Paul Braşcanu şi o nouă carte:

„Din istoricul bisericii şi comunităţii romano-catolice Vatra Dornei”

În data de 2 august a.c., cu prilejul sărbătoririi hramului Bisericii romano-catolice „Schimbarea la Faţă a lui Isus” din Vatra Dornei şi al împlinirii celor 115 ani de la consacrarea ei, scriitorul Paul Braşcanu, din Vatra Dornei, a lansat cartea intitulată „Din istoricul bisericii şi comunităţii romano-catolice Vatra Dornei”.

Prezentarea cărţii a fost făcută de pr. dr. Ştefan Lupu, conferenţiar doctor al Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi şi director al Editurii Sapientia.

Lucrarea, apărută la Editura Sapientia din Iaşi, sub egida Departamentului de Cercetare Istorică „Anton Durcovici”, este rezultatul a 2 ani de muncă şi cercetare (din partea unuia care nu e de confesiune catolică), fiind doar o filă din vasta istorie a acestei comunităţi, ne-a precizat autorul, adăugând că volumul se găseşte la pr. paroh Iosif Răchiteanu, din Vatra Dornei sau poate fi comandat la editură.

Povestea comunităţii catolice dornene, scrisă în 500 de pagini

 Deoarece populaţia alogenă ajunsă în aceste locuri după anul 1775 a marcat şi a transformat pozitiv acest „Colţ de rai”, o carte închinată acesteia este mai mult decât necesară, consideră Paul Braşcanu. Lucrarea are caracter monografic şi urmăreşte evoluţia comunităţii romano-catolice în arealul etno-geografic numit Ţara Dornelor, subiectul principal al cărţii fiind axat pe comunitatea dorneană. Pe cuprinsul a 500 de pagini e aşternută povestea comunităţii catolice de la apariţie până astăzi, e arătată contribuţia reprezentanţilor săi la dezvoltarea şi emanciparea localităţii şi este relatată în detaliu epopeea edificării lăcaşurilor de cult romano-catolic din Vatra Dornei.

Anton Manz, promotorul industriei miniere bucovinene

Cititorii sunt introduşi în cadrul istoric care a favorizat venirea colonilor germani, slovaci, polonezi, maghiari pe aceste locuri; mulţi dintre ei sosind aici cu bruma de avut încărcată în cărucioare trase de câini şi ajungând, peste ani, oameni de seamă – precum Anton Manz – promotorul industriei miniere bucovinene, cu palate la Iacobeni şi Viena, cu latifundii în Ardeal şi Galiţia, mare proprietar de mine de fier, mangan, cupru şi aur, plumb şi argint.

Veţi afla că în 1802 se oficiau primele servicii religioase regulate la Vatra Dornei, într-o capelă militară, iar după restrângerea activităţii de la Iacobeni, pe la 1850, ultimul val de bejenari s-a mutat la Dorna împreună cu biserica lor „călătoare”.

„Biserica celor două secole”

În anul 1895 Biserica romano-catolică „Sf. Anton” va fi transformată în capelă de cimitir, iar pe locul ei se va construi actuala biserică, cu hramul „Schimbarea la Faţă a lui Isus”. Construcţia bisericii se va face după planurile a doi arhitecţi, Karl Adolf Romstorfer şi G.W. Sachs, şi se va întinde pe durata a 10 ani; de aceea a şi fost numită „biserica celor două secole”, aluzie la faptul că lucrările de construcţie au început în secolul XIX (în anul 1895) şi s-au încheiat în secolul al XX-lea (în anul 1905).

Alte poveşti interesante sunt cele ale statuilor din biserică, realizate de către vestita firmă Ferdinand Stuflesser din Italia, ale unui potir de la 1846, ale celor două rânduri de clopote: cele din 1905 (numite Michael şi Frank), luate în timpul războiului şi transformate în proiectile şi arme, şi cele făcute după război la Bucureşti de parohul Iulius Weber, din colectă de metale de la populaţie (inclusiv tuburi de proiectil, piese de tun, vagoane, locomotive). Tuburile de proiectil, zidite în locurile unde biserica a fost lovită în perioada 1915-1918, amintesc şi ele de faptul miraculos că trei obuze grele ruseşti nu au explodat atunci când au lovit clădirea.

Din vremurile tulburi ale anului 1940

Comunitatea catolică din Bucovina a fost afectată puternic de vremurile tulburi ale anului 1940, când etnicii germani au fost strămutaţi în Reich, spre „Ţara Făgăduinţei”. Acolo tineretul a pierit în război, bătrânii smulşi din rădăcini s-au stins de inimă rea, unii au fost alungaţi de ici-colo, iar mulţi dintre cei care au ajuns înapoi în Bucovina au fost trimişi în lagărele ruseşti. A urmat apoi prigoana stalinisto-comunistă, suprimarea progresivă a comunităţilor religioase, încarcerarea unor preoţi şi episcopi, filajul şi şicanele securităţii.

Comunitatea dorneană se va revigora după anul 1990, chiar dacă mulţi tineri vor pleca în străinătate, în goana după un trai mai bun.

Povestea bisericii şi comunităţii romano-catolice e relatată destul de amănunţit, întrucât la baza cărţii stau date şi documente extrase din Arhiva Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, din fondurile arhivistice ale Austriei, Poloniei şi României, sau traduceri din documente şi lucrări de prestigiu publicate de etnici germani şi polonezi; în text sunt inserate fotografii din colecţii particulare, fotocopii după cărţi poştale ilustrate, ce reîntregesc imaginea unor timpuri uitate şi aduc lămuririle necesare celor interesaţi. (D.L.)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Publicitate

 

Sumarul ediţiei: