Urcuşul

Fiind la vârsta senectuţii, cu ochii lui iar de copil, Ştefan încearcă anevoios să dezlege câte ceva din firul lung şi întortocheat al urcuşului său prin viaţă. Anii s-au tot rostogolit vicleni şi plini de neprevăzut. S-a aşezat comod pe piatra mare din faţa casei părinteşti, de unde priveşte lacom în jur. Tăcerea îl doare. Aşteaptă să audă măcar un zgomot, un zbor de pasăre sau un lătrat de câine. În faţa uşii de la intrare trandafirii rezistă şi ei secetei, iar margaretele cu pete roşii pe petale privesc spre cerul senin, de un albastru intens. Ştefan, iubitor de flori, le-a udat spre seară, cu apă din iazul cel mare al casei.

Parcă mai ieri, alaltăieri ograda îi părea prea mică pentru atâţia paşi şi voci care se întretăiau, fiecare cu rostul ei. Ieşea dimineaţa devreme, neavând somn sau trezit de fraţii mai mari cu responsabilităţi în gospodărie. Se aşeza pe un ţol aşternut pe piatră. Dădea uşor din picioruşele pline uneori de zgârieturi şi aştepta nerăbdător apariţia soarelui de după deal.  Câteodată, mărturisea Ştefan, nu mai avea răbdare. Urca în fugă pe cărarea din livadă până pe culmea dealului, cu speranţa că îl va putea mângâia puţin. Atunci îl vedea foarte departe şi îl certa că întârzie. De cele mai multe ori soarele îi făcea pe plac. Alteori, nori obraznici îi ieşeau în cale şi speranţa lui era zadarnică.

– Hai la mâncare, Ştefane!, se auzea glasul mamei. Pe unde te ascunzi? Ai timp să te joci! Hai, că se răceşte laptele!

– Acuşi, acuşi! Vreau să aduc soarele în ogradă. Mai are puţin şi ajunge. E mai vesel ca ieri! La coborâre iuţea pasul şi părea un căluţ prins în jocul său năstruşnic.

Cu capul plecat, Ştefan priveşte acum într-un punct fix, ca şi cum acolo s-ar fi aflat cine ştie ce lucru de preţ. Şi-a amintit zâmbind cum se legăna în covata cea mare cu amicii lui din vecini, cum speriau găinile de pe cuibar  luând ouăle  cu care fugeau la dugheană ca să cumpere bomboane. La întoarcere, intrau în grădina unui vecin de unde furau în grabă morcovi pe care îi spălau în apa limpede a pârâului şi apoi îi mâncau cu poftă, pe ascuns.

Prima lui zi de şcoală nu o poate uita. Se sculase cu noaptea în cap, dând deşteptarea ca la armată. Tuns chilug, frumos îmbrăcat cu haine noi şi trăistuţă la şold, sta rezemat de canatul uşii, gata de plecare. A nimerit în clasa celui mai iscusit dascăl, un pedagog desăvârşit, care ştia să-şi câştige imediat elevii. Le vorbea clar şi argumentat. Respecta cu stricteţe fiecare obiect din orar, iar lecţiile, pline de cunoştinţe temeinice, adevărată sărbătoare pentru suflet şi minte.

Cu încrederea sădită în forţele proprii, în cei patru ani de şcoală elementară, Ştefan a urmat clasele V-VIII, apoi liceul, cu rezultate care l-au îndreptăţit să aleagă o facultate. Are atâtea secvenţe stocate în memorie şi din acei ani. Acum, la casa părintească, leagănul atâtor ani frumoşi din viaţa lui, caută paşi, priviri, chipurile celor ce i-au dat viaţă. Doar pe un perete, în odaia mare, pe un covor, imaginile lor îngălbenite de vreme stau cuminţi într-o ramă, vizibil marcată şi ea de patina timpului.

Anii de facultate, alţi ani spre urcuşul visat, l-au pregătit pentru profesia de inginer agronom, mândru de viţa sa din ţărani gospodari care au iubit şi lucrat cu drag pământul. S-a implicat serios în munca de cercetare şi ameliorare a culturilor, a căutat să fie util şi apreciat de cei în mijlocul cărora trăia şi respira din bucuria zilei de mâine. Nu poate uita însă de perioade învăluite în inepţii ale regimului trecut. Îi apar şi acum în faţă chipuri de activişti de partid cu mapa sub braţ, ochelari de soare şi stilou scump, prins la vedere, în buzunarul cămăşii cu mâneci scurte, cu „sarcini precise” cum să sporească producţia agricolă şi şeptelul de animale. A încercat de câteva ori, argumentat, să le spună că agricultura are legile ei sfinte, că nu oricine e capabil să înţeleagă taina pământului. S-a strecurat demn printre acele „preţioase indicaţii” şi nu ar avea ce să îşi reproşeze. Poate faptul că nu a fost mai îndrăzneţ în a-şi afişa meritele. A preferat mulţumirea de sine, binele făcut altora, de multe ori fără răsplată. E mândru că se poate uita, cu egală măsură, în ochii tuturor. Timpul nu i-a anulat nimic din bunătatea sufletului, dăruită cu generozitate şi acum celor pe care îi preţuieşte întru dreptate şi adevăr.

Soarele a apărut deodată de după deal, scăpând de perdeaua ternă a norilor. Copilul de atunci l-a întâmpinat acum cu un zâmbet larg şi o strângere de inimă. Singur în atâta trecut… Singur mângâind amintiri aşezate pe vârste şi înfăşurate în aura lor fără egal.

Ajuns în dreptul amiezii, soarele l-a invitat să se suie iar pe dealul cel mai înalt al satului. Un urcuş presărat cu atâtea amintiri. Un urcuş sentimental. Pe vreme bună ori rea, pe soare, vânt a urcat acel deal ani la rând, cu oile la păşunat. Din vârful lui, satul se vede ca într-o oglindă  în a cărei lumină se disting bine şi părţi din satele vecine, chiar şi oraşul situat la mulţi kilometri de el.

În ciuda vârstei şi stării de sănătate, Ştefan nu a mai stat pe gânduri. Copilul din el îi tot da ghes. A tras zăvorul la poartă şi a pornit la pas. Simţea cum calcă pe amintiri, pe întâmplări felurite. L-a urcat încet, rotindu-şi mereu privirile pentru a mai regăsi câte ceva din ceea ce a fost odată. I s-a părut mult mai înalt şi abrupt, mai singur şi tăcut. Din când în când stoluri de păsărele treceau spre pădurea din apropiere, ciripind vesele. A rămas acolo, în adierea vântului, încercând să repereze casa părintească, instituţii din sat, uliţe pe care le străbătuse de atâtea ori. Fântâniţa de unde băuse apă, copil fiind, era acum modernizată. La fel ca şi atunci şi-a udat faţa pentru a se mai răcori. „Unde eşti, copilărie!”, a exclamat cu un adânc oftat.

Revenit la casa părintească, Ştefan a început să răscolească prin amintiri, prin toate încăperile. Nimic din ceea ce a fost viu cândva nu se va mai întoarce, îşi spuse mâhnit, dar cu gândul împăcat că urcuşul său în viaţă va rămâne o fărâmă de urmă şi dincolo de tăcere…

EMIL SIMION

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: