Cuvântul „hram” provine din limba slavonă şi înseamnă „casă”. Prin extensie, hramul mai este numit şi „Praznicul Bisericii”. În conformitate cu tradiţia Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe, fiecare biserică – la momentul la care este târnosită de episcop – primeşte un nume, care devine hramul său. Târnosirea reprezintă, aşadar, actul de botez al noului locaş de închinăciune, care primeşte de la arhiereu hramul său, numele său. Prin sfinţirea bisericii, hramul devine patronul spiritual al bisericii. Sfânta Icoană a hramului se aşează în iconostas în rândul întâi, la dreapta, alături de Sfintele Icoane Împărăteşti.
Credincioşii s-au adunat iarăşi toţi în jurul acestei frumoase biserici în două zile de sărbătoare: 14 şi 15 august. Căci în aceste două zile porţile Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” sunt larg deschise, biserica fiind împodobită ca pentru cea mai mare sărbătoare. Două zile în care am avut parte de cele mai frumoase slujbe, cântări şi rugăciuni închinate Maicii Domnului.
Istoricul bisericii
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Iţcanii Vechi are în total trei hramuri: „Adormirea Maicii Domnului (hramul principal)”, „Naşterea Maicii Domnului” şi „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului” (hramul breslei cizmarilor)”. La acest moment, este singura biserică din oraşul Suceava care are hramul principal Adormirea Maicii Domnului. Este o biserică ortodoxă din municipiul Suceava, construită în secolul al XVII-lea în Iţcanii Vechi (astăzi Hărbărie). Edificiul religios a fost ridicat pe ruinele unei biserici mai vechi, în prezent aflându-se pe strada Nicolae Labiş nr. 17, în stânga şoselei ce urcă din valea Sucevei spre vechea reşedinţă voievodală a Moldovei. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Iţcani a fost inclusă în Lista monumentelor istorice din judeţul Suceava.
Manifestările liturgice şi spirituale
În soborul slujitor s-au aflat: pr. Dinu Costiuc – cel mai vechi slujitor al sfântului locaş, pr. Teodor Mera, pr. Tiberiu Costiuc. Parohul locului a evidenţiat, în cuvântul de învăţătură, evlavia deosebită pe care dreptcredincioşii creştini o au faţă de Maica Domnului.
„Încă din copilărie, când sunt învăţaţi de părinţi primele rugăciuni, ei simt şi trăiesc acea intimitate pe care o presupune legătura dintre copil şi mamă. În termenii noştri omeneşti, copiii îi spun mamei «mămica». Cum îi spunem noi Maicii Domnului? «Măicuţa Domnului», pentru că o simţim aproape. Această expresie o folosim doar noi, românii, arătând cât de apropiată ne este Maica Domnului, cât de puternică este starea de intimitate dintre noi şi Maica Domnului, câtă încredere avem că ea ne ajută, efectiv, şi se roagă permanent pentru noi” a afirmat pr. iconom stavrofor Teodor Mera.
La finalul Sfintei Liturghii, PC Tiberiu Costiuc a oficiat o slujbă de pomenire pentru ctitorii şi binefăcătorii sfântului locaş, trecuţi la cele veşnice. Răspunsurile la strană au fost oferite de psalţii Catedralei Voievodale şi de Corul psaltic misionar „Sfântul Roman Melodul” al Eparhiei Buzăului şi Vrancei.
Praznicul Adormirii Maicii Domnului
Aceasta este cea mai de seamă dintre sărbătorile Preasfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Cântările şi imnele de la Vecernia şi Utrenia sărbătorii ne vestesc tradiţia Bisericii, în această privinţă. Iar când Hristos – Domnul a binevoit să ia la Sine pe Maica Sa, cu trei zile înainte, prin Înger i-a făcut cunoscut mutarea sa la viaţa cerească. Născătoarea de Dumnezeu s-a suit cu bucurie degrabă în Muntele Măslinilor să se roage. Întorcându-se apoi acasă, a pregătit toate cele de îngropare, împărţind văduvelor sărace veşmintele sale. Luând iertare de la toţi şi binecuvântând pe toţi cei de faţă, şi-a dat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei. Multe vindecări s-au împărţit atunci tuturor celor bolnavi, prin binecuvântarea ei. Iar de la marginile lumii, ca pe nişte nori, toţi Apostolii lui Hristos au sosit la casa Maicii Domnului din Ierusalim. Începând Petru cântarea cea de îngropare, Apostolii au ridicat patul şi au însoţit la mormânt trupul cel primitor de Dumnezeu. Sosind în Ghetsimani, au aşezat în mormânt trupul Maicii Domnului. Apoi, Apostolii au zăbovit încă trei zile, aşteptându-l pe Sfântul Apostol Toma, care, din rânduială dumnezeiască, lipsea. Dar sosind Apostolul Toma s-a întristat, fiindcă nu se învrednicise a mai vedea chipul Maicii Domnului, ca şi ceilalţi Apostoli. Şi, cu hotărâre de obşte, s-a deschis mormântul pentru el. Dar minune, au aflat mormântul fără sfântul ei trup, fiind numai giulgiul lăsat, ca mângâiere şi mărturie neîndoielnică a mutării Născătoarei de Dumnezeu la ceruri cu trupul. După credinţa Sfintei noastre Biserici, la Adormirea Maicii Domnului trupul ei n-a cunoscut stricăciunea cea după moarte, nici n-a rămas în mormânt. Maica Domnului, cu trupul schimbat, viu şi preaslăvit, a fost mutată şi cu trupul la ceruri, ca o pârgă a întregii omeniri.
LUCIAN DIMITRIU
Comentarii