Pogrom în oraşul Siret (I)

 Ideea de a scrie acest articol mi-a venit după ce am lecturat cartea lui Mircu Marius „Pogromurile din Bucovina şi Dorohoi”, Editura „Glob”, Bucureşti, 1945. De la alţi autori, aflasem că în Bucovina, acest Babilon etnic, lingvistic şi confesional, nu au existat excese xenofobe de genul pogromurilor, iar de la istoricii bucovineni contemporani ştiam că în armonia etnică din provincie s-a născut chiar „Homo bucovinensis”. După caracterizarea unui amic, această creatură iudeo-nemţească ar arăta astfel: un hominid fără gen cu cap de evreu, trup de ucrainean, mâini de neamţ şi picioare de român (sic!).

Într-adevăr, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi prima jumătate a secolului al XX-lea, provincia noastră se transformase într-un laborator de experienţe demografice, sociale şi politice; aici avuseseră loc două procese etnice interesante, metamorfoza jidanilor în evrei şi a rutenilor în ucraineni. Dacă ucrainenii voiau să-şi însuşească provincia sau măcar jumătate din ea, evreii nu erau toţi în armonie. Unii voiau să rămână în provincie, existau lideri care voiau chiar transformarea provinciei în stat evreiesc în cadrul Austriei. Alţii voiau să rămână în provincie în calitate de cetăţeni germani de confesiune mozaică, aceştia fiind numiţi de autorităţi Ostjuden (evrei din est) şi, în final, erau evrei care doreau „alya” (emigrarea) în Palestina şi să înfiinţeze acolo un stat evreiesc. La vremea respectivă, evreii din Bucovina mai erau cunoscuţi şi sub numele generic de israiliţi sau israiliteni, de la Israel, numele noului stat ce urma să fie întemeiat în Palestina.

Prima menţiune despre o organizare a unui pogrom în Bucovina, o găsim în cartea lui Leo Katz „Brennende Dorfer” (Sate în flăcări), apărută la Editura Rimbaud, Viena, 2006, paginile 73-78.

În condiţiile campaniei electorale din primăvara anului 1907, a răscoalei ţărăneşti din România, s-a încercat inducerea unui pogrom al siretenilor împotriva evreilor refugiaţi din Mihăileni şi Verpolea (Pădureni), iar în nordul Moldovei, un pogrom al ţăranilor răsculaţi, împotriva evreilor din oraşele Dorohoi şi Botoşani.

În timpul răscoalei ţăranilor din Regat, un număr mare de evrei din Mihăileni şi Verpolea (Pădureni) s-a refugiat la Siret, de frica ţăranilor răsculaţi. Refugiaţii de rând au fost cazaţi în şcolile din oraş, iar cei bogaţi la hotelul Annahof. Hrana refugiaţilor a fost asigurată de primăria oraşului prin Volksküche (Cantina populară) sau Cantina Săracilor, sponsorizată de serviciile austro-ungare prin intermediul primăriei.

În ajunul sărbătorii Pesah (Paştele evreiesc), refugiaţii s-au adunat în Ringplatz şi cereau imperativ să fie lăsaţi să plece la casele lor, la Mihăileni şi Verpolea, unde era linişte, răscoala ţăranilor fiind înăbuşită de către armata regală condusă de generalul Averescu.

De la balconul primăriei, primarul Franz Rudolf Beill i-a întrebat pe refugiaţii adunaţi în Ringplatz ce doresc. Liderul refugiaţilor a spus că ei doresc să plece acasă, dar jandarmii nu-i lasă. Primarul l-a întrebat pe maiorul Eduard Fischer, şeful jandarmilor din Bucovina, dacă refugiaţii pot pleca la casele lor. Răspunsul lui Eduard Fischer a fost negativ, căci Viena dorea neapărat un pogrom împotriva evreilor adunaţi în oraşul Siret. Atunci, primarul l-a trimis pe Alexander Salamon Schreiber, viceprimarul oraşului şi preşedintele comunităţii israilite din oraş, să-i tempereze pe conaţionalii săi adunaţi în piaţă.

