Excursie în… etape

Este binecunoscut faptul că Asociaţia CARP „Speranţa” din Rădăuţi ţine o strânsă legătură şi cu alte CARP-uri din judeţul nostru şi chiar din întreaga ţară. Acest lucru este posibil pentru că doamna Ana Marcu, preşedintele nostru, a fost colegă de facultate cu mulţi din cei care astăzi conduc asemenea asociaţii. De fapt, în perioada de când doamna Marcu ne conduce, asociaţia noastră a fost vizitată, în cadrul unor schimburi de experienţă, de activişti de la multe asociaţii din ţară. Unul dintre preşedinţii apropiaţi doamnei Marcu este şi domnul Constantin Săvulescu, preşedintele Asociaţiei CARP „Armonia” din Vălenii de Munte, judeţul Prahova.

Din discuţiile purtate de cei doi preşedinţi a încolţit ideea organizării unui schimb de experienţă între conducerea şi casierii din sucursala rădăuţeană cu cei din sucursala de la Vălenii de munte. Zis şi făcut! Doamna preşedinte Ana Marcu, ajutată de doamna Alexandrina Puha, contabil-şef, a căutat pe internet şi ne-au stabilit cel mai bun traseu în cadrul căruia să vizităm şi obiective turistice. Aşa că traseul respectiv ne-a satisfăcut pe deplin. În plus, domnul preşedinte, ajutat de vicepreşedintele lui, ne-a asigurat cazarea şi masa la o pensiune turistică de multe stele, la care preţurile erau suportabile. Excursia a fost planificată pentru trei zile.

Pentru început, ne-am temut de vreme, pentru că toamna aceasta a început destul de capricios. Până la urmă însă a fost foarte blândă, apropiindu-se foarte mult de vară. De fapt, doamna preşedinte ne-a avertizat: „am discutat cu comitetul ceresc şi-am comandat să avem vreme bună, ca la toate excursiile noastre”. Şi-a fost ascultată.

Având foarte mult drum de străbătut, pentru că fixasem punct terminus, unde ne fixasem şi baza, oraşul Vălenii de Munte, la ora 6 ne-am îmbarcat în autocar (fiind punctuali ca niciodată) şi-am pornit la drum. Simpla aruncare a privirii spre cer, care era senin ca lacrima şi plin de stele, ne arăta că măcar în prima zi vom avea o vreme superbă. Dar aşa a fost şi-n celelalte două.

În plus, doamna preşedintă ne asigurase că la volan aveam un as, care ne va duce la destinaţie în condiţii excelente. Este vorba despre Cezar Păduraru. Călătoria până la baza noastră a fost o plăcere. După ivirea zorilor, pe toată durata zilei, am admirat natura, nu că doar acum ne dădusem seama de frumuseţea meleagurilor româneşti, ci pentru că ni se părea că la fiecare kilometru parcurs descopeream noi frumuseţi. În fiecare etapă parcursă, am descoperit ceva nou, deşi mulţi dintre noi străbătuseră acest traseu de mai multe ori. Ce să vă mai spun după ce-am intrat între munţi? Au fost porţiuni pe care, deasupra drumului, se întrepătrundeau crengile copacilor de pe cele două laturi, iar noi treceam ca printr-un tunel. Iar frunzişul copacilor, mai ales în pădurile de foioase, părea că arde, prezentând ochilor noştri o simfonie de culori a toamnei. Mulţi dintre noi au imortalizat multe, multe aspecte pe aparatele de fotografiat sau pe telefoanele mobile. Permanent auzeai exclamaţii de uimire. Şi-aşa, cu sprâncenele ridicate a mirare, fără să ne simţim obosiţi, am ajuns la ţinta noastră finală, Vălenii de Munte.

Dar până la cazare, deoarece timpul ne mai prisosea, ne-am îndreptat spre Castelul Peleş cu speranţa că îl vom vizita împreună cu Pelişorul. Nu pot spune că n-am avut noroc, pentru că am prins ultimul tur de vizitare a castelului, de la ora 15. Dar Pelişorul n-a vrut să-şi deschidă porţile pentru noi. Era normal să ne supărăm, dar nu ne-am supărat, pentru că el este închis cam de multişor pentru renovare. Nu-i nimic, va fi altă dată. Îl avem în atenţie, trecut pe agenda noastră de excursii.

Normal ar fi trebuit să vă povestesc ce-am văzut acolo. Dar aşa ceva nu se povesteşte, ci trebuie să fii acolo, la faţa locului şi să te laşi purtat de vraja glasului ghidului, să-nchizi ochii şi să vezi cu ochii minţii ceea ce-ţi povesteşte acesta despre viaţa petrecută în acest castel. Ne-am minunat, deşi mai trecusem pe-acolo, de ceea ce-am văzut. Impresiile le-am comentat şi le-am schimbat, adânc în noapte, în faţa unui pahar, bineînţeles după ce ne-am cazat şi-am mâncat. Din acest motiv somnul a fost scurt , dar odihnitor şi tare folositor organismului nostru , care-a trecut prin foarte multe în viaţa noastră.

De dimineaţă tare, doamna Marcu ne-a pus la muncă: micul dejun, apoi îmbarcarea în autocar şi… la drum. Ne-a împărţit în două grupuri: unul a mers cu dânsa şi cu doamna contabilă la sediul CARP „Armonia” pentru a participa la un schimb de experienţă, şi celălalt grup am mers să vizităm Muzeul „N. Iorga” şi ce se mai putea, până ce se va termina acesta.

Grupul pentru schimbul de experienţă s-a deplasat la sediul CARP, unde era aşteptat de domnul preşedinte şi de ceilalţi salariaţi, care formează un grup destul de numeros. După discuţiile purtate aici, s-au deplasat cu un microbuz în comunele Mâneciu-Pământeni, Mamorociu şi Slănic Prahova. Toate sucursalele sunt mari, au câte 1500-1800 de membri, şi sunt foarte bine conduse de casierii din localităţi. A ieşit în evidenţă doamna Daniela Iancu, fostă asistentă medicală, care păstoreşte 1700 de membri, fiind ajutată de soacra sa. La fel, doamna Maria Gută din Mamorociu şi Cornel-Stelian Cristea din cealaltă sucursală. Am întâlnit şi cabinete medicale, ei organizează câte două-trei excursii pe lună, beneficiază şi de ajutoare de la centru, acordă membrilor ajutoare nerambursabile.

Vicepreşedintele asociaţiei, împreună cu doamna ec. Adriana David, director economic, ne-a însoţit în vizitarea Muzeului „N. Iorga”, a Muzeului Etnografic şi a Muzeului Văii Teleajenului, intrarea fiind gratuită, asigurată de gazdele noastre. Explicaţiile au fost foarte interesante, transformându-se în adevărate lecţii de istorie şi de patriotism, de prezentare a frumuseţilor Văii Teleajenului. Asta mai mult datorită ghidului Daniela Moraru. Am stat mai mult şi la expoziţia itinerantă de păpuşi de pe toate continentele. Am avut ce admira costume, pe care, poate, nu le-am fi văzut în viaţa noastră. Această expoziţie poate fi pusă la dispoziţia oricărui muzeu, pe un timp limitat. Pentru aceasta, orice muzeu din România trebuie să facă o simplă cerere şi primeşte colecţia de păpuşi.

Ne-am deplasat apoi pentru o altă etapă: întâlnirea cu membri ai CARP la Centrul Cultural din oraş. Am crezut că am intrat într-o sală de spectacole, aşa era de mare. Acolo ne aşteptau gazdele noastre. Discuţia s-a înfiripat destul de repede. Ne-am povestit reciproc despre realizările noastre şi iarăşi am rămas… tablou de modul în care autorităţile locale sprijină seniorii din această asociaţie. Oare n-ar putea lua exemplu şi cei de pe la noi?

