Neamurile Bucovinei

Fiică a Sucevei, ea însăşi urmaşă a neamului despre care scrie, cel al Florenilor, Doina Florea, trăitoare în Banat, şi-a lansat miercuri, în sala „Elena Greculesi” a Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, cartea „Neamul Florenilor şi a lor legendă”. Tipărirea cărţii, la „Ed. Accent Print” din Suceava, a fost finanţată de Centrul Cultural „Bucovina”, care a organizat şi lansarea. Multă asistenţă nu a fost, doar câţiva dintre colegii noştri din promoţia 1969 a Liceului „Ştefan cel Mare” şi prieteni ai autoarei s-au aflat în sală, destui, spunea Gabriela Teişanu, ca să facă încă o dată valabilă zicerea unuia dintre renumiţii rapsozi ai Ilişeştilor, Dafina Florea: „Nu suntem aşa de deşi/ Dar suntem tare aleşi…” Să notăm aici că neamul Florenilor se trage din Ilişeşti.

Cartea este una dintre producţiile editoriale finanţate de Centrul Cultural consacrate aniversării în curând a Centenarului Unirii. Ea este însă, cum însăşi autoarea atrăgea atenţia, un „acatist închinat Bucovinei”, acelei nestemate a României, patrie a românilor adevăraţi, a neamurilor alese, care nu s-au împăcat vreodată cu ruperea de ţară, tânjind mereu şi luptând pentru reîntoarcerea la sânul patriei. Cartea este un imn închinat patriotismului desprins din pilda de dragoste de neam şi ţară a Florenilor, cum spunea doamna profesoară Iulia Moraru, spre încântarea autoarei, care părea să se teamă că nimeni nu va persifa puternicul sentiment patriotic prezent în existenţa fiecăruia dintre cei şase Floreni evocaţi şi în însăşi scriitura urmaşei lor, autoarea.

Despre carte şi autor au vorbit cald, „în cunoştinţă de cauză”, cu argumente izvorâte din experienţa relaţiei vorbitorilor cu autoarea: o elevă eminentă pentru profesoara Rodica Belţa la pomenitul liceu, colegă de bancă în liceu cu subsemnatul, o surpriză artistică – pictoriţă, scriitoare, pentru Mihai Pânzaru-PIM, o colegă şi de liceu şi de facultate pentru universitara Carmen Balan, fiecare căutând să definească cartea drept o oarecum insolită încercare de a îmbina ştiinţa şi literatura, seva documentară şi comentariul cald, năvalnic adeseori consacrat Bucovinei sale, oamenilor ei, rămaşi după veacuri şi după vremelnica ocupaţie, oameni ai Măriei Sale.

Cum însă dintre cei şase – sculptorul Vladimir Florea, „eroul” Arcadie Florea, academicianul Simion Florea Marian, învăţătorul Trifan Falat-Florea, învăţătoarea Galofira Florea şi Maria Marian (Cărăuşu) – de cea mai mare atenţie s-a bucurat sculptorul Vladimir, Doina Florea a mărturisit că o explicaţie ar fi însăşi starea actuală a acestei arte, mai ales a laturii ei monumentale. Deşi autor a peste 150 de lucrări, unele rămase definitiv în marele album al profesiei de sculptor, Vladimir Florea rămâne un necunoscut pentru vremea noastră. Muzeului Bucovinei i-ar reveni misiunea de a-l găzdui şi promova dar, în absenţa unui spaţiu consacrat artelor, cum afirma Mihai Pânzaru-PIM, este de înţeles de ce nu se acordă aici preţuirea necesară artelor plastice. Vizibilă, din păcate, mai ales în răspândirea pe teritoriul Sucevei a statuilor, „ţintă” indirectă între mesajele pe care cartea ţine să le transmită.

A fost emoţionantă pledoaria profesoarei Rodica Belţa pentru şcoala pe care a slujit-o şi ai cărei elevi au fost dintre cei câţiva prezenţi în sală, inclusiv autoarea cărţii, aparţinători spiţei speciale de ştefanişti dintr-o generaţie care a făcut, ca atâtea altele, cinste liceului în care am învăţat.

Audienţa a fost răsfăţată de recitarea remarcabilă a poeziei „Ştergarul”, de Costache Ioanide, de către talentata copilă, invitată din acest motiv la multe asemenea manifestări, care este Adela Şulea, şi de doina interpretată de Gabriela Teişanu, doină culeasă din Ilişeştiul natal. Recitarea Adelei mi-a creat prilejul de a atrage atenţia celor de faţă asupra uneia dintre colegele noastre de la „Ştefan…”, universitara Carmen Balan, prezentă în sală, sociolog ca şi Doina Florea, recitatoare strălucită a generaţiei noastre.

Amfitrion a fost Ioan Manole, directorul Centrului Cultural „Bucovina”, calm în genere, dar pe drept revoltat de percepţia actuală asupra culturii, cu trimitere concretă, de exemplu, la locul artei monumentale în viaţa unei adevărate Cetăţi, cum se pretinde Suceava a fi.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: