Este preot ortodox, totuşi, şi nu poate fi acuzat că este mai ortodox decât s-ar cuveni să fie. Au fost unii însă din tagma dumisale care aproape că s-au speriat de curajul cu care judecă lucrurile în articole publicate în acest ziar. Căci nouă ni s-a sugerat să-i ignorăm articolele trimise spre publicare, îndrăzneţe uneori şi în judecata faţă de colegii preoţi „de rând”, şi faţă de ierarhi, şi faţă de decizii ale mai marilor bisericii noastre ortodoxe sau chiar faţă de cele ale feluritelor instanţe religioase supranaţionale.
N-am acordat credit acestor directive subterane, crezând sincer în dreapta credinţă a părintelui Gabriel Ciofu, ca şi în dreapta sa judecată, şi i-am publicat articolele. Suficiente pentru ca ele să se adune astăzi în paginile a două volume de „Articole incomode” (Începuturi – 2015 – volumul I şi 2016-2017 – volumul II, Ed. Duh şi slovă, 2018).
Reunirea astfel a articolelor părintelui Ciofu are o logică dincolo de opinii şi clevetiri. „Da! Biserica se face vinovată că vrea să mântuiască pe om mai mult decât vrea el însuşi, că mustră nesimţirea, lâncezeala şi nepăsarea membrilor ei…” scrie părintele pe ultima copertă a primului volum. Iar dreptatea unei asemenea constatări te poate împinge să pui – cucernic – mâna pe sabie! (D.T.)
Comentarii