Motto: „De avem sau nu dreptate, Eminescu să ne judece!” (Gr. Vieru)
Abia îşi schimbase anul veşmântul amintirilor pierdute în profeţia anotimpului, că semnul începutului a deschis tainiţa prezentului, tânjind la Eminescu. Nu bine s-au sfinţit apele de puterea divinului, rânduit în temeiul epifaniei, că, iată, începutul lui ianuarie se sfinţeşte prin cuvântul sortit să devină carte, transfigurând prezentul prin darul eternităţii, Eminescu.
Prima întâlnire a voievozilor de obcină, de anul acesta, din cadrul Cenaclului literar-umoristic, „Ţara de Sus” din Câmpulung Moldovenesc, a stat sub semnul lui Eminescu şi a avut oaspeţi de onoare de la Gura Humorului: Gheorghe Solcan, Florentin Cauc, Radu Stancu şi Costel Simirea, membri ai Cenaclului „Nectarie” Vama. Şedinţa de cenaclu a fost deschisă de preşedintele Neculai Marcel Flocea care ne-a invitat pe toţi, în binecunoscutu-i stil oratoric şi retoric, la cuvântul rostit şi rostuit întru aducere-aminte eminesciană. Profesorul Ioan Popoiu ne-a dezvălui „canoanele filosofice” care au drămuit spaţiul poetic eminescian, de la resemnarea brahmanică, la raţionalismul kantian. Oda prezentată de Florentin Cauc, „Lui Eminescu”, „a rânduit un munte de cuvinte” şi, „aplaudându-i dâra de lumină”, a devenit „un mare tricolor”, identitatea unui neam. Prin poezia „Cântec despre Eminescu”, Gheorghe Solcan ne-a invitat să ne împărtăşim din Eminescu ca şi cum ne-am împărtăşi din lumină: „În ţara ca o grădină,/ Eminescu-i o lumină”. Costel Simirea, invocând versurile lui Grigore Vieru („De avem sau nu dreptate,/ Eminescu să ne judece!”), ne-a vorbit despre contemporaneitatea lui Eminescu, fiind tainic convins de cursorul epigonic al fiecăruia dintre noi, care va perpetua. A treia oară „cel mai autentic Moş Crăciun de Bucovina” din cei 3800 de Moşi Crăciuni aflaţi în competiţie, 240 rămaşi în finală, Constantin Tiron a scos din sacul literar noul număr al revistei „Însemnări bucovinene” şi almanahul revistei, apărute la Editura Adi Center, Iaşi, cu sprijinul Primăriei Câmpulung Moldovenesc, reprezentată de primarul Mihăiţă Negură, şi având următorul colectiv de redacţie: Constantin Tiron – redactor-şef; Luminiţa Reveica Ţaran – redactor coordonator; Valerian Bedrule – redactor coordonator; Traian Gabriel Ojog – secretar de redacţie. Prin structura sa, revista „Însemnări bucovinene” se adresează unui public divers, care se poate împărtăşi din roadele culturii bucovinene: Editorial, Fragmentarium istoric, In memoriam, Invitaţii revistei, Ochiul care plânge, Voievozi de obcină, Poesis, Pagina de haiku, Eveniment cultural, Eveniment editorial, Etnografie şi folclor. Rând pe rând, oameni iubitori de adevăr, bine şi frumos şi-au găsit adăpost spiritual în paginile almanahului, în ordinea zilelor de naştere, făcând pact cu vremelnicia timpului, eternizându-l prin cuvânt.
Unul dintre seniorii culturii câmpulungene, Artemizia Ignătescu, proaspăt premiată pentru înţelepciune, bunăcuviinţă, limbă românească clară şi curată, pentru vrednicie, a realizat o hartă turistică a urbei, prezentând, cu temeinicie, Muzeul satului din Capu Satului. Familia Lucău Filon şi Alina Elena Andruhovici, aflaţi în Top 10 suceveni de succes, cuprinşi de entuziasmul artistic fără vârstă, ne-au împărtăşit experienţe spirituale care ar putea deveni adevărată carte de vizită a tinerei generaţii. O prezenţă nouă în cadrul cenaclului, Gabriela Braha a dedicat, cu mult talent, un poem lui Radu Gyr, poetul condamnărilor şi condamnaţilor, care, regăsindu-se întru divinitate, după „ploaia de foame”, „ploaia de sete”, după zăbrelele care „picurau venin”, „şi-a dat întreaga viaţă ca bir”.
Radu Stancu, mărturisind că nu se consideră un scriitor, ci doar „un mâzgâlitor”, şi-a amintit de obârşia câmpulungeană, din Valea Seacă, din familia Fetiţaru. Steluţa Lucreţia Morar ne-a încântat cu „dragostele de altădată”, ipostaziate în versuri romanţate, din care zvâcneşte, cu patimă, propriul suflet, dar şi cu versuri religioase, închinate Sfântului Ioan Botezătorul. Hâtru şi plin de viaţă, ca întotdeauna, Simion Tudurean, nonagenar în floare, a înveselit atmosfera cu „parodii originale” în care a surprins, cu fineţea ironiei neaoşe, fapte de viaţă pitoreşti. Cu sensibilitatea-i proverbială şi prins în mrejele sonetului, Valerian Bedrule a transfigurat clipa efemeră, ridicând-o la rang de timp universal: „Ştii bine că nodul se dăruie sforii,/ Cum ambra cuvintelor spuse la vreme…”; „Îţi uită mirarea, amân-o pe mâine,/ Se lasă a lună… mă vântură anii…”. Maestru al umorului şi al jocului actoricesc, dar şi „măiestru” al limbii, Constantin Tiron a delectat auditoriul cu fragmente din proza umoristică din volumul „Colivia cu sticloanţe”. O adevărată „radiografie” a lumii de azi a fost făcută de Neculai Marcel Flocea, care, printr-o sinceritate poetică debordantă, a diagnosticat prezentul: „Trăim mereu alert! Muncim alert!/ Ne mai dorim!/ Şi asta tot pe fugă!/ Şi mai rămâne, ca amar desert,/ Să fim doar biată şi futilă slugă./ Dormim alert, visăm tot mai alert,/ Şi alergăm a disperare-n viaţă,/ În vaier – tragic pentru surzi concert,/ Un ceas de tihnă nu ne mai răsfaţă”. Prezentul decadent, de secol XXI, a fost descifrat dinspre un alt timp, de secol XIX, din perspectiva publicisticii eminesciene, prezentată, fragmentar, de subsemnata: „Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine. Shakespeare cedează în faţa bufoneriilor şi dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor”.
Prof. dr. LUMINIŢA REVEICA ŢARAN
Comentarii