Prin acest demers doresc să-mi fac cunoscută starea de oripilare ce mă domină în legătură cu tragicele evenimente petrecute la Caracal. Nu cred că poate pretinde cineva că realizează la justă valoare pierderea trăită de părinţii celor două copile căzute pradă unui neom. Eu, cel puţin, nu am cuvinte să exprim ce simt şi abia îndrăznesc a transmite acestor oameni sentimentele de profundă compasiune care mă determină să iau această atitudine.
Am trăit, ca om politic ce de atâta vreme se străduieşte să nu-şi trădeze principiile, am trăit şi am văzut multe în lupta politică. Dar ca o astfel de tragedie să fie exploatată în interesul meschin al unor politicieni de ocazie nu am văzut şi, ca să fiu sincer, speram să nu văd vreodată. Dar n-a fost să fie. Într-o ţară dezbinată de ura indusă de personaje al căror rol prevăzut de lege este cu totul altul de cât cel pe care-l joacă în văzul lumii, de personaje în stare să folosească, fără scrupule, în interes electoral personal, o nenorocire ca cea petrecută la Caracal, ieşirea preşedintelui României este stupefiantă de-a dreptul. Întârzierea cu care s-a făcut intervenţia demonstrează că s-a aşteptat ca opinia publică să fie suficient de „inflamată” pentru ca un nou atac la adresa PSD să fie mai penetrant şi mai eficient în amplificarea urii, instrumentul preferat de Iohannis în activitatea sa de „preşedinte al tuturor românilor”. În virtutea acestui cult al urii dl Iohannis nu se sfieşte să mai acuze încă o dată, afirmând, fără scrupule, că şi de această guvernarea este vinovată. Atât de „documentat” este preşedintele şi de informat de propagandiştii statului paralel încât găseşte vinovată modificarea făcută Legilor Justiţiei şi Codurilor penale pentru grozăvia de la Caracal. Asta în condiţiile în care Legile Justiţiei nu au nicio legătură cu procedura de intervenţie într-un asemenea caz, ele referindu-se la statutul magistraţilor, la organizarea judiciară şi la CSM, iar modificările la Codul penal şi la Codul de procedură penală nici măcar nu sunt în vigoare, ele fiind în analiza Parlamentului. Cred că nu este lipsit de importanță să amintim că ultima modificare majoră a Codurilor penale a avut loc în timpul Guvernului Cioloş, guvern declarat de acelaşi preşedinte ca fiind al său.
Dimensiunile răului produs şi propagat de atare declaraţii sunt fără margini. Politizând uciderea a două copile pentru a lansa atacuri la adresa Guvernului, Iohannis nu a făcut altceva decât le-a întinat memoria. Îi contest acest drept. Le contest acelor magistraţi care bocesc după timpul protocoalelor dreptul de a dezinforma poporul român, încercarea de a manipula emoţia colectivă în sensul unei pledoarii pentru statul poliţienesc, acel stat în care drepturile omului erau văzute drept un „lux teoretic”. Le contest tuturor politicienilor oploşiţi în ograda preşedintelui dreptul de minţi poporul român. Şi îi asigur că noi nu permitem transformarea unei nenorociri în instrument politic. Încercarea de a reitera tragedia „Colectiv” este ruşinoasă şi redă pe deplin măsura manevrelor urii şi dezbinării promovate de preşedinte. Acestora şi tuturor asemenea lor le cer să se ascundă acolo de unde au ieşit şi să respecte durerea unor părinţi veşnic nemângâiaţi.
IOAN STAN,
Senator PSD
Comentarii