Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, profesori şi studenţi, este alături de cei care deplâng trecerea la cele veşnice a lui Dimitrie Vatamaniuc.
Ilustru cărturar de formaţie clasică, membru de onoare al Academiei Române tocmai ca semn de recunoaştere înaltă a operei lui de reputat eminescolog, filolog, istoric şi critic literar, dar şi de cercetător al istoriei, culturii şi civilizaţiei românilor din Bucovina, Dimitrie Vatamaniuc a avut răgaz şi să le vorbească studenţilor noştri, ca şi tuturor celor care au simţit nevoia să-l asculte, despre Eminescu. Vreme de câţiva ani la rând, cel care avea să devină şi Doctor Honoris Causa al Universităţii din Suceava a ţinut la Facultatea de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării a universităţii noastre un curs erudit şi necesar de eminescologie, devenindu-ne astfel apropiat ca om, coleg şi sfătuitor.
O dovadă de evocat, poate, despre respectul şi preţuirea reciprocă dintre noi şi cel acum dispărut stă şi în faptul că una dintre ultimele cărţi pe care le-a publicat, antologia de versuri şi proză scurtă de tinereţe, „Foc în satele de sub munţi”, a apărut la Editura Universităţii „Ştefan cel Mare”.
Nu putem să nu reluăm aici portretul pe care i-l face marelui dispărut de azi Petru Creţia, care consideră prezenţa lui Dimitrie Vatamaniuc în încheierea ediţiei Perpessicius „providenţială”. Spune Petru Creţia: „cunoaşterea amănunţită a autorului şi a epocii, îndelungata experienţă a manuscriselor eminesciene, echilibrul şi pătrunderea judecăţilor sale, tenacitatea şi hărnicia lui, o disciplină de fier a muncii zilnice, smerenia cu care accepta soluţiile care veneau din afara ariei sale specifice de competenţă, capacitatea de a rezista oricăror adversităţi au făcut din el un coechipier admirabil, iar voinţa sa neabătută a făcut posibilă ducerea la bun sfârşit a lucrurilor”. E aici un model a cărui exemplaritate vorbeşte deopotrivă despre integritatea spiritului bucovinean şi despre soluţia pe care existenţa lui Dimitrie Vatamaniuc o oferă unei lumi aflate în derută morală.
Suntem convinşi că bucovineanul pe care l-am cunoscut nemijlocit şi deopotrivă prin opera lui a marcat pozitiv, prin semnul apăsat pe care îl lasă în urmă, atât cultura română, cât şi destinul multor intelectuali tineri pe care i-a avut în preajmă. Trişti că ne despărţim de figura lui luminoasă şi optimistă, ne exprimăm bucuria de a fi avut privilegiul să stăm în preajma lui Dimitrie Vatamaniuc.
Rugăm familia să primească asigurarea respectului nostru şi condoleanţele noastre.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! (USV)
Comentarii