Postbelic, vaccinările organizate au redus îmbolnăvirile prin boli contagioase, deşi în ultimii ani ignoranţa a micşorat numărul vaccinărilor antirujeolice, cu decese alarmante ca număr. Din lunile februarie – martie 2020, lumea întreagă suportă agresivitatea unei boli recente pornite din China şi răspândite pe tot globul, nu cu viteza caravanelor ca în Evul Mediu, ci cu viteza supersonicelor.
Pe alocuri se vorbeşte de recrudescenţa unor boli contagioase pe care le credeam eradicate: variola, ciuma, SIDA ş.a. Imunologia şi epidemiologia au devenit în mod acut de primă necesitate, iar educaţia pentru sănătate şi disciplină tot mai necesară.
În SUA, unele voci afirmă că pandemia actuală poate reedita dezastrele de la Pearl Harbor (7.XII.1941) şi 11 septembrie 2001. În 7.XII.1941 japonezii, care se voiau singurii stăpâni în Oceanul Pacific, au atacat fără declaraţie de război flota SUA cantonată în Pearl Harbor (în arhipelagul Hawaii), distrugându-le crucişătoarele, portavioane, mai mult de zece şi cu echipaje de cel puţin 1000 marinari tineri fiecare. A doua zi, SUA, care rămăsese neutră, declara război contra Axei Germania – Italia – Japonia, ducând la finalul ştiut (am vizitat arhipelagul Hawaii pentru a înţelege la faţa locului istoria acelor ani)…
La 11 septembrie 2001, cele două blocuri „Gemini” din New York, mândria americanilor, au fost torpilate de avioane teroriste musulmane. Am fost la restaurantul „Ferestrele lumii” de la etajul ultim (102); în acele blocuri lucrau cca. 5000 salariaţi. Atacul din 11 septembrie 2001 a marcat apogeul bioterorismului la scară mare.
În anii 1955-1956, o mare epidemie de poliomielită, boală virotică, denumită şi paralizie infantilă, a dus la paralizii care se tratează şi azi cu greu.
Totdeauna, visul de pace a renăscut din speranţă. În 1269 î Hr., regele hitit Muwatallis al II-lea (din Asia Mică de azi) a încheiat primul tratat de pace din lume cu faraonul Egiptului, Ramses al II-lea, tratat modern şi acum prin fixarea hotarelor între cele două state pe teritoriul Siriei de azi, dar şi cu precizarea drepturilor prizonierilor ş.a.
Acel vis de pace a dus la apariţia, în 1920, a Ligii Naţiunilor Unite cu sediul la Geneva, în crearea căreia România a avut un rol principal prin Nicolae Titulescu. Iar 25 de ani mai târziu apare şi Organizaţia Naţiunilor Unite cu sediul în New York. Am vizitat cele două instituţii, de asemenea pentru a cunoaşte mai bine istoria. Deasupra intrării la ONU stă scris în piatră un capitol din BIBLIE: „El va fi judecătorul neamurilor. El va hotărî între un mare număr de popoare, aşa încât din săbiile lor îşi vor făuri fiare de plug şi din suliţele lor, cosoare; niciun popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul” (Vechiul Testament, cap. Isaia. Îndemn la pocăinţă, p.683.)
Prin februarie 2020, acceptam cu greu restricţiile: izolarea, starea depresivă progresivă, carantinizarea, pustiirea străzilor, modificările comportamentale şi vestimentare, nesiguranţa perspectivei de revenire la normalul anterior crizei Covid-19 şi la orizont criza alimentară, iar acum, în mai, din nou încercăm să ne adaptăm la iluzia normalizării şi împlinirea previziunilor terapeutice, între care cea mai importantă şi credibilă este plasmafereza hiperimună, care m-a dus în trecut, la anul III de facultate, când, la microbiologie, distinsul profesor Condrea ne-a povestit, între altele, că din laboratorul catedrei a dispărut o găină din cuşca animalelor de experienţă, iar ancheta fără succes şi-a găsit rezolvarea în aceea că biata găină fusese injectată cu o cultură de Yersinia pestis, agent etiologic al ciumei transmis omului prin puricii de la şobolani, boală încă prezentă în unele zone din Asia, Africa. Clinic se manifestă prin febră mare, stare toxică, erupţie petesială, hemoragii la nivelul mucoaselor, ganglioni umflaţi, pneumonie, septicemie; sunt şi forme uşoare, dar adesea evoluţia duce la moarte. Profesorul, zâmbind, a continuat cu precizarea că incubaţia ciumei uneori e foarte îndelungată încât vom afla peste ani cine a furat găina (…noi am zâmbit). În acelaşi curs ne-a spus că serul antitetanic se obţine de la cel care, odată infectat cu bacilul tetanic, face această boală gravă, se imunizează şi, din sângele său, într-o cantitate apreciabilă, se extrage serul care are anticorpii antitetanici, din care se prepară serul terapeutic cu acţiune imediată în opoziţie cu vaccinul antitetanic care cere cca. două săptămâni până când bolnavul fabrică anticorpii. Mi-am amintit de acel curs la bacteriologie când am aflat la tv că, în China şi Coreea de Sud, se apelează deja la plasmafereză, adică un fel de transfuzie cu plasma de la un bolnav care s-a vindecat de coronavirus şi anticorpii săi vor vindeca un caz grav; metoda este pe cale de a fi folosită şi la noi.
