorice.
Editor şi unic realizator al almanahului „Ţara Fagilor”. A fost distins în 1992 cu premiul Fundaţiei Culturale a Bucovinei, iar în 1998 şi 2011 cu cele ale revistelor „Migraţia” (1992-1993), „De la Nistru pân’ la Tisa” (1993), „Calendarul poporului” (1993), „Codrul Cosminului” revistă trimestrială de istorie, restituiri literare şi folclorice (1993-1997) şi al „Calendarului creştin-ortodox al românilor bucovineni” (1992/’93 – 1994/’95) în colaborare cu preotul Adrian Acostichioaie. A tradus 25 de manuale din limba rusă şi ucraineană pentru şcolile româneşti din Ucraina. În continuare, despre Dumitru Covalciuc, adăugăm că unele dintre publicaţii au apărut cu sprijinul Inspectoratului Judeţean de Cultură Mureş, al filialei Mureş a revistei „Vatra românească” şi al Bibliotecii Judeţene Mureş.
Dumitru Covalciuc a manifestat o grijă deosebită pentru păstrarea mărturiilor materiale (case memoriale, monumente, morminte, documente privind românii din Bucovina).
La Oprişeni a fost aşezat un bust al lui Ştefan cel Mare, creaţia sculptorului român Dumitru Gorsovschi.
Meritul lui Dumitru Covalciuc este incontestabil în aflarea mormântului lui Iancu Flondor de la Maidanul Storojineţului. Dumitru Covalciuc cunoştea, ca nimeni altul, toate satele Bucovinei şi a fost numit „enciclopedia veche a Bucovinei”.
În ultimul număr al almanahului „Ţara Fagilor”, până în martie 2018, au scris cuvinte îndoliate Dimitrie Poptămaş, Eleonora Moldovan, Edmond Neagoe, Neculai Şapcă, Felicia Nichita-Toma, Ion Cojocaru, Lazăr Lădaru, Valentin Mircea Ploieşteanu, Rodica Puia şi Gheorghe Motrescu.
Informaţiile despre cei amintiţi, Octavian Bivolaru, Mircea Lutic, Ion Creţu şi Dumitru Covalciuc, au fost culese din „Enciclopedia Bucovinei” a regretatului Emil Satco şi a fiicei sale, Alis Niculică.
Pe toţi i-am cunoscut şi mi-au fost prieteni şi le rămân dator celorlalţi, pe care nu i-am amintit. Dar abia aştept clipa în care să fac prima vizită la Cernăuţi, după pandemie, spre a afla mai multe.
CIPRIAN BOJESCU
Comentarii