Un erou al zilelor noastre

Mereu interesaţi să se încununeze cu aureole, cât mai vizibile şi dacă se poate cu efecte hipnotice asupra opiniei publice, oamenii şi deopotrivă instituţiile uită, aproape de fiecare dată, ascund sau neglijează să ofere detalii complete referitoare la realizatorii fiecărei pietre scumpe de pe coroanele lor luminoase.

Coroane ce şi le pun pe capete la diferite evenimente, spre fală, mândrie şi uneori cu un hidos cult al personalităţii.

Dedicaţi nobilei idei de a contribui prin fapte modeste la promovarea cultului eroilor în societatea noastră aflată încă în declin, de a construi cu minţile şi sufletele noastre busole funcţionale care să le indice, cel puţin copiilor/tinerilor calea spre un românism autentic, fundamentat în primul rând pe respect pentru faptele eroice ale înaintaşilor, însăşi noi, membrii Filialei Judeţene Suceava „Plăieşii” a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria” riscăm să cădem în păcatul lumesc pe care l-am evidenţiat.

De fapt, cred că am şi făcut-o şi, mai mult, am persistat în acest păcat.

Există însă o cale de a ne ridica de pe inimi această grea apăsare şi a redeveni ceea ce poate românii destoinici, cuminţi şi înţelepţi aşteaptă, în tăcere, de la noi.

Această cale de mântuire nu este nimic altceva decât spovedania.

Dragă cititorule al acestui mesaj, consideră-te pentru câteva clipe trimisul lui Dumnezeu pe Pământ, ascultă-ne păcatul pe care vrem să ţi-l împărtăşim, gândeşte-te la o cale de a ne elibera de el şi, nu în cele din urmă, iartă-ne!

Iartă-ne că nu ţi-am adus la cunoştinţă îndeajuns sau nu ţi-am oferit suficient de multe informaţii despre mâinile care, coordonate de o minte şi un suflet nobil de român autentic, au modelat în lemn, cum nu se putea mai bine, toată esenţa mesajului vizual adus ţie spre cinstirea multor eroi suceveni.

Acest bun român are un nume, o istorie, o familie şi nu în cele din urmă un tezaur material pe care nu l-a ferecat cu lacăte, ci ţi l-a lăsat la vedere, să te bucuri neîntrerupt de el şi, dacă poţi, să-i desluşeşti mesajul ce-a vrut să ţi-l transmită.

Iubitor de carte, dar îngrădit de viaţă pentru a se dedica ei în forme avansate de învăţământ, acest om a alergat spre şcoală, a iubit-o şi i-a înţeles menirea.

Pentru aceasta a învins însăşi împotrivirea părinţilor, ţărani munteni care descoperind la fiul lor mintea ageră ca apele pâraielor limpezi de munte şi braţe puternice ca stâncile, îl voiau acasă, ajutorul lor de nădejde.

Acest om a fost un aventurier atunci când a trebuit să fugă de acasă spre lumina şcolii româneşti.

Ca în orice lucrare lumească, a existat un compromis: a primit încuviinţarea părinţilor de a urma Liceul de Construcţii din Câmpulung Moldovenesc, ale cărui cursuri le începuse în taină, fără ştiinţa lor.

Aşadar, când îi analizaţi opera, nu vă aşteptaţi să vă argumenteze frumuseţea ei prin punerea la dispoziţie a unui teanc de diplome şi medalii. Ele nu există!

Există însă argumente materiale şi spirituale ce nu se vor topi odată cu fiinţa lui pământeană.

În opera lui există sculptate în lemn flori de munte, pe care fiecare erou sucevean, viu de s-ar fi întors din războaie, le-ar fi dăruit iubitei lui, le-ar fi purtat la pălărie sau, îmbătrânite fiind, i-ar fi căzut sub tăişul coasei cu care el ştia prea bine să-şi brăzdeze veşnicia acasă, în munţii, pe dealul sau în câmpia lui românească.

În opera lui există lemn de stejar şi frunze ale acestuia, sculptate în însuşi trupul acestui copac. Bunul şi modestul nostru român a înţeles şi respectat dorinţele sufletelor consătenilor lui, plecaţi de acasă ca soldaţi feciori şi reîntorşi eroi, cu fapte de vitejie, dar nu şi cu trupurile tari ca stejarul, lăsate stavilă potrivnicilor neamului românesc.

În opera lui există spice de grâu, pe care eroii ce îi venerează, vii de-ar fi fost, ar fi ştiut să le transforme, cu trudă, în pâine curată şi cinstită pentru acest popor iubitor de pace.

În opera lui există mai multe coloane ale infinitului, oglindite în măreţia stâlpilor ce susţin porţile bucovinene de la cimitirele eroilor neamului.

În opera lui există visare, oglindită prin struguri pe care feciorii români deveniţi eroi, vii de-ar fi fost, i-ar fi transformat în vin.

Vin pe care l-ar fi băut cu miresele şi oamenii satului românesc la nunţile lor.

Vin pe care l-ar fi oferit la botezurile fiilor şi fiicelor lor, odrasle ce sigur ar fi ştiut să şi le crească cu dragoste pentru Dumnezeu şi ţară.

Vin pe care, purtători de credinţă fiind, l-ar fi adus ca paos la biserică, spre veşnica pomenire a străbunilor, mulţi dintre aceştia eroi ca şi ei.

În opera lui, vie fiind, auzi glasul muntelui pentru că în draniţa ce acoperă troiţele şi frumoasele porţi bucovinene a fost dăltuit şi finisat, cu sufletul, vântul munţilor, doină neîntreruptă pe care eroii preaslăviţi de bunul nostru român o vor asculta pentru veşnicie.

Vii de-ar fi fost, eroii cărora meşterul nostru popular, cu nume şi prenume Nistor Georgel din satul Păiseni, comuna Cornu Luncii, judeţul Suceava, le-a dăruit câte ceva din viaţa pământeană, s-ar fi comportat exact ca şi el şi şi-ar fi preamărit străbunii eroi cu ce ar fi avut mai valoros în mintea şi braţele lor.

Poate cercetându-i viaţa şi descoperind-o atât de curată, însăşi eroii ale căror suflete s-au înălţat la ceruri l-au ales pe Georgel Nistor să fie realizatorul, UNIC, al tuturor elementelor din lemn ce împodobesc două dintre obiectivele din municipiul Suceava închinate lor, sutelor de mii de ostaşi care în anii Primului Război Mondial au dat ofrandă vieţile lor lui Dumnezeu şi Ţării, pentru o Românie Mare, Demnă şi Veşnică.

Acoperişul de draniţă al Troiţei din cimitirul „Pacea”, ridicată la căpătâiul eroului bucovinean Ion Grămadă, precum şi toate elementele de lemn ce sunt amplasate pe parcela destinată Cimitirului eroilor căzuţi la datorie în Primul Război Mondial din Cimitirul Bisericii „Sfânta Treime” din cartierul Burdujeni al municipiului Suceava (supuse reabilitării în anul 2017 şi, respectiv, 2018), au fost realizate fără niciun fel de costuri de acest mare om, Nistor Georgel.

Aceasta este spovedania noastră, dragă cititorule.

Şterge păcatele noastre lumeşti şi ne dă drept canon nobila jertfă de a pomeni neîncetat eroii neamului nostru.

Fără teama de a greşi, te mai rugăm să-l categoriseşti pe acest român destoinic, cuminte şi înţelept, ca şi tine de altfel, un erou al zilelor noastre, de pace.

Contribuţia lui la preamărirea eroilor suceveni nu se opreşte aici. A realizat, în mare parte, toate elementele de lemn ce le veţi descoperi la Monumentul eroilor din cartierul Burdujeni al municipiului Suceava.

Şi aici veţi regăsi, din nou, flori de munte, lemn şi frunze de stejar, spice de grâu, coloane ale infinitului şi multă visare, reliefată în struguri, fiecare dintre acestea atât de dragi eroilor noştri români.

Numai dacă ar fi fost vii, ca şi noi, cei care încă mai avem atâtea şi atâtea de învăţat cum să le preţuim faptele înălţătoare!

Col. (r.) Constantin I. CRĂCIUN,

secretar executiv al Filialei Judeţene Suceava „Plăieşii”

a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”