Mitropolitul Anastasie Crimca – portret de ctitor

 La 19 ianuarie 2019 se împlinesc 390 de ani de la trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Anastasie Crimca. Cu această fericită împrejurare şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, obştea Mănăstirii Dragomirna aduce prinos de mulţumire ctitorului acestui minunat locaş de cult.

Evenimentul va debuta cu slujba parastasului oficiată de Preasfinţitul Damaschin, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, şi un sobor de preoţi.  Va urma un moment cultural care va cuprinde un vernisaj al expoziţiei de facsimile „Mitropolitul Anastasie Crimca – portret de ctitor” realizate de maicile din obştea de astăzi a Dragomirnei. Aceste reproduceri sunt făcute după miniaturile manuscriselor din Scriptoriul de la Dragomirna, organizat de mitropolitul Anastasie Crimca. Despre viaţa şi activitatea Mitropolitului Anastasie Crimca va putea fi vizionat un film documentar cu titlul „Mitropolitul Anastasie Crimca în culoare şi cuvânt”.

Acest mare mitropolit al Moldovei s-a născut în Suceava în anul 1560, din părinţi iubitori de Hristos, Ioan şi Cristina Crimca, care l-au botezat Ilie. Pentru dreaptă şi credincioasă slujbă, ca ostaş şi diac, a fost dăruit de Domnul Petru Şchiopul cu moşia Dragomireşti. În anul 1599 Ilie Crimca este consemnat ca slujitor în preoţie la Biserica Înălţării Domnului din cetatea Sucevei.

La scurt timp, Ilie Crimca a renunţat la cele pământeşti şi a fost călugărit cu numele de Anastasie. În şcoala bătrânilor monahi, sihaştri de la Dragomireşti, a învăţat ostaşul lui Hristos meşteşugul luptei duhovniceşti şi buna nevoinţă călugărească.

Văzând vrednicia şi demnitatea clericului Anastasie, Mihai Viteazul a dat poruncă să fie hirotonit episcop de Rădăuţi. După câteva luni de păstorire, Vlădica Anastasie s-a retras la sihăstria de la Dragomireşti şi a început activitatea ctitoricească.

Cu ajutorul marilor dregători Luca şi Simeon Stroici, fostul episcop a ridicat un locaş de cult care a fost pus sub ocrotirea Dreptului Enoh, a Sfântului Proroc Ilie şi a Sfântului Ioan Teologul. Aici, fostul episcop de Rădăuţi a zidit o mică biserică şi s-a îndeletnicit cu citirea sfintelor cărţi, cu zugrăvirea de icoane şi cu scrierea de manuscrise, povăţuind multe suflete către Hristos.

Pentru devotamentul, jertfelnicia şi efortul său constant de a sluji obştea creştină, în anul 1606, Anastasie Crimca este ales episcop la Roman, iar în anul 1608  mitropolit al Moldovei, păstorind Biserica lui Hristos timp de 19 ani.

Cea dintâi grijă a sa a fost întărirea vieţii duhovniceşti a românilor (călugări şi mireni) şi zidirea de noi biserici.  După ridicarea bisericii mici, Anastasie Crimca s-a sârguit  cu multă osteneală să ridice o biserică mai mare şi mai frumoasă, spre slava Preasfintei Treimi, cu hramul Pogorârea Duhului Sfânt, văzută azi ca o corabie novatoare în marea de tradiţii păstrătoare. Frumuseţea acestui sfânt locaş a fost desăvârşită prin construirea zidurilor de incintă în anul 1627 de Miron Barnovschi. Cu acest Domn al Moldovei, Anastasie Crimca a avut o rodnică, ctitoricească şi duhovnicească colaborare.

Bunul păstor a lăsat legământ ca nimeni şi niciodată să nu închine ctitoria sa altor mănăstiri din afara ţării. În secolul al XVII-lea începuse obiceiul ca bunurile mănăstirilor de pe pământ românesc să fie dăruite locaşurilor de cult din Sfântul Munte şi Ierusalim. Prin acest testament, Vlădica Anastasie Crimca a dovedit un spirit de prevedere, de apărare legitimă a ctitoriei sale şi a Bisericii Moldoveneşti.

Mitropolitul Anastasie Crimca a organizat în ctitoria sa de la Dragomirna un vestit scriptoriu de caligrafi, zugravi şi miniaturişti, renumit în toată Moldova. În această şcoală au excelat caligrafi renumiţi ale căror frumoase lucrări s-au răspândit spre împodobirea sfintelor biserici şi în alte mănăstiri.

Acest fericit părinte al Moldovei, fiind încă din tinereţe un neîntrecut caligraf şi zugrav de icoane, a scris şi a donat ctitoriei sale multe manuscrise împodobite cu frumoase miniaturi. Atât ctitoriile sale, cât şi alte mănăstiri au fost înzestrate cu moşii, manuscrise, cărţi de cult, icoane pictate, candele, acoperăminte, epitafe, acoperăminte, orare, diferite alte veşminte bisericeşti şi obiecte liturgice. În însemnările de danie de pe manuscrise, Anastasie Crimca îi pomeneşte pe părinţii săi, Ioan şi Cristina, dovedind fiască recunoştinţă, evlavie şi respect pentru cei care i-au dat viaţă.

Pe lângă grija pe care a avut-o pentru împodobirea bisericilor şi mântuirea sufletelor, Vlădica Anastasie s-a îngrijit şi de alinarea bolilor şi suferinţelor trupeşti. Astfel, în anul 1610, a înfiinţat o bolniţă la Mănăstirea Dragomirna, unde erau îngrijiţi călugări  şi mireni, iar în anul 1619 a înfiinţat un adevărat spital în oraşul Suceava, unde se vindecau numeroşi suferinzi, săraci şi neputincioşi, şchiopi şi orbi. Urmând exemplul Sfântului Vasile cel Mare, mitropolitul Anastasie este fondatorul celui dintâi spital public din Moldova. Grija pentru hrana trupească şi sufletească a acestor neputincioşi o purtau mitropolitul şi obştea Mănăstirii Dragomirna.

Pentru mănăstirile la care a ctitorit Domnul Miron Barnovschi, Părintele Anastasie, împreună cu acest Domn martir, a întocmit aşezăminte monahale, având ca sursă scrierile Sfinţilor Părinţi. Prin aceasta, se căuta să se înlăture orice neorânduieli din Biserica Moldovei, să se întărească Ortodoxia şi să fie rânduite clerului monastic preocupări adecvate misiunii sale, prin povăţuirea lui pe calea mântuirii pentru a deveni model pentru popor.

La Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Anastasie Crimca a zidit un paraclis de iarnă, adăugând şi alte înnoiri, căci sufletul său ardea pentru râvna casei Domnului. Aici, în timp de primejdii şi la marile sărbători, se făceau frumoase slujbe şi procesiuni cu moaştele Sfântului Ioan cel Nou, la care se adunau mulţi credincioşi din Moldova, Ţara Românească şi Transilvania. Erau cele mai importante zile de rugăciune, de înălţare duhovnicească, de unitate şi înfrăţire în Hristos a tuturor românilor ortodocşi de dincoace şi de dincolo de Carpaţi.

Domnii Ţării Moldovei, văzând cunoştinţele juridice ale mitropolitului Anastasie Crimca, l-au împuternicit să rezolve conflicte interne şi externe. Soluţiile le găsim în documente şi dovedesc hotărâri drepte de judecată pentru diferite pricini iscate pentru moşii, pentru limitele de hotar şi pentru ispitele oamenilor neputincioşi. Autoritatea morală şi puterea cuvântului „părintelui şi rugătorului nostru” erau recunoscute de Domn şi de toate categoriile sociale.

O grijă deosebită a avut Mitropolitul Anastasie şi pentru mănăstirea de călugăriţe Pătrăuţi. Aici se nevoiau până la o sută de maici şi a funcţionat, încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, o bolniţă întreţinută din vistieria ţării. Purtând o mare grijă de bolnavi, adeseori îi cerceta şi îi mângâia ca un bun păstor al Bisericii lui Hristos. În această mănăstire a adus mitropolitul şi pe mama sa, Cristina, care a trecut la Domnul la 14 decembrie 1594 după cum este inscripţionat pe piatra de mormânt.

Smerit şi evlavios, deşi mare om de cultură, artist sensibil la tot ce-l înconjura, Anastasie Crimca n-a ezitat să-şi pună în cumpănă viaţa şi scaunul pentru dreapta credinţă. Înaltul ierarh a apărat ara Moldovei şi credinţa ortodoxă,  negociind pacea, prin soliile făcute în Polonia şi prin corespondenţa purtată cu sultanul otoman şi cu patriarhul Filaret al Rusiei. Atunci când drepturile Bisericii Moldoveneşti au fost încălcate prin imixtiunile Domnului Radu Mihnea, mitropolitul Anastasie, fiind un demn ierarh, s-a retras pentru doi ani din scaunul mitropolitan.

Anastasie Crimca a fost părinte şi apărător al Ţării Moldovei, devotat binelui obştesc şi păzirii ortodoxiei; prin implicarea sa ca oştean, diac, ctitor, artist, diplomat, ierarh, scriitor de cărţi religioase şi aşezăminte monahale s-a făcut cunoscut dincolo de graniţele ţării.

 Călătoria vieţii săvârşind la 19 ianuarie 1629, în faţa Domnului martir Miron Barnovschi, Anastasie Crimca şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Acest moment a fost menţionat în mai multe însemnări pe diferite manuscrise, dovedindu-se astfel că faptele sale mărturisitoare l-au sfinţit în faţa contemporanilor săi.

Pentru obştile Dragomirnei, Părintele şi rugătorul nostru,  marele mitropolit Anastasie Crimca, a fost flacăra care a ars permanent  pentru ca Liturghia să nu fie întreruptă în cele patru secole de existenţă ale dragii sale ctitorii. Noi cei de astăzi ne închinăm cu credinţă în faţa darurilor marelui nostru ctitor, cu nădejde în ocrotirea pe care o primim de la Dumnezeu prin rugăciunea lui pentru Biserică şi neam. (Mănăstirea Dragomirna)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: