Organizată de Biblioteca Municipală şi găzduită de Centrul de Studii “Ştefan cel Mare şi Sfânt-Bucovina” din Câmpulung Moldovenesc, activitatea la care ne vom referi se înscrie printre cele dedicate Zilei Bucovinei şi Marii Sărbători de la 1 Decembrie. Deşi Biblioteca şi Muzeul “Arta lemnului” se află în renovare, iar Casa de Cultură continuă să-şi aştepte salvatorul pentru a redeveni funcţionabilă, spre cinstea organizatorilor activităţile culturale continuă să se desfăşoare în alte diferite spaţii: şcoli, biserici etc.
Dubla lansare de carte, despre care se face vorbire, a fost onorată de participarea nu numai a iubitorilor de cultură din localitate, ci şi a unor oaspeţi de seamă veniţi din ţară. Au participat scriitorul George Vulturescu, directorul revistei „Poesis” de la Satul Mare, însoţit de fotoreporterul Ionică Moldovan. De la Iaşi au venit poetul Daniel Corbu şi Filomena Corbu reprezentând Editura Princeps Multimedia, la care Tucu Moroşanu şi-a editat opt din cele paisprezece cărţi ale sale, tânărul şi talentatul poet Paul Gorban de la Grupul Editorial Zona Literară (editorul volumului de versuri al lui Lucian Piticar, dar care i-a făcut şi lui Tucu Moroşan bucuria de a-i aduce “cald” de sub tipar volumul de versuri “Transplant de vise”). Din partea Societăţii Scriitorilor Bucovineni au fost prezenţi scriitorii Ion Ţicalo şi Mihaela Grădinaru, aceasta din urmă prefaţând şi romanul “Guzganii de apă”, care a fost acum lansat, împreună cu primul volum de poezie al dr. Lucian Piticar, intitulat “Târguind năluci”.
S-au spus cuvinte multe, frumoase şi adevărate despre ambii autori. Singuraticul de la Lacul de Argint, Tucu Moroşanu, poet şi deopotrivă prozator talentat, se trage din spiţa scriitorului George Moroşanu, membru al Uniunii Scriitorilor, care cu mulţi ani în urmă a plecat din această lume şi îşi doarme somnul de veci la Ploieşti, unde a funcţionat ca profesor de limba franceză. Despre cartea “Guzganii de apă”, primul roman după prozele scurte scrise, Mihaela Grădinaru menţiona în prefaţa cărţii printre altele “Tucu Moroşanu face parte din categoria (din ce în ce mai) rară a celor care scriu mai întâi pentru propriul suflet. Interior sensibil, nutrit cu esenţele spirituale ale Bucovinei, ni s-a arătat mai întâi ca poet… (Drumuri de rouă, Exilat în toamnă, Iarna în bucătăria de vară, Talismanul însingurării, Magie catapultată peste ape, Viaţa de noapte în cimitirul eroilor, Lapidat de cuvinte, Zăpezi prohibite, Cu moartea în hang de alăute, – editate atât de Junimea, Princeps din Iaşi, cât şi de editurile locale “Biblioteca Mioriţa” şi “Alexandru Bogza”)… “pentru ca printre timp să-şi încerce puterile şi pe tărâmul prozei (Când zâmbeau a râde sfinţii şi În legea lor)”.
Romanul “Guzganii de apă” prefaţatoarea îl caracterizează ca „un monolog al unei interiorităţi (prea) sensibile, bine camuflată în spatele unor replici hâtre,… apelând la resurse nebănuite de plastice ale limbii… punând încă o dată început bun de Cuvânt şi cuvinte”.
Cei care au luat cuvântul l-au caracterizat pe Tucu Moroşanu ca fiind un poet şi prozator viguros, care şi-a inspirat creaţiile din pământul în care s-a plămădit şi cu talentul său şi le-a înfrumuseţat cu simţirile sale, metafore frumoase, pline de tâlc, denumiri pitoreşti şi inedite, caractere şi oameni vii, prezenţi în carte cu graiul lor din strămoşi, autorul dovedindu-se un condeier prolific şi talentat, care va rămâne în literatura românească de calitate.
Doctorului Lucian Piticar, însoţit la această frumoasă manifestare de mamă, soţie, copii, soră şi o mulţime de verişori, nepoţi, prieteni şi colegi, cei ce au luat cuvântul i-au menţionat sensibilitatea sa faţă de poezie, de frumos şi dorinţa de a transmite simţămintele lui şi altora.
Nu a îndrăznit să-şi publice poeziile în prima parte a vieţii, dar şi-a făcut acest dar în preajma zilei sale de naştere, trecută de şaizeci, cu volumul “Târguind năluci”, despre care cunoscutul poet ieşean Daniel Corbu notează în postfaţă: „trăitor într-o lume cu miracole, beneficiind de o forţă a cuvântului şi o adâncime a rostirii, Lucian Piticar se arată a fi un poet natural, de mare sensibilitate şi spectacol ideatic. Această primă carte a sa, Târguind năluci, este o izbândă lirică incontestabilă.”
După cum mărturisea şi autorul, viaţa lui se întâlneşte zilnic cu o “proză dură”, fiind medic oncolog, de aceea poezia este pentru el un refugiu în care îşi poate exprima simţămintele, trăirile, poezia sa este plină de iubire, de viaţă, de propria familie, de natura ce-l înconjoară, de tot ce percepe frumos şi bine în jurul său. Să sperăm că acest poet sensibil ne va mai oferi şi în viitor asemenea daruri de suflet.
Oaspeţii, dar şi gazdele, le-au oferit celor doi daruri simbolice, lui Lucian Piticar făcându-i-se şi dăruindu-i-se o diplomă, din partea numeroasei sale familii, de şef al năzbâtiilor făcute în copilărie, spre hazul participanţilor, toţi cei de o vârstă apropiată purtau ecusoane ce le aminteau de vârsta copilăriei.
La frumuseţea şi însufleţirea care au însoţit întreaga manifestare a contribuit momentul muzical oferit de micul interpret la chitară Mihăiţă Pughiuc, dar şi excelenta organizare a soţilor Elena-Despina Ciulei, directoarea instituţiei gazdă, şi a prof. Silviu-Petrică Ciulei, directorul Bibliotecii Municipale Câmpulung Moldovenesc.
Comentarii