Despre dulceţuri

Făcea şi mama dulceaţă, că doar era femeie gospodină. Să fie acolo, pentru musafiri. Umplea câteva borcane cu cea de vişine, câteva cu cea de căpşune, vreo câteva cu dulceaţă de soc, mai rar întâlnită la acea vreme. Dar pentru musafiri fiind, să nu fie pusă în situaţia de a nu avea cu ce-i omeni de răul gurilor noastre pofticioase, le dosea într-un dulap şi răsucea cheia de două ori. Numai că uneori se lua cu viaţa şi mai uita cheia în broască iar noi, eu şi fratele meu – mai ales eu, recunosc – , mai puţin interesaţi de potenţialii oaspeţi, ne luam revanşa. Cât să nu-şi dea seama, că ieşea cu scandal, luam câte o linguriţă, două din fiecare borcan, ca şi cum nu le-ar fi umplut ea bine.

Mergeam însă cu prietena mea, Carmen, la bunica ei. Stătea undeva pe Zamca, aproape de mănăstire. Pe atunci acolo erau doar case, iar drumul până la căsuţa bunicii mi se părea lung tare. Aveam impresia, odată ajunsă în curtea umbroasă, acoperită cu viţă de vie, mărginită de straturi cu ceapă şi morcovi, că sunt undeva la ţară, departe de oraş.

Se mai întâmpla să nu fie acasă bunica ei, o femeie micuţă şi ageră, vrednică tare. Carmen lua cheia de unde o dosise bunica şi pătrundeam până în „casa cea mare”, bâjbâind, pentru că geamurile erau acoperite, să păstreze răcoarea în odaie. În dulap, frumos orânduite, erau borcanele cu dulceaţă, altele decât cele pe care le făcea mama. Căci făcea bunica lui Carmen dulceaţă din aia fină, domnească, de cireşe amare, şi din alea negre şi din alea albe, avea acolo dulceaţă de nuci şi, dacă te uitai cu atenţie, găseai şi borcanele cu cea de zmeură. Acolo mâncam, pe săturate, până mi se apleca de atâta dulce, nicicând n-am mâncat dulceaţă mai bună.

Îmi amintesc foarte des de bunica lui Carmen. O fac de fiecare dată când trec spre mănăstire şi încerc să localizez unde era căsuţa cu curtea acoperită de vie, plină de amintiri dulci. Şi o fac mai ales la vremea asta, când pun dulceaţa la fiert. Amintirea ei se amestecă cu aburul parfumat al dulceţii şi nu trebuie decât să închid ochii ca să mă închipui, copil fericit, în cămăruţa răcoroasă, cu borcanul de dulceaţă în faţă.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: