Protopopiatul Suceava I

Prăznuirea Sfântului Antonie cel Mare, cel de-al doilea hram al bisericii istorice „Sfânta Înviere” din municipiul Suceava

Cunoscută de-a lungul veacurilor şi sub denumirile de biserica „Elena Doamna”, „Văscresenia”, iar mai recent „Trei Clopote”, Biserica „Sfânta Înviere” este o ctitorie voievodală cu un destin aparte, zbuciumat, dar foarte interesant, istoria ei fiind strâns legată de cea a oraşului Suceava şi a Bucovinei.

Prima atestare a unui edificiu cultic în perimetrul actual o întâlnim într-o „Carte domnească” din 21 martie 1528, emisă la Vaslui, prin care „din mila lui Dumnezeu, noi, Petru Voievod, domn al Ţării Moldovei… am miluit cu deosebita noastră milă pe rugătorul nostru chir popa Luca din Cetatea Sucevei şi i-am dat de la noi slobozenie casei lui, care este în târgul Sucevei, pe Uliţa Nouă, lângă biserica Învierii lui Hristos, unde au fost Tătăraşii, ca să nu aibă a ne da nici o dare, nici mare, nici mică şi nici o angherie, nici să lucreze la lucrul nostru şi nici piatră de ceară să nu dea…”. De asemenea, vestigiile arheologice descoperite certifică faptul că, începând cu sfârşitul secolului al XIV-lea şi până la mijlocul veacului al XVI-lea, pe acelaşi loc sfânt din centrul oraşului, patru biserici au renăscut din propria cenuşă.

Cea actuală, înălţată pe cheltuiala prinţesei sârboaice Elena Ecaterina, devenită Doamnă a Moldovei prin căsătoria cu Voievodul Petru Rareş, era sfinţită de Mitropolitul Grigorie Roşca la 15 ianuarie 1551, după cum glăsuieşte pisania de deasupra intrării.

În vremurile trecute a adăpostit la rugăciune credincioşii romano-catolici (1782 –1836), iar mai apoi pe greco-catolicii ruteni, care au folosit-o timp de un secol (1836-1936).

Înstrăinarea sfântului locaş avea să fie curmată în primăvara anului 1936 prin stăruinţele a doi mari patrioţi români: Mitropolitul Bucovinei Visarion Puiu şi istoricul Nicolae Iorga. În toamna aceluiaşi an s-a dispus ca preotul Nicanor Văleanu, noul protopop al Sucevei, să deservească această biserică şi să se ocupe de aducerea la Ortodoxie a greco-catolicilor prin catehizare, prin predici bine studiate, prin înălţarea slujbelor în colaborare cu Corul Societăţii „Ciprian Porumbescu”, precum şi oficierea Acatistului „Sf. Antonie cel Mare”, cunoscută fiind evlavia pe care catolicii o au faţă de Anton de Padova. Deja, la sărbătoarea Sf. Antonie cel Mare din anul 1952 se consemnează prezenţa Mitropolitului Moldovei, Sebastian Rusan, semn că această sărbătoare se împământenise ca o zi specială pentru biserica „Sfânta Înviere”.

După evenimentele din 1989, s-a hotărât în mod oficial ca al doilea hram al ctitoriei Doamnei Elena Rareş să fie în cinstea Sfântului Antonie cel Mare, reluându-se oficierea în zi de marţi a Acatistului Sfântului Antonie cel Mare, întrucât în perioada comunistă acest lucru a fost interzis.

Menţionăm, de asemenea, că, în ziua 17 ianuarie, de mai bine de un sfert de veac, se săvârşeşte Sfânta Liturghie arhierească, urmată de Parastasul pentru ctitori, cu participarea unui număr mare de credincioşi.

Viaţa şi scrierile Sfântului Antonie cel Mare

Sfântul Antonie a fost monahul care s-a retras în pustia Egiptului, fiind urmat de mai mulţi ucenici. Viaţa lui, care a umplut de uimire lumea din acea vreme, a fost descrisă de Sfântul Atanasie, patriarhul Alexandriei.

Născut într-un sat din Egiptul de Mijloc, după moartea părinţilor săi, ţărani cu bună stare, Antonie s-a hotărât, pe la vârsta de 18–20 de ani, să vândă tot ce moştenise, să împartă săracilor şi să-şi închine viaţa Domnului. Aceasta s-a întâmplat pe la anul 270 după Hristos. La început nu s-a depărtat prea mult de locurile în care trăiau oameni. Câtăva vreme i-a slujit drept adăpost un mormânt gol. Pe urmă, crescându-i dorinţa după singurătate, s-a retras în munţii nisipoşi de pe malul drept al Nilului. Mai târziu, a părăsit şi acest loc, şi pe monahii care se strânseseră în jurul lui, şi s-a dus în mijlocul pustiei din preajma Mării Roşii, de unde venea numai la anumite răstimpuri pentru a da sfaturi pelerinilor care alergau să i le ceară. A murit în anul 356 şi a fost înmormântat într-un loc necunoscut, neavând lângă el decât doi oameni de încredere, cărora le-a poruncit să nu descopere locul mormântului.

Legat de activitatea sa cărturărească, Sfântul Antonie a scris puţin, dar a învăţat mult, nu numai cu cuvântul, cât mai ales cu exemplul propriei sale vieţi. Ca scrieri rămase de la el avem: „Învăţăturile despre buna purtare a oamenilor, în 170 de capete”, care se găsesc în primul volum din Filocalie; şapte „Scrisori duhovniceşti”, păstrate în colecţia Migne; 40 de cuvinte şi învăţături incluse în Pateric.

Sfaturile lui sunt practice, scurte şi cu miez, izvorâte din contactul lui direct cu realitatea vieţii duhovniceşti. Ele sunt o călăuză plină de lumină şi pentru noi toţi, nu numai pentru monahi. Redăm câteva dintre ele, deoarece sunt atât de actuale şi revelatoare pentru vremurile ce le trăim:

„Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.

„Fă bine celui ce-ţi face rău, şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grăi de rău pe vrăjmaşul tău către nimeni, ci deprinde-te cu răbdarea, cu blândeţea şi cu smerenia.”

„Iată semnele după care se cunoaşte un suflet îmbunătăţit: privirea, mersul, glasul, râsul, ocupaţiile şi întâlnirile cu oamenii. Toate acestea ne îndreptează spre tot mai multă cuviinţă. Căci mintea cea iubitoare de Dumnezeu se face străjer treaz şi opreşte intrarea patimilor şi a ruşinoaselor aduceri aminte”.

Fie ca sărbătorirea Sfântului Antonie cel Mare să fie prilej de multă bucurie duhovnicească pentru toţi credincioşii care vor participa la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor, în biserica „Sfânta Înviere” din Suceava.

Preot paroh

DUMITRU IRIMIA

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: