„Târgul de Sânziene” al meşterilor populari

50 de meşteri populari îi aşteaptă pe suceveni la „Târgul de Sânziene”, care se desfăşoară, în perioada 22 – 24 iunie, pe esplanada Casei de Cultură din Suceava.

Manifestarea, organizată de Consiliul Judeţean Suceava, prin Centrul Cultural „Bucovina”, în parteneriat cu Primăria municipiului Suceava, a fost deschisă, ieri, în prezenţa vicepreşedintelui Consiliului Judeţean, Gheorghe Niţă.

„Avem meşteri cu care ne mândrim”

Acesta a fost mesajul oficialului sucevean, lucru afirmat şi de directorul Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene din Suceava, Calin Brăteanu, care şi-a manifestat dorinţa de a continua promovarea şi valorificarea creaţiei meşterilor populari din judeţul Suceava şi din ţară.

Întors recent de la Viena, unde „meşterii populari bucovineni au încântat ochii tuturor celor care i-au privit”, unde au fost apreciaţi şi aplaudaţi, Gheorghe Niţă s-a declarat încântat de faptul că se află în mijlocul meşterilor veniţi la Suceava, pe care i-a rugat să îşi ţină aproape copiii şi nepoţii, să le transmită din meşteşugul şi din arta lor şi să continue să promoveze tradiţia prin intermediul lucrurilor frumoase care le ies din mâini. „Sunteţi o mândrie pentru judeţul nostru”, s-a adresat numeroşilor meşteri aflaţi de faţă.

Eutasia Rusu, consultant artistic al Centrului pentru Susţinerea Tradiţiilor Bucovinene din Suceava, a salutat prezenţa „veteranilor” târgului, precum şi a nou-veniţilor, între care unul din Bârlad, judeţul Vaslui (probabil „singurul performer” care prelucrează lâna ţigaie). A făcut cunoscute, totodată, manifestările care vor avea loc, astăzi şi mâine, sub „umbrela” Târgului de Sânziene.

 Reprezentantul meşterilor bucovineni, Florin Cramariuc, preşedintele Asociaţiei Meşterilor Populari din Bucovina, i-a felicitat pe participanţi pentru felul în care au înţeles să se prezinte la târg şi a mulţumit pentru condiţiile asigurate de gazde, iar preotul Vasile Ioniţă, din Dumbrăveni, sculptor de troiţe, a povestit o istorioară despre omul nemulţumit şi a încheiat spunând că „Păsările să trăiască în văzduh, peştii în apă, iar oamenii să trăiască în cultură”.

„Muncesc ca să trăiesc bine”

La umbra unei căsuţe, meşterul Neculai Zaharia împunge cu acul la o bundiţă de care s-a apucat acum vreo lună de zile. Are vreo trei în lucru, ceea ce nu prea îi e pe plac soţiei sale, Daniela (mai tânără cu 20 de ani ca el, ţine să-mi precizeze, şi, de asemenea, că îi e tare dragă), dar care îi este alături şi îl ajută cu broderia, cu mărgelele.

 Face asta din 1970, cu răbdare, de când a deprins meseria de la un meşter din Josenii Bârgăului. „Muncesc ca să trăiesc bine. La începuturi mă culcam la 12 şi mă trezeam la 4, am muncit tare mult pentru comenzi din Canada, Franţa”. Nu e uşor, o bundiţă, cum e cea la care lucrează acum, îi ia o lună de zile şi e muncă migăloasă, dar, din fericire, mâna e sigură şi ochii încă ageri. 250, 350 de lei o bundiţă, un cojocel e mai scump, dar nu se plânge că nu are de lucru, chiar deloc. 50 de bundiţe a făcut, nu de mult, pentru o formaţie de dansatori, ca să arate lumii aceştia, de pe scenă, şi mai frumoşi datorită priceperii sale şi a doamnei Daniela.

Lângă el e meşterul Iosif Alexandrovici, din comuna Mănăstirea Humorului, polonez de origine, priceput la lucrul lemnului. Meseria a învăţat-o de la tatăl său, iar la târg a venit nu cu butoaiele alea mari, pentru vin, ci cu astea mai mici, de ţuică, din lemn de cireş, cu cofa asta, din molidaş, sau cu cea în care se bate untul, cum le face el ciobanilor din zonă. Pentru că, îmi spune meşterul, fiecare produs cere un anume fel de lemn: „Cireşul, dudul şi salcâmul îs pentru băuturile tari, bradul e pentru acreală, pentru lapte, iar stejarul e pentru vin. Dar vinul îl pui în butoi numai după ce pe acesta l-ai pus în câteva ape, să iasă răul din el.” Şi, aşa cum Neculai Zaharia e cu gândul la doamna sa, Daniela, meşterul Alexandrovici îl îndreptă pe al său spre copiii din Spania, care se vor bucura să-l vadă la ziar.

Bunica şi nepotul, la târg

Pe masa din faţa Veronicăi Hojbotă din Mănăstirea Humorului se află costume populare „cusute cu răbdare, cu migală, cu milioane de împunsături, cu nopţi nedormite”. Expune cămăşi şi mai vechi, dar şi noi – cusute pe pânza pe care o mai ţese în casă –, catrinţe, baticuri. Cămaşa nepotului Andrei Macovei, care e cu ea aici, la târg, a ţesut-o la stative şi, odată cu pânza, a ţesut şi „puii” care o înfrumuseţează. Spune că e trecută de 60 de ani, dar ochelarii şi-i pune doar când îşi aminteşte de ei, după câte o zi de migălit cu acul.

Fiica îi este de ajutor, dar şi nepoţii, cu care a fost la concursuri şi care au obţinut premii astfel încât meseria învăţată de la mama şi deprinsă şi de pe la şezătoare, în copilărie, pare a fi pe mâini bune. „Mă văd că mă aşez la stative, vin lângă mine şi-mi cer să-i las şi pe ei să lucreze. Aşa se transmite tradiţia, când ai de la cine învăţa”. Nu mai sunt vremurile în care îşi cosea pe ascuns o ie, ca să nu-i copieze vreo vecină modelul, să poată apărea la biserică cu ceva nou de sărbători….

Mâini pricepute de copii

Ana Cazac lucrează de zece ani cu copiii şi face terapie ocupaţională cu cei cu dizabilităţi din Gura Humorului, copii aflaţi în grija lucrătorilor din cadrul Serviciilor multifuncţionale pentru copilul aflat în dificultate. Din mâinile acestora ies împletituri din sfoară, din pănuşi. Fac coroniţe, măşti (pentru care meşterul Neculai Zaharia mai dă bucăţi de blană), tot felul de decoraţiuni făcute de copii care, deşi vin cu reticenţă la astfel de activităţi, sfârşesc prin a realiza lucruri minunate, care se vând, dar se fac şi cadou, de 8 martie, doamnelor profesoare.

Chinezii, grea concurenţă

Ovidiu Crăciun, din Bilca, vinde curele, chimire, brâie, genţi, dar face şi harnaşamente, pe care nu le-a adus la târg la Suceava. Ştie ce să facă şi cu pielea crudă, şi cu cea tăbăcită (aflu că mai sunt doar două locuri în ţară unde mai există tăbăcării), îi place să facă de toate, dar, din păcate, „nu e o meserie plătită bine, toţi vor ieftin şi bun”. Lucrează de copil, a ucenicit doi ani la Putna şi va continua să o facă, chiar dacă produsele aduse din China îi fac concurenţă. Vinde cu 25 de lei o curea din piele, deşi, crede el, preţul corect, ca să rămână şi el cu 8 lei, ar fi cel de 30 de lei. Câştiguri mici şi, pe lângă ele, fiscul.

O vară plină, la „Poiana dacilor”

Meşterul Toader Ignătescu, un veteran al târgului, expune, între altele, binecunoscutele sale măşti, uşor de recunoscut pentru cei ce-i cunosc lucrările. E cu gândul la Păltinoasa, la casa sa din „Poiana dacilor”, de pe malul Bucovăţului, unde trebuie să sosească artiştii participanţi la o nouă ediţie a taberei de artă plastică. Celor 13 artişti, ocupanţi ai „Poienii” în perioada 22-30 iunie, le urmează, de pe 7 iulie, meşterii populari (din Republica Moldova, dar şi Vasile Semco, din Ucraina, alături de cei din ţară) şi, probabil, după discuţiile cu regizorul Copel Moscu, următorii vor fi creatorii de artă naivă, la sfârşit de iulie. O lună plină pentru meşter, dar şi pentru soţia sa, Angela, care îi este alături, ca de fiecare dată.

Nu veţi fi dezamăgiţi de târgul meşterilor populari. Luaţi, aşa cum am făcut şi eu, stand cu stand şi poate, la sfârşit, duceţi acasă un obiect în care cel ce l-a făcut a pus un crâmpei de suflet.