Papa Alexandru al VI-lea (1492-1503), pe numele lui adevărat Rodrigo Borgia, şi-a datorat ascensiunea papală unchiului său, papa Calixt al III-lea. Papa Alexandru al VI-lea a fost nepotul de soră al papei Calixt al III-lea, ambii fiind originari din localitatea spaniolă Játiva de lângă Valencia.
Istoricul R. Gervaso, în lucrarea „Borgia”, apărută la Milano în 1976, îl consideră pe Alexandru al VI-lea „un papă fără scrupule, fără credinţă, fără morală”, dar îi recunoaşte „o energie excepţională şi un simţ politic infailibil”, motiv pentru care, subliniază autorul, trebuie considerat „un papă sub orice critică”, dar, în acelaşi timp, „un foarte mare monarh”.
Încă de la 25 ani Rodrigo Borgia a devenit vicecancelar al Bisericii, căpitan al miliţiilor pontificale şi episcop de Valenza. Folosindu-se de rivalităţile dintre familiile italiene Orsini şi Colonna la moartea papei Inocenţiu al VIII-lea, îi determină pe cei 23 de cardinali intraţi în conclav în Capela Sixtină la 6 august 1492 să îl aleagă papă în noaptea de 10 spre 11. Asupra alegerii sale ca papă planează bănuiala de simonie – în dreptul canonic, delict constând în vinderea sau cumpărarea lucrurilor sfinte sau aparţinând vieţii spirituale. Istoricul Von L. Pastor, în lucrarea „Istoria papilor de la sfârşitul Evului Mediu”, apărută la Roma între anii 1910-1934, afirmă: „nu încape îndoială că au contribuit la această alegere anumite manevre simioniace”, menţionând că aceasta era şi opinia celor mai mulţi istorici.
Puţinii apărători ai papei Alexandru al VI-lea nu invocă amestecul Duhului Sfânt în această alegere, dar aduc argumente politice. Aşa procedează istoricul O. Ferrara în lucrarea „Papa Borgia”, apărută la Novara în 1969, unde afirmă: „a fost ales pentru că era nevoie de un cardinal forte… care cunoştea cel mai bine nevoile Sfântului Scaun, iar cererile şi promisiunile făcute în acest conclav nu trebuie considerate de către cardinali ca având caracter de simonie”.
Odată ales papă, Alexandru al VI-lea a împărţit cu dărnicie celor ce l-au sprijinit numeroase sume de bani, funcţii, posesiuni şi castele.
Senzualitatea nedomolită a papei a avut un caracter patologic, fapt ce l-a determinat să ducă o viaţă de libertinaj, nedându-şi măcar osteneala să o ascundă. Nici predicile care l-au dus pe rug pe Giorlamo Savonarola, nici reproşurile papei Pius al II-lea, pe numele său Enea Silvio Piccolomini, nu l-au putut clinti să-şi schimbe modul de viaţă, toate promisiunile luate au fost uitate.
Papa Alexandru al VI-lea a avut relaţii amoroase cu diverse femei mai mult sau mai puţin celebre din societatea romană. Printre femeile care i-au marcat anumite perioade din viaţă se numără Vannoza de Cattanei, ce fusese căsătorită de mai multe ori şi care i-a dăruit patru copii, celebra Giulia Farnese, soţia lui Orsino Orsini, numită în batjocură de plebea Romei „soţia lui Cristos” sau „concubina papae”. De la alte femei necunoscute a mai avut alţi trei copii.
În pontificatul său a continuat să trăiască sub semnul plăcerilor, „astfel încât i s-au mai născut doi copii, ultimul spre sfârşitul vieţii, dacă nu chiar după moartea sa”.
În anii săi de pontificat a urmărit cu multă rigurozitate patru direcţii:
- a) să-şi promoveze membrii familiei în funcţii importante şi să-i înzestreze cu mari proprietăţi;
- b) distrugerea familiilor Colona, Savelli, Caetani, Orsini, Castellesi şi Batista, precum şi confiscarea proprietăţilor lor,
- c) alungarea familiei Medici din Florenţa;
- d) asigurarea sprijinului unor monarhi, ca împăratul Maximilian, regii Carol al VIII-lea şi Ludovic al XII-lea ai Franţei şi Alfonso al II-lea al Napolelui în atingerea scopurilor sale, manifestând calităţi diplomatice excepţionale.
O figură aparte de tatăl lor, papa Alexandru al VI-lea, o fac fiul său Cesare, un criminal odios, dornic de acapararea întregului stat papal şi punerea lui sub stăpânirea familiei Borgia şi fiica sa, desfrânata Lucreţia Borgia.
Lucreţia Borgia, personaj de roman foileton, a fost acuzată de numeroase crime pe care le-a înfăptuit cu sânge rece la Roma, contra duşmanilor familiei Borgia. Arma sa preferată fiind otrava, mulţi dintre contemporanii ei menţionează că a fost o adevărată specialistă în obţinerea unor otrăvuri ce erau letale în momentul înghiţirii lor. A fost acuzată de legături incestuoase cu tatăl şi fratele său Cesare, precum şi de numeroase aventuri amoroase ce au dat prilej de bârfă plebei din Roma. Lucreţia Borgia a fost căsătorită legal de trei ori cu contele Giovani Sforza, căsătorie ce a fost declarată nulă pentru că „nu fusese consumată”, timp de câţiva ani, cu principele Alfonso di Bisceglie, ucis la doi ani de fratele Lucreţiei Borgia, Cesare şi cu ducele Alfonso d’Este. „Nu trebuie uitat că de cel puţin două ori, tatăl trebuind să lipsească din Roma îi încredinţase guvernarea oraşului, înnobilând-o astfel drept vicepapă sau ca pe o adevărată «papesă».”
Referitor la moartea papei Alexandru al VI-lea există două variante: fie a murit de malarie, fie otrăvit. Cea mai plauzibilă pare a fi otrăvirea din greşeală, într-unul din nenumăratele comploturi puse la cale de el împreună cu fiul său Cesare. Atunci când au dorit să-l elimine pe cardinalul Adriano Castellesi di Corneto, pe ale cărui averi voiau să pună mâna, paharul cu cantaridină (o otravă pe bază de arsenic) în loc să ajungă la cardinal, dintr-o neatenţie fatală a fost băut de papa Alexandru al VI-lea.
Singura realizare a pontificatului său care putea inspira religiozitate a ieşit din mâinile unui artist, „Pieta”, a lui Michelangelo.
Papa Alexandru al VI-lea Borgia a fost înmormântat la început în Bazilica „Sf. Petru”, fără ceremonie deosebită şi mutat apoi în subteranele Vaticanului, în aşteptarea unei înmormântări conform rangului său. Osemintele i-au fost mutate din nou, ajungând la Sf. Maria di Monserrato, biserica spaniolă din Roma, unde au rămas abandonate mult timp, fiind definitiv aşezate la Vatican abia în 1889. Cei care vizitează apartamentul papei Alexandru al VI-lea Borgia de la Vatican, cu celebrele fresce ale lui Pinturicchio, simt o atmosferă de crime neştiute înfăptuite de acest om diabolic.
Prof. CONSTANTIN TÂRZIU
Comentarii