Muzeul „Arta Lemnului” din Câmpulung a organizat şi găzduit pe 27 martie 2018, începând cu ora 16, un amplu eveniment care se circumscrie suitei de manifestări consacrate Centenarului Unirii. Încă o dată elitele culturii câmpulungene au pus gând lângă gând şi inimă lângă inimă pentru a-şi arăta preţuirea faţă de valorile istoriei şi culturii naţionale şi a le aduce cinstire.
La Simpozionul „100 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara” au participat nu mai puţin de şase locutori, fiecare prezentând, prin prisma propriei specializări (dar şi personalităţi), înfăptuirea, consecinţele şi importanţa actului istoric de la 27 martie 1918.
Preotul prof. dr. Nicolae Cojocaru a vorbit în alocuţiunea sa – „Fenomenul Basarabia” – despre unitatea de netăgăduit şi de nezdruncinat în plan spiritul şi cultural a românilor de dincoace şi de dincolo de Prut, fiindcă, aşa cum spunea Miron Costin, „tot un neam sunt şi odată discălicaţi”. Ea se regăseşte nu doar într-o limbă comună, ci şi în tradiţii şi obiceiuri comune, în onomastică şi toponimie, susţine cercetătorul, argumentând cu exemple ilustre (precum Bogdan Petriceicu Haşdeu).
Petrică Ciocan, profesor la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”, a deplâns în cuvântul său situaţia în care a ajuns Istoria ca disciplină şcolară. Succesiunea de reforme a făcut din programele şi manualele şcolare instrumente de lucru care nu ajută profesorul şi nici elevul în transmiterea, respectiv receptarea, mesajului istoric. Nemaifiind concepute pe nivel diacronic şi nici într-o înlănţuire logică bazată pe cauzalitate, faptele istorice rămân pentru elev simple informaţii, fără să pătrundă în conştiinţa acestuia. Iar numărul de ore alocat acestei „materii”, destul de redus, nu este îndeajuns pentru a consolida chiar şi sumara întâlnire cu istoria Patriei şi nici a conştiinţei naţionale pe care un dascăl de istorie se simte obligat să o transmită elevilor săi. Este şi cazul Unirii din 1918, predată, după programă, separat şi chiar înaintea lecţiei despre Războiul cel Mare.
Un înverşunat apărător al adevărului, mai cu seamă al celui istoric, şi căutător neobosit al acestuia, prof. dr. Ioan Filipciuc a vorbit asistenţei impresionant de numeroase despre intrarea în Suceava a maiorului Anton Ionescu în fruntea unui pluton de grăniceri în ziua de 6 noiembrie 1918. Cuvintele cântecului „Pe-al nostru steag e scris Unire” ce le-a însoţit drumul spre palatul administrativ sucevean, pe care s-a arborat întâiul steag tricolor, a „deşteptat” populaţia locală, conducând la realizarea visului unionist „cu un minut mai devreme”. Rodul cercetărilor profesorului Filipciuc, o carte cu titlul „Intrarea armatei române în Bucovina”, este gata de tipar şi ne va aduce curând date pe cât de inedite, pe atât de preţioase.
Profesorul Mircea Romaga, care a prezentat comunicarea „Identitatea Basarabiei”, a vorbit şi el despre românismul cetăţenilor Republicii Moldova care este pe de o parte prilej de mândrie şi dovadă de adânc patriotism, dar şi de teroare pe de altă parte, pentru că mancurtismul (termen ce şi-a obţinut „faima” mondială prin romanul lui Cinghiz Aitmatov „O zi mai lungă decât veacul”) a supravieţuit bolşevismului, iar uneori omul slab şi poate mai puţin instruit poate ajunge să-şi uite identitatea naţională. Fără să ne pripim să ne facem visuri măreţe, totuşi atitudinea intelectualilor moldoveni, şi mai ales a tinerilor, ne poate determina să fim optimişti în privinţa reîntregirii neamului românesc. Profesorul Romaga ne-a amintit de martirii contemporani, cei care şi-au pierdut viaţa, în condiţii cel puţin suspecte, în lupta lor pentru întoarcerea Basarabiei la sânul Ţării.
Proaspăt întors de la Marşul Unirii de la Chişinău din 25 martie 2018, profesorul şi scriitorul Ioan Popoiu a precizat şi el că actul Unirii nu poate fi scos din contextul creat de Primul Război Mondial, care pentru noi românii a fost un război pentru cauza naţională. Prezentând evenimentele internaţionale care au favorizat prima independenţă a Moldovei, unirea imediată a acesteia cu Regatul României şi recunoaşterea internaţională a acesteia prin tratatul semnat la Paris în 28 octombrie 1920 (nesemnat de Rusia), Ioan Popoiu nu a uitat să sublinieze rolul marilor patrioţi români care au luptat pentru ea: Ion Inculeţ, Pantelimon Halipa, Constantin Stere şi alţii.
Muzeograful Ion Grămadă a vorbit despre viaţa spirituală şi tradiţiile românilor din Basarabia, care nu se deosebesc de cele ale românilor din toate provinciile ţării şi nu depind de unirile sau scindările politice şi administrative. El a dat citire şi unor frumoase versuri din creaţia proprie închinate Basarabiei.
Partea a doua a evenimentului a fost dedicată artei. Vernisajul expoziţiei „Între Golgota lui Hristos şi Golgota Neamului Românesc”, a sculptorul Bolek Maierik, a fost deschis de preotul muzeograf Mihai Botezat, care a prezentat tematica basoreliefurilor expuse, Drumul Crucii cu cele 14 opriri, invitându-ne să le apreciem atât valoarea artistică, cât şi pe cea spirituală. După propria mărturisire a sculptorului bucovinean, arta sacrală nu este singura sa formă de manifestare artistică. Artistul „român cu sânge polonez”, cum se recomandă singur, iubeşte şi istoria patriei şi vrea să o reflecte în opera sa. În prezent lucrează la un ciclu dacic, realizând busturile celor mai reprezentativi regi ai geto-dacilor. Expoziţia va sta pe simezele Muzeului câmpulungean până pe 30 aprilie 2018.
Următoarea întâlnire emoţionantă a fost cu un grup de cadre didactice şi elevi de la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă”. Sub îndrumarea profesoarelor Dorina Ghideon, Angelica Cârloanţă şi Maria-Anca Niga, elevii au prezentat o interesantă scenetă despre icoană ca reprezentare a sacrului şi ca obiect cultural. „Fereastra spre cer” necesită, în realizarea ei, nu doar talent şi îndemânare, ci inspiraţie divină şi mai ales smerenie, aceasta este concluzia interesantei lor expuneri. Colaborarea dintre Muzeul „Arta Lemnului” şi pasionaţii de folclor de la Colegiul Naţional „Dragoş Vodă” este deja o tradiţie şi trebuie să apreciem efortul lor pentru conservarea şi promovarea patrimoniului cultural local.
Surpriza plăcută sau „cireaşa de pe tort” a fost prezenţa la această întâlnire festivă a unei delegaţii oficiale din Nordul Bucovinei, din oraşul Storojineţ, aflată în oraşul nostru cu gânduri de înfrăţire, care este, în fond, tot o formă de unitate. Oficialii ucrainieni Petru Brîjac – prim adjunct al localităţii, Alexandru Voiţehovschi, directorul spitalului din Storojineţ, şi consilierul local Gheorghe Pojoga (care a fost şi translator) şi-au exprimat dorinţa unei frumoase şi fructuoase colaborări între cele două oraşe ce se va reflecta, desigur, şi în plan spiritual şi cultural. Faptul că preotul Teodor Giosan, el însuşi membru al Consiliului Local câmpulungean un mare număr de ani, este implicat în acest proiect, ne face să credem că Biserica este, şi acum, ca şi în trecut, cu un pas înaintea politicului şi administraţiei.
Sărbătorirea Centenarului Unirii, departe de a se fi încheiat, va continua la Câmpulung Moldovenesc în toate instituţiile lui reprezentative şi aşteptăm cu interes următoarele întâlniri cu oameni şi pentru oameni, de la inimă la inimă şi de la gând la gând. (LUMINIŢA IGNEA)
Comentarii