Minunea minunilor

Reţeaua de internet, din 2006 cu zi în calendarele internaţionale (29 octombrie), este considerată a fi astăzi, pe drept cuvânt, cea mai importantă invenţie a umanităţii, minunea minunilor lumii. În vârstă de peste 31 de ani (ori, după alţii, de peste 51, de la proiectul ARPANET finanţat de Departamentul American al Apărării), reţeaua a depăşit şi din zi în zi depăşeşte aşteptările de până mai ieri ale celor mai mulţi dintre noi care, de la caz la caz, i-am devenit simpli utilizatori, beneficiari (poate că şi foarte eficienţi)… până la robi. Nu este loc aici să enumerăm numeroasele câştiguri (practice, de timp, financiare etc.) pe care le-a adus omenirii în general internetul şi, în mod particular – mai mult sau mai puţin –, fiecăruia dintre noi. Nici să enumerăm prejudiciile, căci sunt şi dintre acestea destul de numeroase. Însă nu putem să nu reamintim că, între modificările comportamentale pe care le-a presupus (impus?) asupra clienţilor de presă tradiţională – inclusiv sau mai ales în România, unde internetul este mai ieftin şi de mai mare viteză decât în alte state – este pretenţia la gratuitate. Astfel că un ziar tipărit este din ce în ce mai mult evitat, deşi se numără printre cele mai ieftine mărfuri de pe piaţă. Iar generaţiile mai noi, „ale internetului”, aproape că ignoră existenţa lor, deşi nu ratează ocaziile de a le frunzări ediţiile online, unde titlurile, pozele şi filmuleţele sunt cele mai consumate. Nu doar teoretic, se pune problema dacă astfel de ediţii online să devină, într-un viitor, contra cost. Ar putea fi o decizie riscantă în contextul în care, cu siguranţă, vor continua să existe şi produse mediatice gratuite. Când cumperi pantofi de la un magazin online, e clar: nu-i capeţi dacă doar ţi-ai plătit internetul la zi. Deoarece ei, pantofii, se vând, nu se dau „moca”. Iar atunci de ce vor unii ca ştirile să fie gratis?!