„Înţelepciunea lumii” derapează, de vreme ce unele supergenii în fizică (Herman Kahn, 1922-1983) visau să spulbere „globuleţul” cu un cost minim, nu mai mare decât al unei escadrile americane de bombardament. Alte supergenii, în laboratoare medicale, se mândresc să „încuscrească” două virusuri, ale SIDA şi variolei, pentru a crea o superarmă bacteriologică. Sunt doar două încecări ce nu necesită comentarii…
După ce molima celui de-al Doilea Război Mondial se stingea, apar alte calamităţi: tifosul exantematic, boală infecţioasă contagioasă şi epidemică produsă de Rickettsia Prowazekii, după numele celor doi medici americani de origine poloneză, victime ale acestei boli, transmisă de păduchi: febră mare, erupţii difuze pe corp, dureri difuze, depresie psihică, stare toxică.
În şcoli, cazărmi s-a instalat trahomul, boală severă a ochilor, de care am fost operat prin 1952 (boala era provocată de igiena precară a celor 250 de elevi care ne spălam dimineaţa „la comun” cu apa scoasă de noi din fântâna şcolii).
Am aflat la şcoală despre holera epidemică cu manifestări digestive; s-a scris că holera a învins în Primul Război Balcanic (1912-1913), iar în cel de-al doilea au învins ostaşii români contra celor care voiau cu orice preţ Dobrogea. În acei ani s-a afirmat pe plan ştiinţific savantul român Ion Cantacuzino (1863 – 1934), fondatorul şcolii române de microbiologie, prin cercetările sale cu privire la tifosul exantematic, tuberculoză, scarlatină, holeră.
Variola, boală virotică, gravă, mutilantă, deseori mortală, a bântuit şi-n Bucovina până la descoperirea vaccinului în 1796 şi până la adoptarea grabnică, în câţiva ani, de autorităţile habsburgice în Bucovina, a vaccinului, era metoda datorată tânărului medic englez Edward Jenner, care, convins de valoarea preventivă a metodei, şi-a vaccinat propriul copilaş conform tabloului realizat de Monro S. Orr. Boala produce febră, erupţii pustuloase generalizate, stare toxică, ducând şi la orbire, cicatrici mutilante. A fost semnalată în Egiptul Antic, Roma, Anglia, Franţa şi a fost dusă de spanioli în Mezoamerica, cu epidemii foarte grave în acele ţări.
Despre variola în Bucovina, împreună cu distinsul teolog şi prieten Vasile Demciuc, am comunicat în 1996, la un congres în Grecia, „acasă la Hipocrate” în insula sa Kos. Una dintre concluziile observaţiilor noastre era că „ţăranii noştri erau mai cuminţi decât mulţi dintre orăşenii noştri”; preoţii satelor noastre îi convingeau uşor pe ţăranii noştri să-şi ducă copiii la „hultuire de vărsat” (vaccinare). În 1981, dr. Willy Burgdorfer descoperă că agentul cauzal al altei boli necunoscute este o spirochetă din genul Borrelia, transmisă de căpuşe şi/sau păduche (borelioza e boala).
Muşcătura de ţânţar poate transmite o boală febrilă, cu artromialgii, tulburări digestive, inflamaţii ganglionare, denumită boala West Nile.
Virusul a fost descoperit în 1937, în Uganda, regiunea West Nile, dar din 1999 este diagnosticat şi în SUA, cu multe decese, în Asia, dar şi în România (12 cazuri). Recent, altă boală, pesta porcină, a migrat şi la oi, capre.
Scabia, o dermatoză contagioasă a omului şi animalelor din cauza parazitului acarian femel, atrage atenţia şi face apel la cunoştinţe mai vechi şi odată cu acestea pediculoza.
Pelagra sau popular focuşorul (pelleagra, adică piele aspră), boală cronică exprimată prin triada D-D-D (dermită, diaree, demenţă), boală a carenţelor alimentare.
Tuberculoza sau ftizia cuprinde familii întregi cu manifestări pulmonare, osoase, ganglionare, genitale: vorbim de boli carenţiale şi/sau ale condiţiilor deficitare de existenţă, dar există şi perspective tonice: promovarea vaccinului contra meningitei şi apropierea realizării unui tetravaccin antigripal şi a unui vaccin polivalent, precum şi a necesităţii vaccinării vârstnicilor, care sunt imunodeficitari.
Ultimele decenii ne-au adus „boli noi”, determinate de abuzul de antibiotice, factorii poluanţi; învăţăm nume ciudate: SIDA (sindromul imuno-deficienţei acute); boala Lyme, după numele unui oraş din SUA (Connecticut), boală febrilă, cu suferinţe articulare, descrisă prin 1970, ducând la paralizii. Teama de ultima boală care a cuprins Terra, coronavirusul, duce, ca niciodată, la eforturi conjugate şi sincere, înainte să fie prea târziu.
Dr. IOAN IEŢCU,
Dr. VLAD RĂDĂŞANU, membri ai Societăţii Române de Istoria Medicinei
Comentarii