Ţin la calitate, la lucrul bine făcut

De la un montaj greşit de oglindă al unui colaborator, Iulian Bordianu, perfecţionist de felul său, „ţin la calitate, la lucrul bine făcut”, cu grijă la amănunte şi la detalii, a ajuns să conceapă şi să realizeze amenajări interioare. Crease obiecte pentru decoraţiuni, le făcuse în scopul de a fi integrate în anumite spaţii, dar nu montase, efectiv, oglinzi de dimensiuni mari. „Le-am făcut din nou, cu muchii corect tăiate la 90 de grade, şi le-am montat. Am continuat să fac oglinzi din foi mai mari, am şlefuit şi faţetat astfel încât, chiar dacă situaţia la faţa locului pare complicată, chiar dacă este nevoie de soluţii, nu uşor de realizat, să le găsesc şi să le pun în practică”.

Nu mulţi se încumetă să facă ceea ce face el, dat fiind că lucrul cu foaia de oglindă este delicată, mai ales când vine vorba despre dimensiuni mari ale lucrărilor, începând cu transportul şi terminând cu montajul de la faţa locului. Colaborează cu designeri şi cu arhitecţi, se consultă cu aceştia, dar greul cade pe el. Când vine vorba de execuţie, nu întotdeauna planul de pe hârtie este uşor de „tradus” în realitate: „Am ochi, pur şi simplu am ochi când vine vorba despre montaj şi execuţie. Oglinda măreşte spaţiul, conferă o altă frumuseţe încăperii, este ofertantă, dar este greu, execuţia presupune profesionalism şi multă, multă atenţie. O foaie de oglindă de trei metri lungime trebuie să se aşeze perfect la locul ei, nu are voie să fie nici ciobită şi nici tăiată strâmb, fie că e tăiată cu maşina sau cu mâna”.

Şi când e să înveţi, înveţi şi atunci când cazi de pe scară cu oglinda de 2200×500 în mâini. Se întâmplă.

Sunt mulţumit să iasă ceva frumos din mâinile mele

Apropiaţii, cunoscuţii şi cei din branşă recunosc stilul artistului Iulian Bordianu. Îi recunosc lucrările, îi recunosc paharele înnobilate cu murine şi depuneri de cupru, îi admiră creaţiile cu o volumetrie anume, inspirate „din natură, din fantastic, din viaţa reală şi din interior”.

Sticla nu se lasă controlată cu uşurinţă, este nevoie de ani de experienţă, măiestrie şi temperaturi optime. Şi, desigur, de suflet de artist: „Sunt mulţumit să iasă ceva frumos din mâinile mele. Muncesc mult, de multe ori până târziu în noapte. Depunerile de cupru pe sticlă, de exemplu, cărora le adaug murinele, sunt o treabă laborioasă, îndelungată. Nu simt că muncesc, ci doar că fac ceva frumos cu mâinile mele. Îmi doresc să fiu unic, să creez ceva ce transmite privitorului”.

Trofee care recompensează câştigători ai unor competiţii, ele însele lucrări spectaculoase, plachete care uimesc prin originalitatea execuţiei, panouri decorative, tablouri din sticlă (cel cu mere verzi îi e la suflet, spune), pahare înnobilate cu celebrele murine – picături din sticlă cu inserţie de culoare, cu foiţă de aur, care se pun în valoare împreună cu depunerile de cupru realizate pe produs, vitralii, vaze şi platouri sunt doar câteva dintre obiectele pentru care Iulian Bordianu este apreciat şi admirat.

 „Arta mea e o artă scumpă, cheltuielile cu materia primă şi cu gazul fiind foarte mari. Pigmenţii sunt scumpi, murinele cu care lucrez nu sunt deloc ieftine, totul cumpăr din Italia, din dorinţa de a realiza un produs cu valoare artistică”.

Iar inspiraţia? „De multe ori acolo, la cuptor, pe loc. Am avut de multe ori discuţii cu tata, care e mai ordonat, mai precis. «De ce la mine e ondulat şi la tine e drept?» mă întreabă, şi nu pot să răspund decât că aşa simt eu să fac.”

 O lucrare este un copil, o înconjoară cu grijă şi se bucură când i-a reuşit cum şi-a dorit. Iar dacă nu i-a ieşit, a lăsat-o deoparte, o repară şi o modifică:„Nu îmi place să arunc, nu am făcut-o niciodată, cred că asta spune ceva despre mine”.

 Un studio de cercetare

 Mulţi ani participant la Târgul de la Milano, „acolo unde să dă tonul” în multe domenii ale creaţiei şi luxului, Iulian Bordianu zâmbeşte, oarecum resemnat: „Lasă că anul ăsta, pandemie fiind, am fost la Bucecea, e bine şi acolo”.

Acolo, la Bucecea, sunt cuptoarele cele mari, acolo e tatăl său, cu care colaborează la unele lucrări. Aici, la Suceava, a adus un cuptor mai mic şi tot aici va aduce baia de metal, pentru lucrările pe care face depunere de cupru. „Un studio de cercetare” , asta îşi doreşte, astfel încât să-şi perfecţioneze stilul căci, nu-i aşa, trei vieţi să ai şi tot înveţi în meseria asta, cum bine a spus părintele său.

Şi poate tot aici, la Suceava, cândva, va găsi o modalitate de a expune, pentru că acum „nu mulţi oameni apreciază sticla” şi nici colaborările cu magazinele nu au fost fericite.

Din materia incandescentă, Iulian Bordianu extrage forme surprinzătoare, cărora le adaugă culori după cum îi dictează sufletul său de artist. Luptă cu focul şi învinge, e o provocare pe care „creatorul incontestabil şi inconfundabil”, după cum l-a apreciat Valentin Ciucă, o primeşte punând la bătaie întreaga sa fantezie şi forţă creatoare.