Un punct de vedere

Şantaj regal

 Motto: „Şarpele crescut la sân te strânge de gât”

(Din înţelepciunea populară)

www.romanidecentenar.ro

În momentul în care autoproclamata şi neînsemnata casă regală a fost somată să părăsească Palatul Elisabeta, sforarii şi băgătorii de seamă la averile fără număr şi nemeritate de fostul rege Mihai şi de urmaşele sale au şi lansat ameninţarea cu darea în judecată a statului român pe motiv că numita casă a fost oprită de la exploatarea pădurii de 140.000 ha, din care ar fi rezultat o sumă de un milion de lei, cerută ca daune statului român. Ei, aţi văzut? Nu-i de ajuns că ţii în spate tu, ca ţară, o gaşcă de trântori, de întreţinuţi, de închipuiţi, te şi spurcă prin procese că, iată, le-ai încălcat drepturile, încât este bine să ne amintim că pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Dacă am avea nişte oameni politici cu coloană şi o justiţie care să apere interesele României şi ale poporului român, care să spună răspicat, de la tribuna parlamentului, că „poporul meu” nu mai este dispus să tolereze aroganţa fudulă a urmaşilor fostului rege Mihai despre care se poate spune că ne-a costat prea mult: am luat de la noi şi i-am dat lui ca să facem din el o personalitate marcantă a lumii. Ca să vedeţi până unde merge slugărnicia, prostia, împreună amândouă, ni se aruncă în obraz, ca să nu uităm şi să ne obişnuim cu gândul, calitatea de „majestatea sa”, adică de cap încoronat pentru Margareta Duda care, atenţie, nu-i decât custode al coroanei, deşi coroana are cine o păzi şi apăra, şi nu poate avea alt titlu decât alteţă regală. Pentru cine nu ştie, n-a ştiut, nu vrea să ştie şi face parte din categoria celor care cred că tot ce zboară şi mănâncă, mai spunem o dată că dinastia de Hohenzollern din România, prin moartea ex-regelui Mihai, şi-a încheiat existenţa; nu există urmaşi pe linie masculină, mânăriile făcute de fostul rege în legătură cu modificările privind urmaşii pe linie feminină nu au valoare de lege. Eu n-am văzut niciun avantaj pentru ţară prin menţinerea neînsemnatei case, am văzut numai cheltuieli inutile, şi aşa vor fi dacă se mai are în vedere ideea lui Tăriceanu de a transforma casa regală într-o instituţie cu bani de la stat. Mă lipsesc de contribuţia lui Duda la fortificarea României pe linie militară. Cică ar face lobby pe lângă casele regale ale Europei. Ca să se menţină în cărţi, autorii de ifose regale au mai lansat o fumigenă care să ne facă să plângem. Cică Paştele acesta care a trecut, cum trec toate, e primul Paşte fără majestatea sa! Adică, prăpădiţilor, v-aţi ghiftuit cu cozonac, cu pască, cu ouă roşii, cu fripturi şi prăjituri şi nu ştiţi că le datoraţi fostului rege! Să vă stea în gât, nesătuilor, dacă nu v-aţi gândit şi la regele vostru! Să ne ierţi, Margareto, ne-am luat cu grătarul şi am uitat de rege. Dar cum să nu uităm dacă el, Mihai Hohenzollern, nu mai este rege din 30 decembrie 1947? De-a lungul timpului, mulţi şi multe au jucat rolul de contraforţi pentru monarhie. În rândul acestora înscriem persoane dubioase, dornice de câştiguri uşoare, oportuniştii, dezorientaţii şi nemulţumiţii de guvern, adoratori sinceri ai monarhiei, dezinteresaţii (fie ce-o fi!) etc. Dar mai este o categorie care nu vrea să plătească oalele sparte de alţii şi se întreabă ce a făcut casa regală să merite atenţia şi respectul nostru? Ce ne aduce ca ţară, ca popor? Până acum n-a făcut nimic: n-a vrut, n-a putut, atât a dus-o capul (puţin!). De când se ştie a stat bine la jumulit ţara. Şi iar ne amintim de Carol al II-lea, regele fanfaron, mincinos şi hoţ, care a jefuit şi Banca Naţională, şi pe particularii bogaţi. Când s-a căsătorit sora lui mai mică, principesa (domniţa) Ileana cu Anton de Habsburg, acesta, mirele, era prea sărac să-i facă un cadou pe măsura miresei lui. Carol, fratele, i-a făcut cadou o diademă, o bijuterie în valoare de 2,5 milioane de lei, achitată de Banca Naţională! Adăugăm despre principesa Ileana că a fost protejată de Emil Bodnăraş, care a anunţat-o să nu se încreadă în anturajul ei care o vindea organelor de securitate. Nu cred că vom afla vreodată cât ne-a costat pe noi, românii, cu România noastră săracă, monarhia de Hohenzollern, de la venirea în ţară a lui Carol I (1866) până la plecarea lui Mihai I, în 1947. Dar nici n-am avut noroc să scăpăm mai repede de podoabă! Ocazii au fost, dar le-am ratat. Să ne amintim că principele Carol a vrut să abdice în 1870, când cu „republica de la Ploieşti”. Atunci se desfăşura războiul franco-prusac, iar opinia publică românească era filofranceză şi aşa a rămas. În 1914, regele Carol I a cerut imperios ca România să intre în război de partea Austro-Ungariei şi Germaniei, de care ne lega un tratat secret. Consiliul de Coroană a votat neutralitatea. Nepotul Ferdinand şi principesa Maria, soţia sa, erau de partea Antantei (Anglia, Franţa, Rusia). Învins, bătrân şi bolnav, Carol I s-a gândit serios să retragă familia Hohenzollern de la tronul Românei, fie şi pentru că nu şi-a putut respecta cuvântul dat. Singura lui mângâiere a fost că a avut alături două personalităţi marcante ale politicii româneşti: Alex Marghiloman şi P.P. Carp. De monarhie n-am scăpat, trebuia să exerseze pe spatele românilor politicile samavolnice de spoliere a ţării. De ce vi se pare aşa condamnabil că în 1947 s-a pus capăt regimului monarhic? Aveaţi voi altă soluţie? În afară de Bacaloglu n-am auzit de altul care să jelească pe rege!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: