Cui i-e frică de maiorul Anton C. Ionescu? (II)

Ceea ce interesează din perspectiva istorică a Bucovinei sunt amănuntele că maiorul Anton C. Ionescu:

  1. – Intră în Suceava, în fruntea unui pluton de 48 de grăniceri români, din Compania 5 Armata Regală Română, în dimineaţa zilei, ora 5,30, de miercuri, 24 oct. / 6 nov. 1918…
  2. – Pune cel dintâi steag tricolor pe turla primăriei din Suceava…
  3. – Tipăreşte în 300 de exemplare şi difuzează un manifest, în care afirmă că „de azi înainte graniţă între români să nu mai fie…”
  4. – Săvârşeşte un act de curaj pentru că armata română se afla în acest moment istoric pe „picior de pace”, însă a răspuns chemării unor oficiali români din oraşul Suceava, terorizaţi de grupuri de bolşevici, soldaţi dezertaţi sau întorşi de pe front şi porniţi pe jafuri din magazine particulare sau din depozitele statului…
  5. – Acţiunea militară din dimineaţa zilei de 24 oct. / 6 nov. 1918, din fosta capitală a Moldovei, va fi comunicată imediat conducătorilor ucraineni de la Cernăuţi, care se vor prezenta la ora 11,00 a. m., la contele Etzdorf, guvernatorul ducatului Bucovina, solicitând să le transfere puterea administrativ-politică, însă acceptul guvernatorului este condiţionat şi de reprezentarea românilor, ceea ce se întâmplă abia la ora 16,00, prin cooptarea deputatului Aurel Onciul, fără nicio împuternicire totuşi din partea Consiliului Naţional Român condus de Iancu Flondor;
  6. – Fapta maiorului Anton Ionescu răspunde spiritului de solidaritate şi dragostei de neam, întrucât ofiţerul provenea dintr-o familie de bejenari ardeleni, coborâţi din Mărginimea Sibiului şi aşezaţi în satul Recea, din judeţul Vâlcea, păstori pe plaiurile munţilor Căpăţânei…

7.- A comandat şi instruit o companie de voluntari ardeleni şi bucovineni recrutaţi într-un regiment din oraşul Huşi, cărora le înţelegea şi împărtăşea idealul naţional…

  1. – Numit comandant al Companiei 5 de Grăniceri, cu garnizoana în Vereşti, a fost încartiruit în oraşul Suceava în vremea cât partea de sud a Bucovinei a fost ocupată de armata română până la Pacea de la Bucureşti, 3 martie 1918…
  2. – Comandant al unui batalion cu trei companii de grăniceri, cu care asigură ordinea publică în Bucovina, dintr-un capăt în altul, între 6 noiembrie 1918 – mai 1919, şi care va fi însărcinat să vegheze liniştea, avutul şi viaţa populaţiei din Pocuţia, în perioada 22 mai -17 august 1919, când provincia poloneză a fost sub scutul Diviziei a 8-a din Armata Regală Română…
  3. – În răstimpul celor trei ani petrecuţi ca militar în Bucovina are posibilitatea să urmeze cursurile şi să susţină examenele Facultăţii de Drept de la Universitatea din Cernăuţi…
  4. – După ce abandonează cariera militară îşi va câştiga pâinea de toate zilele, vreme de vreo 8 ani, ca profesor la o şcoală din Cernăuţi …
  5. – Până prin anul 1922, o stradă din oraşul Suceava, de la Casa lui S. Fl. Marian până la actuala str. Mărăşeşti (paralelă cu Mihai Viteazul) se numea Mr. Anton Ionescu, pentru a i se onora numele de eliberator al vechii capitale moldave de sub administraţia austriacă; strada se va numi apoi 6 Noiembrie, fără numele curajosului ofiţer din 1918, care a fost trecut în rezerva… uitării;
  6. – În pofida menţiunilor faptelor mr. Anton Ionescu, în pagini de ziar, articole, memorii şi fotografii, istoricul Ion I. Nistor nu-i pomeneşte acţiunile şi numele în cărţile: Unirea Bucovinei, 28 noemvrie 1918, Studiu şi documente de…, „Cartea Românească”, Bucureşti, 1928; cf. şi ediţia Ioan Felea, Prefaţă de Mircea Popa, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2010; Zece ani de la Unirea Bucovinei, 1918-1928, Cernăuţi, 1928; Amintiri răzleţe din timpul Unirii, ediţie de…, Cernăuţi, 1938; Unirea Bucovinei cu România, Editura „Bucovina” – I. E Torouţiu, Bucureşti, 1940, poate pentru simplul motiv că ordinul pentru intrarea trupelor române în Bucovina a fost semnat în ziua de marţi, 23 oct./5 nov. 1918 de către gen. C. Hârjeu, ministru de război în guvernul Alexandru Marghiloman!!!;
  7. – Mai anii trecuţi, în ziarul „Crai nou” din Suceava, an XXIII, nr. 6415, luni, 2 decembrie 2013, articolul Maiorul Ion Antonescu, „cel dintâi” la Suceava, semnat de Adrian Popovici (după spusa medicului Ioan Costea, deşi cartea lui Mihai Aurelian Căruntu, Zorile Unirii la Suceava, Suceava, 2008) reproduce fotografia maiorului Anton Ionescu dimpreună cu înscrisul:

„Primăriei oraşului Suceava, răspunzând chemării populaţiei bucovinene, având şi încuviinţarea domnului general Zadick, comandantul Diviziei 8-a – fără alte instrucţiuni decât de a ţine o strânsă legătură cu Primarul oraşului, distinsul prof. Eusebie Popovici, în zorii zilei de 6 Noiembrie, st. n. 1918, am trecut cel dintâiu în fruntea a 48 de grăniceri, grade inferioare şi un ofiţer, desfiinţând graniţa şi intrând în vechea capitală a Moldovei, cântând Pe-al nostru steag e scris Unire, am arborat tricolorul românesc sus pe turla primăriei, ca vântul suflând în faldurile lui să ducă ştirea întregei populaţii bucovinene că a sosit ceasul de scuturare a ei de sub jugul austriac.

În amintirea dragostei de care am fost înconjurat de toată suflarea românească şi ca o amintire scumpă tutulror.

Maior Anton Ionescu.”

  1. – De precizat că fotografia a fost realizată la Cernăuţi şi un exemplar i s-a oferit – cu dedicaţia olografă „Primăriei oraşului Suceava, …” –, iar obiectul de inventar patrimonial ajunge pe căi lăturalnice în mâna sau tezaurul unui colecţionar particular care încearcă un efemer gheşeft cu falsul maior Ion Antonescu…
  2. – Fotografia are încă un exemplar, identic în dimensiune, încadrat în paspartout şi cu înscris olograf similar, executat în atelierul „RIVIARIT, str. Regele Ferdinand, Cernăuţi” şi încă un exemplar format cartea poştală, în posesia nepoatei Tania Vlădescu din Bucureşti; un fragment (9 x 6 cm) în dosarul de cadre al mr. Anton C. Ionescu de la Centrul pentru Păstrarea şi Studierea Documentelor Militare, Piteşti;
  3. – În spaţiul public (Muzeu, Bibliotecă, Primărie, Consiliu Judeţean) din oraşul Suceava nu a fost expusă încă fotografia cunoscută a maiorului Anton Ionescu, măcar în anul Centenarului Unirii Bucovinei cu Regatul României, pe faţada Casei de Cultură a Sindicatelor din Suceava, în locul istoricului Ion I. Nistor, care nu are altă contribuţie în evenimentele şi Congresul General al Bucovinei din ziua de joi, 28 noiembrie 1918, decât lectura unui expozeu, întrucât, venind în ziua de sâmbătă, 23 noiembrie 1918, din pribegie, de la Iaşi la Cernăuţi, a doua zi, duminică, 24 noiembrie, se întoarce la Iaşi, unde intervine la Ion I. C. Brătianu, ca să-l numească ministru delegat al Bucovinei, şi la Nicolae Iorga să-i scrie un mesaj către Regele Ferdinand. Oricât ar fi fost de înzestrat ştiinţific sau retoric prof. Ion I. Nistor, boierul, juristul şi omul politic Iancu Flondor nu i-ar fi încredinţat să redacteze actul Unirii Bucovinei cu Regatul României tocmai celui ce în iulie 1914 semna necrologul la moartea kronprinţului Franz Ferdinand, exprimând plenar loialitatea românilor bucovineni faţă de asupritoarea Împărăţie Austro-Ungară …
  4. – Muzeul de istorie din Suceava, ocrotit pe fronton cu stema vulturului bicefal cezaro-crăiesc şi sub bagheta unui tovarăş manager imperial, nu are încă o sală consacrată Unirii Bucovinei cu Regatul România, din lipsă de spaţiu acoperit de anii …lumină unde strălucesc tovu’ Nicolae Ceauşescu şi tova Elena în vârful unei piramide menite a glorifica şi după un sfert de veac propaganda comunistă multilateral-deşănţată şi în mileniul III…
  5. – În sala 19, dedicată celui dintâi război mondial, avem totuşi un manechin în uniforma ofiţerului din Armata Regală Română, cu capela de rigoare, epoleţi reglementari, pantaloni cu vipuşcă, dar cu chip de adolescent, la picioarele căruia o etichetă plasticată are înscrisul „Mr. Anton Ionescu”; fireşte că vizitatorul se va uimira şi va aştepta ca din pâlnia difuzorului, care împrăştie explozii şi strigăte de luptă, să se audă limpede: Eroii se omagiază, nu se împăiază!
  6. – Marele noroc audio-vizual din această sală 19 stă în caleaşca priponită în mijlocul spaţiului expoziţional din care lipsesc totuşi mam-mare, mamiţica şi tanti Miţa spre a striga fastuos: Mână, birjar, la Centenar!

Într-un cuvânt mai larg şi îmbelşugat: Doar fantomaticului birjar nu i-e frică de mr. Anton C. Ionescu !!!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariul dvs.

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

*

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!