Cezar's

Şi-am încălecat…

Anunţ. Caut locuinţă. Să fie suficient de mare, ca soţia mea să nu se mute la maică-sa, şi suficient de mică pentru ca soacra să nu se mute la noi.

Colivă. – Ce faci? – Mănânc şi mă gândesc la tine! – Ce drăguţ! Ce mănânci? – Colivă.

Gulag. Poemul despre Stalin, care i-a adus lui Osip Mandelstam deportarea în Gulag, în 1933 şi moartea, în 1938, în traducerea a lui Emil Iordache (semnalat de G. Grigurcu): „Vieţuim, dar sub noi ţara tace mormânt./ Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt./ Iar când vorbele par să se-nchege puţin,/ Pomenesc de plăieşul urcat în Kremlin./ Are degete groase şi grele,/ Sunt cuvintele lui de ghiulele./ Râd gândacii mustăţilor strâmbe/ Şi-i lucesc a năpastă carâmbii./ Are-o turmă de sfetnici cu gâturi subţiri – / Semioameni slujindu-l umili – / Care şuieră, miaună, latră câineşte,/ Numai el, fulgerând, hăcuieşte./ Potcovar de ucazuri, forjează porunci:/ Glonţ în ochi, glonţ în frunte şi glonţ în rărunchi./ Orice moarte-l desfată deplin/ Pieptu-i larg de cumplit osetin”.

Iţic. Un inspector la piaţa Privoz din Odesa: – Aveţi documente pentru peştele ăsta? Iţic, mirat: – Da’ ce vă trebuie, mă rog? Certificatu’ de deces? Certificatu’ de sănătate?

Judecători. „Judecătorii sunt aleşi dintre cei mai pezevenghi avocaţi, care au ajuns să fie bătrâni sau leneşi, şi cum toată viaţa lor au fost crescuţi ca să simtă o pornire împotriva adevărului şi a echităţii, se află atât de stăpâniţi de imboldul fatal de a favoriza frauda, sperjurul şi oprimarea, încât am cunoscut câţiva care au refuzat până şi mita, din mâna părţii care avea dreptate, mai degrabă decât să-şi insulte breasla săvârşind ceva nepotrivit cu soiul slujbei lor”. Sunt totuşi cuvintele lui Swift, iar nu ale unui român contemporan…” (Gheorghe Grigurcu)

Lăcomie. „Lăcomia este întotdeauna însoţită de pedeapsă, oricât de mult ar fi ea o pedeapsă îndeajuns de mare în sine. Câte lacrimi, câte suferinţe cere ea! Câtă nefericire pentru ceea ce-şi doreşte, câtă nefericire pentru ceea ce şi-a dobândit! Iar apoi vin grijile de fiecare zi, care pe fiecare îl torturează în stăpânirea propriei sale averi. Să ai în stăpânire bani înseamnă un chin mai mare decât să ţi-i câştigi. Şi cât se mai jeluiesc oamenii pentru pierderi care, chiar de sunt cu adevărat mari, reuşesc să pară încă şi mai mari. În sfârşit, chiar dacă soarta nu smulge nimic, se socoteşte că este o pierdere tot ceea ce nu s-a putut dobândi. «Bine, dar oamenii îl numesc norocos şi bogat şi doresc să dobândească tot atâta cât are acela.» Da, este adevărat, şi atunci? Crezi că este cineva într-o situaţie mai grea decât cel ce este sărac şi ros de invidie? Bine-ar fi dacă cel ce-şi doreşte bogăţiile i-ar întreba pe cei bogaţi; iar când cineva aspiră la cariera politică, să-i întrebe pe cei plini de ambiţie şi pe cei ce au ajuns la treapta cea mai înaltă a puterii! Cu siguranţă că dorinţele i s-ar schimba, văzându-i pe aceştia cum nutresc noi pofte şi le părăsesc pe cele de dinainte. Nimeni nu este mulţumit de propria sa îmbelşugare, chiar dacă a ajuns la ea iute; se plâng şi de hotărârile pe care le-au luat, şi de izbânzile pe care le-au obţinut şi privesc mereu cu regret la ce au lăsat în urmă.” (Seneca)

Profesori (new age).Un profesor întreabă, într-o zi, în clasă: – Ionescu, cine a luat Troia!? – Nu ştiu, nu am luat-o eu, răspunde elevul… oarecum indignat şi stăpân pe drepturile lui de elev. Surprins de ignoranţa, dar şi de tupeul – elevului său, bietul profesor povesteşte, în cancelarie, colegilor, păţania. La care una dintre profesoare – ce tocmai terminase la ID, că era nepoata lui X şi amanta lui Y în fine…, sare, indignată, şi-şi dă cu părerea: – Dar nu-i aşa că el o luase, dar nu vrea să recunoască!? Şi-am încălecat…

Provocări. Viitorul ne poate pune pe gânduri. „Omul, depăşit de maşini, va ajunge să fuzioneze cu ele. Maşinăriile se găsesc deja ca dispozitive în urechile noastre, în faţa ochilor noştri, de exemplu ochelarii Google, care înlocuiesc ecranul unui telefon smart (aşa-zis inteligent) ori al unei tablete şi generează informaţii care devin vizibile permanent în câmpul optic vizual. Aceste maşinării pot filma, înregistra, imortaliza în fotografii şi pot răspunde la comenzi verbale. Altele, precum implanturile cerebrale pentru persoanele afectate de boala Parkinson, sunt deja conectate la creierul uman. Deja peste 100.000 de oameni au implanturi cohleare, cu o conexiune neurală directă. Se preconizează ca în viitor o treime dintre toate misiunile militare ale Statelor Unite să fie efectuate fără oameni. Soldaţii cibernetici şi roboţii bipezi vor permite operarea de la distanţă. În Africa, în zilele noastre, un copil cu un telefon smart (aşa-zis inteligent) are acces la informaţii şi la o anumită cunoaştere care îi erau inaccesibile preşedintelui Statelor Unite acum 15 ani”. (Ray Kurzweil, „Umanitatea 2.0: Biblia transformărilor”)

Shit. Ştiai că în corpul omenesc există un nerv care face legătura între globul tău ocular şi anus? Se numeşte nervul optic-anal şi este responsabil de viziunea câcăcioasă despre viaţă.

Sincer. Gazda, către oaspete: – Vă servesc cu un pahar de coniac sau cu o cană de ceai? Oaspetele: – Mai bine cu o cană de coniac.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: