Îmi stăruie în minte cuvintele poetului şi patriotului Grigore Vieru, pe care le-am citit întâi în presă, şi-odată, chiar în casa mea, în iulie 1993, ni le-a spus: „Dacă unii visează să zboare în Cosmos, eu am visat să pot trece Prutul”. Şi visul i s-a împlinit. Chiar dacă mai greu, dar l-a trecut în ambele sensuri de mai multe ori, fie să viziteze ţara, fie să se întâlnească cu prietenii, fie pentru a se întâlni cu oficialităţi române. Dar a plecat în lumea celor drepţi cu alt vis neîmplinit: Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă, România. Şi, recent, ne-am convins şi noi că Prutul încă se trece cu greutate.
Având sprijinul generos al primăriei Rădăuţi, mai precis al domnului primar Nistor Tătar, ne-am deplasat şi noi la Chişinău în ziua de 25 martie a.c. pentru a participa la Marea Adunare naţională, de fapt „Sfatul Ţării-2”. După câtă populaţie era în piaţă şi după mulţimea mijloacelor de transport cu care au venit, cred că ore întregi toate drumurile care duceau la Chişinău au fost pline de maşini.
Noi am parcurs drumul cu peripeţii, mai ales la graniţă, la Stânca-Costeşti, la ducere, şi la Albiţa, la întoarcere. Cum am deschis portbagajele maşinilor, văzându-le goale, vameşii şi-au putut da seama că noi nu mergem la basarabeni pentru a face cumpărături. Din acest motiv am la ajuns la Chişinău la orele 12.30, după începerea manifestării, la şapte ore şi jumătate de la plecarea din Rădăuţi. Dar am fost răsplătiţi de uralele celor din piaţă, când au citit pe pancartele noastre „Rădăuţi-Bucovina”, şi pe banerul mare harta României „dodoloaţe”, „Vrem să ne unim cu Basarabia” şi au văzut chipul impozant al voivodului Ştefan cel Mare. Dar cei de la tribună n-au observat acest lucru, deşi s-a scandat îndelung „Trăiască Bucovina!”
Ne-a impresionat mulţimea din piaţă. Nu pot preciza cu exactitate câţi oameni erau. Dar este sigur că n-ar mai fi încăput nici măcar un singur om. Nu aveai unde să arunci nici măcar un ac. Nici steagurile nu le puteai număra. Aşa erau de dese, încât aveai impresia că la fiecare doi oameni era un steag. Participanţii erau veseli, cu ochii sticlind de fericire. Se cunoştea că veniseră aici îndemnaţi de inimile lor, că venirea lor avea un scop bine definit, animaţi de gânduri bune şi cu inimile tresăltând de emoţie, bucurie, dar, mai ales, de speranţă.
De la sosirea noastră în Piaţa Sfatului Ţării am ascultat cu mare atenţie intervenţiile înflăcărate şi pline de speranţe ale multor basarabeni şi nu numai. Am apreciat că n-au avut intervenţii patriotarde, sforăitoare, ci patriotice, în cuvinte puţine spunând ce aveau pe suflet de zeci de ani, ceea ce-i doare mai mult. S-au săturat să stea despărţiţi de fraţii lor de sânge din România. Absolut toţi şi-au manifestat dorinţa şi hotărârea de-a se uni cu România.
Astfel, doamna Svetlana Tăbăcar, primarul comunei Străşeni, foarte cunoscută pentru ideile sale unioniste, a transmis ţării mesajul consătenilor săi despre unire, încheind cu cuvintele : „Unire ! Unire! Unire!” spuse cu mare hotărâre.
Doamna Galina Cioban, primarul comunei Chircăieşti, şi-a început discursul cu cuvintele: „Salut, Naţiune ! Dumnezeu este cu noi ! Noi putem să ne alegem drumul pe care vom merge şi trebuie să făurim România mare !” A cerut imperios lui Dodon şi adepţilor săi : „Lăsaţi-ne odată în pace! Lăsaţi-ne în legea noastră !”
Victor Nedelciov, membru al „Sfatului Ţării-2”, a arătat că era în Siberia încă de la 14 ani şi de-atunci a crezut că va veni o zi în care să înfăptuim Unirea, unire despre care crede că se va înfăptui. „Simt că asta este primăvara noastră, când se împlineşte şi visul nostru etern.”
Iar liderul Mişcării Unioniste „Sfatul Ţării-2” a rostit un discurs înflăcărat, care a fost punctat în mai multe rânduri cu aplauze prelungite şi urale. „Şi Dumnezeu doreşte unirea noastră. Citiţi şi-n Biblie că fraţii trebuie să hotărască împreună. Vedeţi că proiectul Republica Moldova este unul eşuat. Să ştiţi că al Doilea Război Mondial nu s-a încheiat pentru basarabeni… Mă înclin în faţa primarilor care au determinat cetăţenii lor să semneze pentru Unire. Aşa cum a spus poetul că „veşnicia s-a născut la sat”, eu spun că Unirea s-a născut la sat. A evocat cruntele realităţi ale războiului şi faptul că urmările pactului Ribentrop-Molotov încă sunt actuale, deşi această nedreptate a fost recunoscută şi înfierată de peste 180 de state.
A urmat o altă personalitate din România, primarul oraşului Buzău, Constantin Toma. Cu nedisimulată mândrie a arătat că oraşul său l-a dat pe Alexandru Marghiloman, o figură a Unirii din 1918. A arătat că respectă poporul rus şi cultura sa, care este cea mai bună din lume, dar nu poate fi de acord cu ceea ce fac altor popoare. Românii sunt sigurul neam de pe pământ care nu şi-au părăsit pământul străbun şi nici nu-l vor părăsi vreodată. A urat mulţi ani României Mari !
Un emoţionant discurs a rostit şi colonelul Anatol Caraman, preşedintele Asociaţiei veteranilor care au luptat la Tiraspol pentru limbă, neam, credinţă şi independenţa ţării. A precizat că azi basarabenii au un preşedinte trădător de ţară. „Unde s-a mai pomenit ca un preşedinte de ţară să pună flori la mormintele celor care au ucis fiii ţării pe frontul de la Tiraspol?” a precizat cu nedumerire şi răzvrătire veteranul războiului. Cu tărie a susţinut de trei ori ca Dodon să fie dat jos din funcţia de preşedinte, întreaga adunare acompaniindu-l puternic, într-un singur glas. A spus că salvarea basarabenilor este pe linia Chişinău-Bucureşti şi Bucureşti-Chişinău.
Aceleaşi cuvinte înflăcărate le-au rostit primarul comunei Cimişlia („Să nu plecăm din ţara noastră, să plece trădătorii neamului”); Ştefan Vodă („va fi blestemat cel care va merge împotriva neamului său”); Ruseşti („Să trăiască liberă şi să înflorească şi comuna noastră alături de România în frumoasa noastră Basarabie”). Aceleaşi urale puternice au însoţit şi cuvintele acestora.
Din partea Forului democratic al femeilor din Basarabia a vorbit doamna Vitalia Pavlicenco, una din cele mai autorizate voci ale luptei de emancipare a românilor din Basarabia. N-a vorbit numai în numele femeilor, ci a întregii suflări româneşti care vieţuieşte între Prut şi Nistru, care doreşte să se unească cu România.
Manifestarea din Piaţa Sfatului Ţării-2 s-a încheiat apoteotic. La tribuna adunării a urcat domnul Vlad Bileţchi, care a prezentat Proclamaţia Sfatului Ţării-2, din care am reţinut: „Am primit mesaje de pe tot cuprinsul Basarabiei, din toată România şi din diasporă. Dăm de ştire lumii întregi că basarabenii au hotărât să se unească cu România… Ne bazăm foarte mult pe tineretul basarabean… Cerem căderea hotarului nedrept de la Prut, care separă românii de români… Suntem mulţi aici, dar încă nu suntem toţi… Chişinăul va deveni capitala lumii.”
În finalul Proclamaţiei a citit un calendar al luptei basarabenilor pentru Unire: între 1 şi 14 aprilie vor avea loc consultări publice în întreaga ţară; la 1 iulie se vor întâlni la Alba Iulia, capitala Marii Uniri ; între 24 şi 26 august – la Iaşi va avea loc Congresul Reîntregirii , iar la 1 şi 2 septembrie vor fi organizate manifestări publice în favoarea Unirii. Pentru binecuvântarea Unirii, sub conducerea reprezentantului Patriarhiei, mulţimea a rostit „Tatăl nostru”, din piepturile a zeci de mii de basarabeni, şi nu numai, s-a ridicat spre cer ruga fierbinte a românilor basarabeni.
Am remarcat în mijlocul manifestanţilor şi grupul „Dacilor liberi” de la liceul din Târgu Mureş, care sunt constituiţi într-o asociaţie patriotică. Constituirea lor s-a făcut sub egida Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, Filiala Mureş, condusă de prof. Rodica Puia, bucovineancă de-a noastră. În piaţă a fluturat şi steagul „Dacilor liberi” şi s-a a arătat maiestuos steagul lui Decebal, renumitul cap de lup.
Nu mi-am putut închipui niciodată că voi avea norocul şi fericirea să particip la o aşa manifestare de simţire românească. Toţi vorbitorii au spus tot ce au în inima lor, inimi pline de dragostea lor neţărmurită faţă de credinţă, neam, ţară şi limbă. Dar această fericire nu mi-o puteam îndeplini dacă nu eram ajutaţi. Deplasarea celor 74 de bucovineni din Rădăuţi şi din zona Rădăuţilor n-ar fi fost posibilă cu o asemenea anvergură, dacă n-ar fi venit ajutorul generos al domnului Nistor Tatar, primarul municipiului Rădăuţi. Sincer să fiu, ne-am dus la domnul primar pentru a ne ajuta să obţinem în condiţii avantajoase ajutor pentru maşini. Dar domnul primar ne-a pus la dispoziţie un autobuz şi un microbuz gratuit. Iar noi am mai făcut rost de-un autobuz de 30 de locuri. Aşa au plecat la drum 74 de bucovineni fericiţi. Domnule primar, alese mulţumiri !
Veselia ne-a însoţit şi la întoarcerea spre casă, alături de marea mulţumire c-am fost şi noi, bucovinenii, martori la o asemenea manifestare de simţire românească şi care, prin rezultatul final, va intra în istoria patriei noastre ca o mare realizare a întregului neam românesc. Dar ne-am gândit şi la cei care, plătiţi din banul public şi învestiţi cu încrederea oameni, prin votul pe care l-au dat, au stat acasă şi nici n-au avut măcar intenţia de a saluta un asemenea forum al basarabenilor. Ce mult au pierdut cei care n-au fost la Chişinău! Dar noi am fost fericiţi!
Text: prof. GH. DOLINSKI;
Foto: MIHAI BOICIUC
Comentarii