N-a trecut mult timp de când doamna Ana Marcu, preşedinte al CARP „Speranţa” Rădăuţi, ne-a pus la dispoziţie monografia acestei instituţii foarte onorabile. Şi-acum pune pe masa cititorilor o nouă carte, mult mai interesantă. Este vorba de volumul „Am trăit în două orânduiri sociale”, un volum substanţial, de 274 de pagini, apărut la prestigioasa tipografie ROF IMP din Suceava. Am pomenit despre această tipografie pentru că am rămas impresionat şi de această dată de condiţiile grafice deosebite în care se scot cărţile acolo.
Pentru edificarea cititorilor reproduc cele scrise de autoare pe coperta a patra a cărţii: „Această carte vă prezintă viaţa, prin comparaţie, în cele două societăţi social distincte: societatea socialistă în care m-am născut, crescut, educat şi am muncit şi societatea democraţiei capitaliste, în care trăim şi în care mulţi oameni de vârsta mea, şi chiar mai tineri, şi-au pus speranţa că vor trăi mai bine, într-o viaţă decentă.”
Cred că este mai mult decât edificator ce şi-a propus autoarea să prezinte în această carte, mai ales că dânsa a ajuns la vârsta înţelepciunii, având şi o bogată experienţă de viaţă. În plus, este motivată, după cum arată în prefaţa cărţii, de faptul că în anii trecuţi de la evenimentele din decembrie 1989 nu s-a întâmplat aproape nimic în folosul românilor, ci numai în cel al protipendadei care ne conduce.
Cartea este împărţită în 7 capitole: Perioada societăţii socialiste multilateral dezvoltate”, supranumită şi Epoca de Aur, cu subdiviziunile: copilăria, formarea dânsei ca om al muncii şi promovarea în muncă. Urmează capitolele: „Aspecte din aşa-zisa revoluţie din decembrie 1989”, „Societatea democraţiei sau societatea de piaţă capitalistă”, „Un nou început”, „Articole publicate în presa vremii”, „Fotografii din diverse perioade ale vieţii”. Cartea este încheiată cu un foarte scurt „Prolog” şi un arbore genealogic.
În primul capitol autoarea trece în revistă copilăria ei, destul de grea şi chinuită, şi peregrinările prin ţară până la stabilirea în oraşul Rădăuţi. Scoate în evidenţă şi binele pe care l-a făcut familia ei unor familii pe care nici nu le cunoştea bine. Vorba românului „Om bun este acela pe care-l dor şi necazurile semenului său.”
Urmează prezentarea unităţilor în care-a muncit de-a lungul acelor ani, oprindu-se mai mult la funcţiile politice pe care le-a deţinut şi pe care le-a onorat prin activitatea desfăşurată. Absolut în toate situaţiile redate face referire şi la diferite locuri din oraşul Rădăuţi, scoţând în evidenţă frumuseţea arhitecturală a oraşului, a spaţiilor sale verzi, a obiectivelor sale industriale şi turistice, la viaţa culturală şi sportivă, dar nu uită nici oamenii, care sunt bogăţia cea mai mare a oraşului.
Scrie destul de mult despre ascensiunea sa profesională şi politică, dar şi a soţului ei. Sunt reproduse multe întâmplări din viaţa de familie, care se pot constitui în pilde pentru actuala generaţie şi chiar a generaţiilor viitoare. A avut o foarte bogată viaţă de familie! Foarte, foarte interesant este faptul că reproduce şi câteva situaţii mai gingaşe din viaţa sa şi a familiei sale. Mare curaj să faci aşa ceva!
Din multele situaţii relatate în carte am tras concluzia că în toate locurile în care-a muncit, funcţii executive de conducere sau politice, şi-a făcut cu prisosinţă datoria, n-a fost de acord cu indisciplina la locul de muncă, cu chiulul, cu minciuna, cu atitudinea sfidătoare a unor colegi de muncă. Cuvintele de ordine au fost corectitudinea şi disciplina. Tocmai din cauza celor arătate mai sus cartea se citeşte cu sufletul la gură. Apreciez faptul că autoarea vorbeşte cu respect, cu admiraţie chiar, de foştii colegi de muncă, de fiecare dată făcând nominalizări.
În capitolul următor face o analiză destul de critică a evenimentelor desfăşurate în decembrie 1989. Consideraţiile pe care le face sunt numai luate din datele prezentate în mass-media sau cunoscute din surse autorizate, de la prieteni şi cunoştinţe. Scrie şi despre jocurile de culise care s-au produs la cel mai înalt nivel al ţării, schimbările făcute la acest nivel, rolurile jucate de diferiţi actori ai vieţii politice. Nu sunt cruţaţi nici acei care-au jucat un rol important în dezinformarea românilor prin TVR. Scrie amănunţit despre activitatea desfăşurată de principalii dizidenţi ai României, dar şi de cei care-au fost marionete ale unor servicii străine. Pe Radu Cîmpeanu şi Ion Raţiu ni-i prezintă ca pe nişte falşi deţinuţi politici.
Apreciază că-n această perioadă „se creează crize economice, politice, sociale şi militare regionale, în întreaga lume, creând în mod intenţionat nesiguranţă şi nelinişte în rândul populaţiei, care ajunge să ceară ajutor sau intervenţii NATO pentru rezolvarea conflictelor naţionale sau internaţionale şi astfel se întronează tot mai profund Noua Ordine Mondială, dictată şi dorită de ei, a celor din spatele Globalizării, a celor care hotărăsc soarta lumii, care din ţări şi popoare trebuie să rămână şi care să dispară şi să fi şterse de pe harta lumii.” (p.173) Şi aici autoarea face îndrăzneţe aprecieri.
Capitolul următor se intitulează „Societatea democraţiei sau societatea de piaţă capitalistă”. Aici face o radiografie a societăţii instaurate după 1989. Dar evocă şi perioadele în care-a fost nevoită să plece la lucru în străinătate. Arată cum a muncit şi cum a fost apreciată pentru munca pe care a prestat-o în Israel. Acolo a constatat că evreii sunt un popor deosebit, ei apreciind disciplina în muncă, calitatea muncii prestate şi comportamentul faţă de evreii la care munceşti. Ei sunt foarte corecţi la efectuarea plăţii pentru munca prestată.
Italienii nici nu se pot compara cu evreii la aceste capitole. Din acea perioadă publică şi câteva poezii pe care le-a compus în străinătate. Din cele 8 poezii vă prezint câteva fragmente, şi anume: „Orice muncă ai presta/ E o virtute-n viaţa ta/ Nu e umilire, înjosire/ Să cobori de la mărire / Că viaţa aşa-i făcută/ Te coboară şi te urcă./” (Speranţa). „Iubiţi părinţii, de-i mai aveţi,/ Să simtă dragostea ce le-o purtaţi/ Înainte ca soarta/ De ei să vă despartă.” (Iubiţi părinţii !)
În capitolul următor, „Un nou început”, autoarea prezintă, cu lux de amănunte perioada cuprinsă între anii 2010 şi 2019, de la data când a fost aleasă preşedinte al CARP „Speranţa” din Rădăuţi şi până la scrierea cărţii. Autoarea arată cum a procedat pentru mărirea numărului de filiale sau sucursale din zona noastră de competenţă, majorarea plăţii pentru casierii din comune, constituirea corului pensionarilor, construirea unei săli pentru arhivă şi bibliotecă, constituirea, din donaţii, a unei biblioteci cu peste 5000 de volume, amenajarea unui club într-o fostă magazie a asociaţiei, constituirea „Sfatului înţelepţilor” din cei mai competenţi membri ai asociaţiei, organizarea de excursii pe plan intern şi internaţional. Mai ales excursiile sunt descrise în carte detaliat, constituirea unui cor şi activităţile desfăşurate cu el.
Capitolul următor este închinat articolelor pe care autoarea le-a trimis şi i-au fost publicate, mai ales, în „Săptămânalul de Rădăuţi.” Printre titlurile articolelor menţionez: „Guvernul să facă concesii, dar nu pe banii ţării”, „Război sau doar joc de orgolii ?”, „Să ne pregătim de alegeri”, „Scrisoare deschisă către guvernul României”, „Ne uităm valorile”. Toate articolele publicate au fost reproduse în carte în toată dimensiunea lor.
Ultimul capitol este un album fotografic. Autoarea reproduce peste 100 de fotografii, alb-negru sau color (după vremea în care au fost făcute), atât din viaţa personală şi a familiei şi rudelor sale, cât şi din activitatea CARP „Speranţa” Rădăuţi., mai ales din deplasările făcute în ţară şi în străinătate. Studiind aceste fotografii îţi dai mai bine seama şi de cele scrise în capitolele cărţii.
„În loc de postfaţă” este un eseu despre această carte. Autoarea motivează că a conceput această carte ca pe o autobiografie, dar, pe parcurs, a cuprins şi viaţa familiei, făcând în finalul ei şi un arbore genealogic. Interesant că arată: „Eu, în cartea mea nu am scos în evidenţă aspecte negative ale comunismului (ca un guvern autoritar). Chiar dacă au existat şi lucruri mai puţin bune dar care aşa cum am arătat au fost estompate de tot ce a fost bun în valorile civilizaţiei contemporane şi în alte state cu regimuri totalitare. Concluzia şi să fim drepţi, să se recunoască (istoria de peste 50 de ani o va confirma) că unde a fost regimul socialist sau comunist totalitar s-au dezvoltat state, s-au şcolarizat copiii şi tineretul, exista o disciplină de fier, un cult al patriotismului naţional şi al muncii realizându-se coloşi industriali, universităţi pe diferite domenii, şcolarizându-se cadre cu care se mândresc multe state nu numai la noi în ţară, unde s-au făcut şosele ca Transfăgărăşanul, căi ferate, exemplu salba de viaducte Bumbeşti-Livezeni la noi, dar în alte ţări ?”. Insistă asupra faptului că guvernul PSD a venit cu un program care a fost votat de alegători şi alţii nu-i lasă să-l pună în practică.
Cartea se încheie cu un arbore genealogic al familiilor Grămadă (din anul 1882) şi Marcu (din anul 1880). Considerăm că şi pentru realizarea acestui arbore genealogic autoarea a muncit foarte mult pentru a strânge datele necesare. Se poate observa cu uşurinţă că ambele familii sunt destul de numeroase.
În legătură cu cartea vă pot spune că era absolut necesară prezenţa casetei tehnice. Numai din ea puteam afla cine s-a ocupat de finalizarea acestei cărţi, cine a făcut corectura textului, cine a realizat coperta, ambele coperţi fiind realizate, după aspect, dar şi după părerea mea, de mână de profesionist.
Ca unul care am citit cartea din scoarţă-n scoarţă, am revenit asupra unor perioade descrise în carte, v-o recomand cu căldură pentru lectură, având şi ce învăţa din ea.
Prof. GH. DOLINSKI, membru al Ligii Scriitorilor Români
Comentarii