Artist. „Nici nu ştiţi ce sensibilitate am eu în suflet, dar nu ştiu să mă exprim. Dacă aş şti, aş vorbi mai frumos decât Liiceanu şi Pleşu.“ (Gigi Becali)
Comunism. „Şi poate că una dintre şansele vieţii noastre în comunism a fost şi aceea că am fost scutiţi de opţiuni politice în tinereţe. Cum nu era nimic de ales, în comunism ori erai lichea şi pactizai cu răul, ori urai comunismul.” (Gabriel Liiceanu)
Decadenţă. Atunci când îmbelşugarea face să se nască o desfrânare generalizată, mai întâi se manifestă o grijă excesivă faţă de trup; apoi este o grijă anume pentru mobilier; apoi se acordă casei o atenţie aparte: trebuie să se întindă larg, cât o aşezare de la ţară, pereţii trebuie să strălucească de marmură adusă de dincolo de mări, plafoanele trebuie să fie încrustate cu aur, splendoarea pardoselii trebuie să o reflecte întru totul pe cea a tavanului; mai apoi, luxul trece la bucatele de pe masă şi se caută ca ele să fie cât mai preţioase, prin neobişnuitul lor şi printr-o răsturnare a ordinii naturale: se oferă ca prim fel bucate care de obicei încheie ospăţul, iar oaspeţilor ce pleacă li se dau mâncărurile ce se aduceau la sosire. (Seneca)
Flori. „Căci florile nu îmbătrânesc cinstit ca frunzele, care nu pierd nimic din frumuseţea lor nici după ce-au murit; florile se veştejesc cu nişte schimonoseli îmbătrânite şi excesiv sulemenite şi mor ridicol pe tulpinile lor care păreau să le poarte către stele.” (Georges Bataille).
Gen. „Faptele sunt masculi, iar cuvintele femele” (Proverb englez).
Ignorant. „Un om de spirit şi de bun-simţ spunea odată despre un doctor plin de gravitate: omul acesta trebuie să fie un mare ignorant, căci răspunde la toate întrebările care i se pun.” (Voltaire).
Minciună. „Cea mai mare minciună părintească: “spune-mi adevărul, că nu îţi fac nimic.” (Erica Moldovan) Eu aş adăuga: se practică şi în acele cupluri în care – cel puţin – unul din cei doi e cam gelos…
Oricum. Nu lua prea în serios viaţa, până la urmă oricum scapi de ea…
Plummer (Christopher). La venerabila vârstă de 86 de ani, marele actor încă juca pe scenă şi în filme. Întrebat de un reporter cum şi-a putut păstra umorul specific în lunga sa viaţă, maestrul a răspuns: Înainte de toate, Slavă Domnului că îl am (râde). Nici nu realizăm cât de important este să ai simţul umorului în ziua de azi. Iar lumea este pe cale să-l piardă de tot…” Ne este dor de simţul umorului!
Poetic. „În Călăraşi, pe drumul spre bacul de la Ostrov, printre maşini de Salvare ajunse fiare vechi şi alte rămăşiţe ruginite ale unei foste lumi industriale se înalţă, falnic şi suav, motelul «Poem».” (Dilema veche).
Rouge (masculin). Potrivit unei cercetări făcute la universităţile din Rochester şi din Munchen, bărbaţii care poartă haine roşii sunt mult mai atragători, doriţi şi percepuţi ca având un statut ridicat în ochii femeilor.
Runc. Majoritatea specialiştilor crede că pe Valea Moldoviţei s-ar fi petrecut şi scena vânătorii bourului de către Dragoş Vodă – dovadă şi numeroasele toponime cum sunt de pildă Valea Boului, Gura Boului, Dragoşa. Potrivit unor serioase şi riguroase cercetări şi evaluări ale lui George Popovici, cuvântul „Runc” este un arhaism dispărut astăzi din uzul obişnuit al limbii române, dar el s-a păstrat în sudul Bucovinei şi s-a transmis sub formă pietrificată, de numire topografică. Acest cuvânt este el însuşi un document istoric foarte interesant, întâlnit şi păstrat mai ales în unele cântece străvechi, ca de pildă acesta: „Frunză verde foaie lată/ Aşa-mi vine câteodată/ Să-mi las mamă, să-mi las tată/ Lumea-n cap ca să o apuc/ Şi-n pustiuri să mă duc,/ În pădure fără stâni,/ În codri fără stăpâni/ Să m-apuc să runculesc/ Loc de casă să-mi croiesc/ Şi-apoi slobod să trăiesc”. Aici, verbul „a runcului” are înţelesul de „a curăţa pădurea”. Şi prezenţa acestui toponim arată modul de formare al unor aşezări din zonă şi, totodată, marea lor vechime.
Sfat (periculos!). Dacă vrei ca soţia să te asculte când îi vorbeşti, vorbeşte cu altă femeie, ori uită-te lung după ea. O să fie numai ochi şi urechi…
Şlefuire. „E plăcut să scrii, fiindcă asta contopeşte cele două bucurii: a vorbi singur şi a vorbi unei mulţimi. Dacă ai izbuti să scrii fără nicio ştersătură, fără să te întorci niciodată, fără să corectezi – ţi-ar mai plăcea oare? Frumuseţea este să te şlefuieşti şi să te pregăteşti cu toată migala pînă ajungi să fii un cristal.” (Cesare Pavese).
Comentarii