Redăm mai jos o parte din discursul lui: „Mai sunteţi evrei? Aveţi sentiment de responsabilitate? Doriţi ca femeile şi copiii voştri să fie supuşi masacrului, doriţi pogrom, de Paştele Erev? Lângă mine este liderul îndelungat al comunităţii evreieşti, Dr. Benno Straucher şi prietenul evreilor, baronul Wassilko”.

Despre Dr. Benno Straucher, autorul scrie: „Siretenii au auzit multe despre Benno Straucher. El era considerat cel mai bun orator din Reichstagul de la Viena. La Cernăuţi, în faţa lui tremurau antreprenorii, proprietarii cluburilor de noapte şi ziariştii. El a fost singurul parlamentar din Austria al cărui discurs împăratul l-a ascultat la telefon. Acum stătea în carne şi oase în faţa siretenilor şi a evreilor din România”.

 Redăm mai jos câteva propoziţii din discursul lui, prezentate de autor: „Evrei! Fraţilor! Încă o dată, barbarismul şi-a ridicat capul în groază, cerând sânge ameninţător. Ca întotdeauna, evreii cad victima luptei pentru cultură, civilizaţie şi progres. Dar fraţilor şi prietenilor, victime ale bandiţilor (aşa erau consideraţi ţăranii răsculaţi de către cercurile evreieşti – n.n.). Nu sunteţi singuri. La prima veste a evenimentelor sângeroase, liderii şi parlamentarii dumneavoastră au decis să fie alături de voi”. Văzând agitaţia refugiaţilor, Straucher a cedat locul baronului Wassilko, supranumit „Tatăl ucrainenilor”, dar pe care bucovinenii îl numeau „Măcelarul pădurilor”.

Baronul a scos din buzunar o hârtie şi a fluturat-o în faţa mulţimii de refugiaţi din Ringplatz şi apoi a spus: „Prieteni! Sunt cel mai apropiat prieten al rabinului Israel Hagger, rabinul minune de la Vijniţa. Am primit această telegramă de la Vijniţa în care scrie: «Baroane Wassilko, faceţi ce vă stă în putere pentru a salva de la moarte pe fraţii mei, evreii din România. Contactaţi pe Majestatea Sa Împăratul. Cereţi Majestăţii Sale întervenţia în România, pentru că sunt sub ameninţare, pentru că bunurile, soţiile şi copiii evreilor sunt în pericol»”.

Sireteanul evreu Berl Wiegler, care a fost la Verpolea în timpul răscoalei, a strigat către mulţime: „Doamne, politicienii aceştia caută cu lumânarea un pogrom!”. Refugiatul evreu din Mihăileni Josel Schames a strigat şi el: „La Mihăileni este linişte mai mare ca la Siret, iar la Dorohoi şi Botoşani, nici un fir de păr de evreu nu a fost clintit…” (No comment!).

La auzul acestor cuvinte, mulţimea a rupt cordonul de jandarmi şi s-a revărsat pe străzile Czernowitzergasse şi Herrengasse, îndreptându-se spre Mihăileni sau spre Verpolea. Lângă biserica greco-catolică şi cea ortodoxă, stăteau în aşteptare grupuri de ruteni din mahalalele Ruina, Ruşi şi Tatarcina, chemaţi de liderii lor să-i alunge pe refugiaţii evrei din Ringplatz. Rămaşi fără adversari prin plecarea refugiaţilor şi aflaţi sub influenţa alcoolului distribuit cu dărnicie de către serviciile locale, rutenii ortodocşi (ruşii) s-au încăierat cu rutenii greco-catolici (ukrainţi), în Ringplatz. Intervenţia preotului ortodox Dlujanschi şi celui greco-catolic Zlepko, pentru a calma spiritele, a turnat gaz pe foc. Cu mare greutate, jandarmii şi poliţiştii au reuşit să-i disperseze pe beligeranţi. Au fost arestate 20 de persoane, dar adevăraţii vinovaţi nu au fost arestaţi şi pedepsiţi niciodată. (Va urma)

Prof. FRANZ PIESZCZOCH

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: