Un paradox

Un paradox

 De când cu legea europeană a securităţii datelor cu caracter personal… Bunăoară, dacă accesezi pe net o adresă de web, eşti avertizat că acolo sunt folosite aşa-numitele cookies (în fond, aplicaţii care reţin anumite informaţii despre utilizatori); dacă eşti de acord, mergi mai departe, dacă nu, stai (nici tu nu beneficiezi de informaţiile pe care le cauţi, dar nici „ei”). Sau dacă eşti cu treabă la o bancă, la un operator de telefonie, la un spital ş.a.m.d.; semnezi (n-ai ce face!) că eşti de acord, drept probă că datele respective sunt, cu voia ta, la dispoziţia acelei instanţe (plus a Fiscului, dacă e cazul). Pe de altă parte, ni se semnalează că funcţionarilor publici li se cere (nu de ieri, de azi) să facă, anual, „declaraţii de avere”. În care, printre altele, se notează în clar adresa de domiciliu, informaţii exacte despre (eventuale) alte proprietăţi, inclusiv (când e cazul) despre bijuterii, obiecte de artă valoroase (care probabil se află la adresa deja indicată). Informaţii care, ulterior, se postează pe net, la liber, astfel încât, nu-i aşa?, tot cetăţeanul să ştie. Printre altele, în situaţie ajung şi soţii angajaţi la privat ai respectivilor funcţionari publici, cu lefurile lor (adesea ruşinos de mici…), confidenţiale într-o primă instanţă, însă ulterior declarate tuturor, spre a fi ştiute. Păi… despre ce vorbeam, despre date cu caracter personal (pe care oricum Fiscul le cunoaşte)? Ba nu, despre declaraţii publice, fără caracter.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: