Poetul Costan Vaman Lucan şi trăirile sale

„Un muzeu prin definiţie este o instituţie publică de cultură aflată în serviciul societăţii, care colecţionează, conservă, cerce-tează, restaurează, comunică şi expune, în scopul cunoaşterii, educării şi recreerii, mărturii materiale şi spirituale ale existenţei şi evoluţiei comunităţilor umane, precum şi ale mediului înconjurător” (din definiţia muzeelor…)

În acest context se înscrie şi subiectul despre care vom face vorbire.

În căutările sale pentru a pune în valoare noi mărturii din trecutul acestor locuri, muzeograful pr. Mihai Botezat a descoperit în biblioteca Muzeului Arta Lemnului, din Câmpulung Moldovenesc, un carneţel cu 66 de pagini, adnotat cu numele şi alte date ale aparţinătorului, scrise în versuri populare, compuse, după cum reiese din filele acestui carnet, între anii 1914 – 1915: „Foaie verde di-alior,/ Toate-s scrisă di-on ficior./ Foai verde di-on lipan,/ Numeli-i Kostan Lucan,/ Şi nu-s domn, ci sînt ţaran./ Foai verde di-on agud,/ Di loc sînt din Kîmpulung./ Foai verde din tulpină,/ Kîmpulung din Bucovină”.

Muzeograful nu s-a mulţumit doar cu descoperirea acestui carneţel, ci s-a hotărât să meargă pe urmele autorului pentru a descoperi mai multe despre el. Şi a aflat că are încă urmaşi apropiaţi, trăitori în Câmpulung Moldovenesc, care i-au vorbit despre bunicul lor, un talentat poet popular, de la care au moştenit şi unii dintre ei acest  har. Indirect, Costan Vaman Lucan de pe Pârâul Corlăţeni (cartier al Câmpulungului), a făcut parte din generaţia celor care au contribuit la făurirea Unirii Bucovinei cu Ţara Mamă, muzeograful Mihai Botezat vorbind despre acesta la sărbătorirea Centenarului, de ziua Bucovinei.

Costan Vaman Lucan şi-a scris trăirile pe când era înrolat în armata de ocupaţie austro-ungară, dar, ca la toţi ţăranii bucovineni şi ardeleni, simţirea sa era pe deplin românească. În „Mioriţa” sa, Costan vorbeşte despre durerea şi îngrijorarea celor aflaţi pe front, cu securea morţii deasupra capului, dar şi cu speranţa că Dumnezeu îi va ocroti şi se vor întoarce acasă: „…Casăle stau suparati/ Câmpurile nelucrati./ Ne plâng fraţi, ne plâng surori,/ Ne plâng şi gradini cu flori,/ Plânge mamă, plânge tată,/ Oare ne-a vedea vreo dată?/ Nu fiţi parinţi suparaţi,/ Ci la Domnul va rugaţi…”.

Frumuseţea şi conţinutul versurilor scrise în tranşee l-au făcut pe cercetător să se gândească la publicarea acestora, pentru ca şi cei din zilele noastre sau cei ce vor urma după noi să-l cunoască pe badea Costan…

Cu înţelegerea conducerii muzeului şi sprijinul financiar al Primăriei şi Consiliului Local al Municipiului Câmpulung Moldovenesc, proiectul prinde viaţă. Cartea se află acum sub tipar şi nu peste mult timp va putea fi lansată, pentru ca nu numai câmpulungenii, ci şi alţi doritori să cunoască valorile din trecut, jertfele înaintaşilor noştri pentru înfăptuirea Marii Uniri.

Fără a interveni cu nimic în text, „cartea de faţă – ne mărturiseşte muzeograful Mihai Botezat – este expresia activităţii de cercetare a patrimoniului de către personalul de specialitate din muzee şi de valorificare a acestor cercetări”.

Aşteptăm cu nerăbdare să ne îmbogăţim bibliotecile şi cu cele scrise de către poetul Costan Vaman Lucan, de pe Corlăţenii Câmpulungului.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: