Cezar's

Flori, elogiu, telefon…

Amnezie. Astăzi i-am adus soţiei mele flori. Acum, când stau cu ele în faţa uşii, nu îmi mai amintesc de ce le-am luat: s-a purtat ea bine sau m-am purtat eu rău?!

Brumaru (Emil). „Infernala comedie”, scrisă în 1978, s-a încadrat firesc în ceea ce aş putea numi de abia acum „proiectul” meu, inconştient în mare măsură pe atunci, de a folosi toate cuvintele posibile ale limbii române… O întrebuinţare a lor neforţată, cât mai plauzibilă, cât mai necesară, mai motivată estetic… dacă pot să zic aşa, fără să enervez la creieraş pe nimeni… Departe de a fi o „desacralizare” a femeii, era, s-a voit a fi, cel puţin în intenţia şi în putinţa de realizare, un major elogiu care implica absolut toată „anatomia” şi „fiziologia” Iubitei Ideale… Pudibondocii mă oripilau, vampirizdele mă extaziau!!! Speram să irit doar pe cei ce meritau sa fie scoşi puţin din ghete!

Dezordine. Dirijorul către corişti: Că nu cântaţi toţi odată… treacă-meargă. Că sună fals… treacă-meargă. Dar cel puţin cântaţi cu toţii aceeaşi melodie!

„Înger”. Un înger blond din Infern, o tânără frumoasă care brusc devine o bestie şi unul dintre personajele sadice din perioada nazismului. Irma Grese, bestia cu chip de om, avea doar 20 de ani când se oferă voluntar în lagărul de concentrare Ravensbrück. La început munca tinerei se limita la câteva ţipete şi bice uşoare, dar care au devenit între timp sursă de plăcere sadică, şi astfel, ea îşi câştigă rapid numele de „frumoasa bestie”. După şapte luni este transferată la Auschwitz, lagăr unde Irma devine prima femeie care are o funcţie de conducere (şeful gardienilor) şi unde puterea o transformă într-un om sadic şi fără scrupule. „Pe Grese o vedeai plimbându-se doar cu biciul în mână. Mirosea a parfum ieftin” îşi aminteşte Olga Lengyel, originară din Cluj-Napoca, fostă prizonieră la Auschwitz. Biciul devenise un fel de marcă personală a Irmei, era nelipsit în metodele de tortură şi nu puţini au fost evreii care au murit cu biciul ei pe spate. Era sadică şi cu un apetit sexual macabru. Simţea plăcere violând cu sălbăticie prizonierii, atât bărbaţi cât şi femei, după care îşi omora victimele în bătaie, prin gazare sau asmuţind câinii să sfâşie oamenii de vii. Odată cu căderea nazismului, Irma nu a fugit din calea răspunderii, ba chiar a declarat că deşi ştia că Germania va pierde războiul „niciodată nu a încercat să justifice în vreun fel acţiunile sale sau să îşi schimbe atitudinea pentru a se salva”. În anul 1945 şi-a recunoscut cu seninătate faptele în cadrul procesului Belsen şi a făcut cunoscute toate detaliile atrocităţilor comise de ea şi alţi colegi SS. A fost acuzată de crime de război şi condamnată la moarte prin spânzurare. A fost executată imediat. Avea doar 22 de ani.

Maria (regina). Atât de mult şi-a iubit poporul adoptiv, încât Maria a trecut, în 1926, de Buna Vestire, la ortodoxie. Regina Maria a fost repede adoptată de Armata Română, mai ales după ce a fost numită comandant al Regimentului de Cavalerie 4 Roşiori. Pe ultimul drum, Armata Română i-a oferit un salut unic, nerepetat vreodată în faţa unui alt om: a fost salutată cu baionetele înfipte în pământ şi patul armei în sus. S-a stins la 18 iulie 1938. A cerut prin testament ca trupul să-i fie înhumat în biserica episcopală de la Curtea de Argeş, iar inima să fie păstrată într-o raclă la capela Stella Maris a reşedinţei din Balcic. După cedarea Cadrilaterului în 1940, inima reginei a fost mutată la Bran.

Panică. După ce probezi garderoba de vară, îţi dai seama că singura chestie în care mai intri e panica…

Război. „Există un război continuu, pe toate planurile: economic, social, identitar etc. Se doreşte parcă ştergerea treptată a identităţii, a conştiinţei apartenenţei la naţiunea română. Şi se vede asta şi prin reformele din domeniul învăţământului. Se vorbeşte de globalizare, dar constat că se doreşte formarea unui om al secolului XXI interesat de valori materiale şi pseudo-culturale, fără identitate naţională. Cu alte cuvinte, un pălmaş modern. Cu cât uiţi mai repede trecutul care-ţi aparţine, cu atât ţi se va şterge identitatea mai rapid. Cred că am ajuns o colonie, că nu mai decidem noi pentru noi. Atitudinile oamenilor politici nu sunt încurajatoare pentru noi ca ţară şi constat că tendinţa merge spre slăbirea şi chiar destrămarea statului şi a naţiunii.” (Dinu C. Giurescu)

Şef. Şefule, am avut un vis tare urât. Eram amândoi în iad. Dumneata te perpeleai într-un cazan cu smoală. – Dar tu? – Eu, tot slugă. Puneam lemne pe foc.

Trist. – Alo, bună ziua, Casa Poporului? – Da. – Cu poporul, vă rog!

Verificare. Un apel telefonic la ora 1 de noapte de la inspectoratul ANAF: – Nu vă faceţi griji, nu s-a întâmplat nimic rău, pur şi simplu verificăm dacă dormiţi liniştit.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!