Pentru a cinsti gazdele, dar şi a le mulţumi pentru cele pe care ni le-au oferit, am prezentat un scurt program artistic, protagonist fiind iarăşi corul seniorilor rădăuţeni. Coriştii au interpretat „Imnul Europei”, „Cântă cucu-n Bucovina”, „Ştefan, Ştefan, domn cel Mare”, „Basarabie frumoasă”, „Trezeşte-te, române!”, „Sunt român din Bucovina” şi „Horă cu strigături”. Din nou au ieşit în relief doamna Floriţa Abageru şi domnul Ghiţă Aga, soliştii noştri, iar domnii Ion Burciu, recitator, şi Gheorghe Dascăl, glume, au înveselit atmosfera şi le-au făcut pe gazde să-şi înfierbânte palmele, aplaudându-i. Ba, la unele cântece am văzut lacrimi în colţurile ochilor, după cum am văzut şi la ai noştri.

Despre noi şi activitatea noastră au mai vorbit doamna Ana Marcu şi Mihai Frunză. În sala aceea frumoasă şi spaţioasă au răsunat acordurile unor cântece româneşti patriotice, aplaudate mult de public, care, de câteva ori, a fredonat alături de coriştii noştri.

Întrucât cu o zi înainte una din gazde a împlinit o frumoasă vârstă, ne-am ridicat toţi în picioare şi i-am cântat „La mulţi ani!”. Am rămas uimiţi când doamna responsabilă a centrului cultural a povestit cum sunt sărbătoriţi pensionarii care împlinesc o anumită vârstă.

Dar activitatea pe ziua a doua n-am încheiat-o aici. După ce-am prânzit, am vizitat mănăstirile Zamfira şi Mălăieşti. De la prima mănăstire am admirat în zare crenelurile munţilor, care străjuiau localitatea la vest, exact ca zidurile unei cetăţi din piatră. Apoi am avut ce admira în grădinile mănăstirilor; flori, flori şi iar flori şi o curăţenie de farmacie. Parcă şi alţii ar avea ce învăţa din aceste vizite. Păcat că n-am putut vizita interioarele, pentru că mănăstirile erau închise pentru reparaţii. Dar ne-am făcut datoria creştinească în micile altare pregătite în curţile acestora.

Iar după cină ne-am distrat din nou. Grupaţi pe camere, căci nu aveam spaţiu mai mare, iar afară temperatura se apropia de zero grade, am sporovăit mult, dar n-am stat târziu pentru că ne aştepta drumul de întoarcere, destul de lung.

Trebuie să precizez încă nişte momente ale excursiei noastre. Este vorba că pe durata întregului drum, atât la plecare, cât şi la întoarcere, în maşină a fost mare veselie. Am avut noroc de prezenţa în rândul nostru a câtorva oameni deosebiţi, care ne-au evocat pagini de istorie sau de literatură, au spus poezii, au cântat sau au spus glume. Este vorba de Floriţa Abageru, Ghiţă Aga, Ion Burciu, Petru Barbuţă, Silvia şi Mihai Frunză, Genoveva Filip, Rodica Strateciuc, dr. Petru Tăşală, iar de cântat au cântat toţi, fără excepţie. Şi şoferului nostru îi datorăm mult pentru că ne-a pus la dispoziţie filme documentare, scoase de pe internet, referitoare la Nicolae Iorga şi Irina Loghin, în ţinutul cărora am fost. Iar pe noi să ne ierte cei care ne-au văzut şi ne-au ascultat pentru că, vorba cântecului: „Lume nu mă judeca/ Cum îmi trăiesc viaţa,/ Nici mai rău şi nici mai bine/ Aşa cum se şi cuvine.”

Puse una peste alta, a fost o excursie cu folos, în care ne-am îmbogăţit cunoştinţele profesionale, unii, şi toţi la un loc ne-am îmbogăţit spiritul. Şi toate acestea au fost posibile pentru că, pe lângă cei menţionaţi mai sus, toţi au fost nişte oameni deosebiţi, care ştiu să se distreze, dar şi să muncească.

prof. GH. DOLINSKI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: