In memoriam

Mihail Kogălniceanu, sfetnic credincios al domnitorului Al.I. Cuza

Născut la Iaşi la 6 septembrie 1817, Mihail Kogălniceanu şi-a făcut studiile în oraşul natal până în anul 1834, când a plecat la Paris iar apoi la Berlin, pentru a le completa. Reîntors la Iaşi, în anul 1838, a fost numit aghiotant şi secretar al domnitorului Moldovei.

Încă de tânăr s-a dedicat publicisticii, înfiinţând în 1840 revista „Dacia literară” şi publicaţia „Arhiva Românească”. A editat trei volume intitulate „Cronici moldovene”, la care a adăugat şi cronicile din Muntenia.

Mihail Kogălniceanu s-a afirmat ca profesor la Academia Mihăileană, deschizând la data de 24.11.1843 cursul de istorie naţională. Textul prelegerii sale a constituit un important document în fundamentarea programului Revoluţiei de la 1848 în Ţările Române.

În scopul mobilizării tinerilor la luptă pentru unitate şi libertate, a editat în 1844 revista „Propăşirea”, avându-i colaboratori apropiaţi pe Ion Ghica, Nicolae Bălcescu şi alţi unionişti revoluţionari. Pentru ideile sale revoluţionare a fost surghiunit la Mănăstirea Râşca, de unde în anul 1846 s-a refugiat în Franţa, participând alături de Nicolae Bălcescu şi Ion Ghica la activitatea societăţii studenţilor români din Paris. Reîntors în ţară, a luat parte activă la pregătirea şi declanşarea Revoluţiei în Moldova.

În luna martie 1848, fiind urmărit de organele represive ale domnitorului M. Sturza, vajnicul luptător a participat travestit la Adunarea revoluţionarilor paşoptişti din ziua de 27 martie 1848, la hotelul Petersburg. În condiţiile măsurilor opresive, s-a refugiat la Cernăuţi, în Bucovina, unde a redactat, în numele Comitetului revoluţionarilor, Programul revoluţionar de la 1848, intitulat „Dorinţele partidei naţionale în Moldova”, documentele privind Proiectul de Constituţie pentru Moldova şi Proclamaţia de la Islaz, pe care le-a publicat în ziarul „Bucovina”.

În documentele istorice pe care le-a elaborat, Mihail Kogălniceanu viza emanciparea şi împroprietărirea clăcaşilor, iar Unirea Moldovei cu Muntenia a fost considerată obiectivul principal. În acest scop, a scos în 1855 jurnalul „Steaua Dunării”. A avut un rol primordial în cadrul lucrărilor Adunării Elective, care l-a ales la 5 ianuarie 1859 pe Al.I. Cuza în funcţia de domnitor al Moldovei. „Singurele care ne pot regenera patria – arată M. Kogălniceanu – sunt neatârnarea noastră dinăuntru şi autonomia, iar cheia boltei este unirea Moldovei cu Ţara Românească”.

După înfăptuirea actului istoric de la 24 ianuarie 1859, Unirea Principatelor Române, M. Kogălniceanu a fost numit prim-ministru, acţionând împreună cu domnitorul Al.I. Cuza la transpunerea în viaţă a tuturor reformelor pe plan politic, social, administrativ şi militar.

Prin tot ce a făcut în scurta domnie a colonelului Al.I. Cuza (1859-1866) şi ca un adevărat sfetnic credincios al acestuia, M. Kogălniceanu, omul politic, marele patriot, revoluţionar paşoptist şi unionist înflăcărat, a pus temelia unui stat modern care, după Unire, trebuia să cunoască deplina independenţă.

Numit ministru de externe în perioadele 24.04 – 24.07.1876 şi 3.04.1877 – 25.11.1878, a desfăşurat o bogată activitate pentru câştigarea „dreptului ţării la dezvoltare liberă, de sine stătătoare”. În nota circulară trimisă agenţilor diplomatici din străinătate la 16.06.1876, M. Kogălniceanu le cerea stabilirea raporturilor cu Imperiul Otoman, conforme cu drepturile poporului român şi datoriile pe care le au românii faţă de ţară, aşa încât să fie făcute toate eforturile pentru recunoaşterea individualităţii statului român şi denumirii istorice a acestuia; „admiterea reprezentantului României în corpul diplomatic; regularizarea situaţiei supuşilor români aşezaţi în Turcia; inviolabilitatea ţării noastre.

La 9 mai 1877, exprimând voinţa poporului român, M. Kogălniceanu a proclamat de la tribuna Camerei Deputaţilor independenţa României, spunând: „În stare de război, cu legăturile (diplomatice) rupte, ce suntem? Suntem naţiune de sine stătătoare. Am ajuns la scopul urmărit nu de azi, ci pot zice de secole şi mai cu deosebire de la 1848 încoace… Aşadar, domnilor deputaţi, nu mai am cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa reprezentaţiunii naţionale că noi suntem o naţiune liberă şi independentă!”. După consfinţirea independenţei ţării pe câmpul de luptă, M. Kogălniceanu a continuat să facă eforturi pentru recunoaşterea internaţională a noului stat al României.

La 16.03.1878, M. Kogălniceanu cerea, printr-o circulară adresată agenţilor diplomatici din străinătate, să se facă demersuri susţinute, cu argumente viabile, pentru admiterea României la tratativele de pace: „România a luat parte la Războiul din 1877  – 1878, aducând servicii remarcabile în opera milenară urmărită în comun”.

Lui M. Kogălniceanu i-a revenit cinstea de a participa, alături de Ion C. Brăteanu (prim-ministru), la lucrările Congresului de pace de la Berlin din iunie 1878, prilej de satisfacţie pentru cei doi demnitari, dar şi pentru poporul român: s-a recunoscut, astfel, independenţa României.

Mihail Kogălniceanu – omul politic, istoricul, scriitorul, ziaristul şi oratorul desăvârşit – a intrat în rândul marilor personalităţi pe care le-a avut poporul român. În semn de omagiu şi ca o recunoaştere a meritelor sale, edilii municipiului Bucureşti i-au înălţat o impunătoare statuie în piaţa care-i poartă numele.

La data de 24 ianuarie 2019, aniversăm 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

General de Brigadă (r.) COJOCARU ZAHARIE,

 preşedintele Filialei Suceava „Petru I Muşat” a Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, Cavaler al Ordinului „Virtutea Militară”, Cetăţean de onoare al municipiului Suceava

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: