O campanie electorală şi alegeri de pe vremuri în oraşul Siret (I)

Din capul locului doresc să-i anunţ pe cititori că articolul de faţă nu are nicio legătură cu actuala campanie electorală din oraşul meu natal. Ideea de a-l scrie mi-a fost sugerată de lectura cărţii jurnalistului şi scriitorului siretean evreu Leo Katz, intitulată „Brennende Dorfer” („Sate în flăcări”). În acest roman, scris în timpul exilului său la New York, autorul ne prezintă, în principal, debutul său în mişcarea muncitorească şi comunistă internaţională, dar şi aspecte din viaţa politică a oraşului său natal de la începutul secolului trecut.

Campania electorală pentru alegerea unui deputat în noul Reichsrat, din primăvara anului 1907, la Siret, s-a desfăşurat sub semnul patentei imperiale prin care împăratul Franz Joseph I a „dăruit” supuşilor săi dreptul la vot universal, direct şi secret pentru bărbaţi, şi a faptului că Siretul a devenit, pentru serviciile austro-ungare, centrul de coordonare a răscoalei ţăranilor din nordul României.

Din primele rânduri ale romanului, autorul ne anunţă că la aceste evenimente a participat şi „Domnul Ralf, reprezentantul Americii (în realitate reprezentantul Centralei Socialiste din New York – n.n.), care i-a salutat pe sireteni în numele preşedintelui Theodore Roosevelt, le-a adus drept cadou o lampă cu gaz şi le-a povestit despre minunile tehnologiei americane”.

Primul candidat care a sosit la Siret a fost deputatul districtului şi oraşului Siret în Reichstag, prof. dr. Skedl. Despre acest etern candidat, primarul oraşului, Franz Rudolf Beill (poreclit Butoiul, deoarece cântărea 130 kg), le spunea consilierilor săi: „Să oferim votul deputatului nostru prof. Skedl, care vine la fiecare patru ani, pentru ca să-l alegem, ca să-l putem trimite înapoi în Reichstag, în numele cetăţenilor buni ai oraşului…”. Tot despre acest candidat, ziarul „Patria” nr.380/23.02.1900 p.4, în articolul „Noua nenorocire a Siretului”, scria: „Acest oraş pare a fi predestinat a ispăşi toate păcatele universului. Redus la sapă de lemn, cu alegători săraci, la fiecare patru ani, cu un rachiu, o gustărică şi deputatul este ales. Iată pentru ce Skedl şi-a ales acest nenorocit târguşor ca victimă”.

La campania electorală din primăvara anului 1907, Skedl a hotărât să discute cu reprezentanţii tuturor formaţiunilor politice din oraş, cu excepţia liderilor secţiei locale a PSD din Bucovina. Prima delegaţie care a discutat cu Skedl a fost cea a comercianţilor din oraş, formată din doi comercianţi evrei, doi germani, un comerciant rutean şi unul român, iar delegaţia era condusă de comerciantul evreu David Gelber. Aceştia au spus că Siretul are nevoie de un deputat ca să ajute să se prelungească calea ferată Hliboka (Adâncata – Siret) spre Mihăileni şi Hadikfalva (Dorneşti). Ei argumentau că prelungirea căii ferate la Mihăileni este necesară pentru ca locuitorii oraşului şi zonei să se poată aproviziona cu produse agricole ieftine şi de calitate din România, iar o parte din locuitori să poată participa la campaniile agricole din Regat pentru a câştiga produse agricole necesare întreţinerii familiilor lor. Doleanţele comercianţilor au fost susţinute şi de primarul oraşului, care era mediatorul acestei întâlniri şi autorul acestei iniţiative.

Următoarea delegaţie care a discutat cu Skedl a fost delegaţia Partidului Ţărănesc, condusă de Gheorghe Prodaniuc. Niciunul din membrii delegaţiei nu cunoştea limba germană, iar Prodaniuc vorbea doar româneşte şi ruteneşte, motiv pentru care s-a apelat la serviciile de translator ale autorului romanului. Principalele revendicări formulate de reprezentaţii ţăranilor au fost: reprezentantul lor să cunoască limba vorbită de ei, să primească credite ieftine, să fie restricţionat sistemul arendăşesc, să fie vândute pământurile Fondului Religionar ţăranilor. În calitate de comercianţii, şi ei doreau prelungirea căii ferate, pentru a putea călători mai uşor în Regat. În final, l-au rugat pe Skedl să comunice autorităţilor centrale că satele din provincie se golesc din cauza emigraţiei tinerilor în Canada.

Întâlnirea a fost întreruptă de pătrunderea violentă în sala de şedinţe a primăriei a delegaţiei birjarilor şi căruţaşilor, în frunte Dudl Schmotschek. Acesta a cerut în mod imperativ să se renunţe la proiectul de prelungire a căii ferate. La întrebarea lui Skedl dacă el vorbeşte despre programul organizaţiei sale, Dudl Schmotschek a răspuns: „Nu ştiu nimic despre pogromuri. Slavă Domnului, noi nu suntem în Rusia. Noi birjarii şi căruţaşii, fie că suntem jidani sau creştini, avem nevoie de fân şi ovăz pentru caii noştri, ca să putem procura hrană pentru familiile noastre”. Îngrozit de atitudinea liderului, Skedl a promis că nu se va construi nicio cale ferată în zonă, spre disperarea primarului şi comercianţilor. A doua zi, Skedl a discutat cu reprezentaţii naţionalităţilor, cultelor, cadrelor didactice etc., care cu toţii i-au promis că îl vor susţine. Din ordinul primarului, în oraş au fost lipite afişele electorale aduse de Skedl de la Viena. Redăm mai jos un fragment din afişul electoral al lui Skedl: „Amicii mei, În calitate de deputat de lungă durată, ştiu mai bine decât oricine despre ceea ce vă lipseşte şi ceea ce vă trebuie cel mai mult. Oraşul vostru frumos are nevoie de lumină, aer curat, condiţii igienice, comerţ, trafic etc. Va fi sarcina mea să implementez iluminatul electric, canalizarea, alimentarea cu apă şi condiţii de transport mai bune în oraşul Siret”.

Alţi candidaţi care au anunţat candidatura au fost: dr. Weidenfeld, dr. Mahler şi Janko Fischer. Despre dr. Weinfeld, autorul spune că promitea să construiască un spital în oraş. Apoi adaugă: „În urmă cu treizeci de ani, în spitalul din oraş au murit zeci de oameni. De atunci, nu s-a mai vrut un spital în oraş. Dar să promiţi un spital este ridicol”. Dr. Mahler era considerat ca fiind sionist, despre el, autorul scrie: „Dacă este sionist, ce caută aici? De ce nu merge în Palestina? Siretenii nu vor să plece în Palestina. Nu vor să moară de sete şi căldură acolo”. Adversarul lui, candidatul independent Janko Fischer a declarat: „Voi pregăti aici o Palestină!”. No comment!

Programul şi afişul electoral al candidatului Janko Fischer a fost pregătit de autorul romanului. Redăm mai jos câteva propoziţii din programul candidatului independent Janko Fischer: „Sireteni! Un prieten care vă cunoaşte ca nimeni altul şi care îl cunoaşteţi vine la voi în calitate de candidat. El vrea să reprezinte interesele voastre şi are mijloace de a-şi onora promisiunile.

Vreau să fiu în Reichsrat. Nu sunt ca ceilalţi care promit, iar odată ce sunt aleşi uită de promisiunile făcute. Voi da imediat oraşului ce are nevoie. De ce are nevoie oraşul vostru, sireteni? Sunt pregătit pentru orice îmi veţi cere. Trăiţi într-un oraş de cultură, iar locuitorii lui sunt însetaţi de cultură. Aveţi talente tinere printre voi, care îşi poartă idealul în inimile lor şi manuscrisele lor în buzunare. Aţi găsit un mare patron, care corespunde visurilor voastre. Veniţi la Palatul de Bere în această seară cu toţii şi nu veţi regreta. Intrarea gratuită. Vă aşteptăm. Comitetul”. (Va urma)

Prof. FRANZ PIESZCZOCH