Protopopiatul Fălticeni

In memoriam Preot profesor Constantin Todicescu

Preotul profesor Constantin Todicescu cu fratele său Petrache Todicescu la Biserica din Brădăţel

Printre multele personalităţi pe care le-au dat Horodnicenii Sucevei, ce au contribuit la modernizarea satului românesc şi implicit a României, se numără şi preotul profesor Constantin Todicescu.

Constantin Todicescu s-a născut în Mihăieştii Horodnicenilor la 23 aprilie 1891. A urmat cursurile şcolii primare la Rotopăneşti, după care cele ale Seminarului „Veniamin Costachi” din Iaşi (absolvite în 1912). Interesant este faptul că în 1912 pleacă în Imperiul Austro-Ungar, înscriindu-se la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii din Cernăuţi, renumită pentru pregătirea de excepţie dată viitorilor preoţi. În 1914, din cauza izbucniri Primului Război Mondial, se transferă la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii Bucureşti, obţinându-şi licenţa în ştiinţe religioase în 1916.

După obţinerea licenţei, funcţionează ca preot la Biserica „Sfântul Dumitru” din Cudalbi în perioada 1918-1925. La Cudalbi va conduce şi Gimnaziul comunal cu rezultate deosebite. Activitatea preotului profesor Constantin Todicescu din perioada mai sus menţionată este apreciată atât de ministrul culturii, Alexandru Lapedatu, cât şi de episcopul Cosma Petrovici. Acesta din urmă îl promovează pe preotul profesor Constantin Todicescu ca slujitor şi predicator la Catedrala Episcopală şi ca director al Seminarului Teologic „Sfântul Andrei” din Galaţi.

O bună parte din viaţa eminentului preot profesor Constantin Todicescu se leagă de istoria acestui seminar teologic, pe care l-a condus în perioada 1925-1948, cu o întrerupere de doi ani, 1943-1945. “În timpul lungului său directorat (21 de ani), Seminarul „Sfântul Andrei” cunoaşte o strălucire fără precedent şi faima sa cea mai mare”, afirmă preotul profesor doctor Lucian Petroaia în lucrarea „Seminarul Sfântul Andrei din Galaţi, şcoală a apostolului la Dunărea de Jos”.

În tot directoratul său eminentul preot profesor Constantin Todicescu va acorda o atenţie deosebită examenelor de admitere precum şi celor de diplomă.

Referitor la examenele de admitere, prima condiţie impusă candidaţilor era să fie perfect sănătoşi şi să aibă “voce muzicală”. După aceste condiţii obligatorii, urmau examenele la limba română, matematică, istorie, geografie, religie.

La fel erau şi examenele de diplomă, severe şi riguroase. “Ţineau 10 zile (!)”, după cum afirmă preot profesor doctor Lucian Petroaia. Ele se susţineau la liturgică, practică liturgică, exegeza Vechiului şi Noului Testament, omiletică şi la câteva laice: limba română, limba franceză, limba latină şi limba greacă (greaca veche). Aceste examene de diplomă erau încununate de o dizertaţie cu un subiect dinainte pregătit.

Aşadar, selecţia era deosebit de riguroasă, dovadă că peste ani mulţi absolvenţi au devenit cadre didactice universitare la Bucureşti, Iaşi, Galaţi, Sofia etc. Amintim aici pe profesorii universitari: Emilian Bold, I. Gugiuman, N. Velichi, Gh. Frangu, E. Grigoraş, I. Toma etc. În diferite lucrări memorialistice, mai multe personalităţi ale ştiinţei şi artei nu uită să-l amintească cu dragoste şi pioşenie.

Preotul profesor doctor Eugen Drăgoi, în lucrarea „Ierarhi şi preoţi de seamă”, afirmă: “Ca profesor era magistral, dascăl din cei foarte puţini cu vocaţie, un «magister» în sensul înalt al cuvântului. Ţinută corectă, prestanţă deosebită şi o pregătire intelectuală dintre cele mai alese.”

Preocupările preotului profesor Constantin Todicescu sunt orientate şi spre dotarea şi extinderea utilităţilor acestei prestigioase unităţi de învăţământ religios.

Aceste strădanii sunt dovedite de „Raportul general asupra mersului Şcoalei în anul şcolar 1937-1938” existent în Arhivele Statului Galaţi, ds. 1/1937, f. 3-10.

Ce relevă acest raport?

În vremea directoratului său şcoala ajunge la maximum de dotări şi utilităţi.

“Ca spaţii dispunea de 8 săli de clasă, 6 săli pentru diverse laboratoare (între care cel de muzică şi cel de practică liturgică), 2 săli pentru bibliotecă, 1 sală de gimnastică, 1 muzeu, 1 sală pentru expoziţii, 4 săli pentru director, 20 de încăperi pentru personalul administrativ şi angajaţii laici, câte 3 săli pentru infirmerie şi sufragerie, 8 săli pentru dormitoare ş.a. Biblioteca avea două secţii pentru profesori (3252 volume) şi carte diversă pentru elevi (2523 volume).

La cursurile de lucru manual şi în afara orelor, la atelierele şcolii, elevii se ocupau de împletituri de papură şi paie, traforaj, modelaj în argilă, confecţionarea de perii, legătorie de cărţi. La acestea se adăugau “practicile agricole” grădinărit, florărie, pomicultură, agricultură. Toate aceste activităţi de mare importanţă pregăteau elevii pentru viaţa de la ţară şi pentru a deveni buni gospodari în satele şi parohiile unde aveau să ajungă preoţi.”

Demn de semnalat este faptul că preotul profesor Constantin Todicescu se gândea la transformarea Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi în Academie teologică. Acest proiect al neostenitului director se întrevede în „Raportul Secţiei administrative-bisericeşti la Adunarea eparhială din mai 1934”.

“Dacă actualul Seminar s-ar transforma în Academie teologică, am putea mai uşor să folosim, educând mai departe pe absolvenţii de Seminar risipiţi prin satele lor, cu deznădejdea în suflet şi selecţionând, chiar, cu absolvenţii de liceu la un loc, pe cei care ar dori să îmbrăţişeze jugul cel greu al misiunii preoţeşti. O Academie teologică ar primi absolvenţi de Seminar şi bacalaureaţi doritori de preoţie şi cultură bisericească şi ar da Bisericii şi neamului o preoţime mai bine pregătită din punct de vedere cultural şi misionar. Transformarea actualului Seminar în Academie este cu atât mai uşoară, cu cât în Galaţi ar fi elemente care să corespundă chemării de conducere.”

Izbucnirea celui de al Doilea Război Mondial a făcut ca acest proiect să nu se realizeze. Instaurarea dictaturii comuniste după 23 August 1944 a dus chiar la desfiinţarea Seminarului Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi.

După desfiinţarea seminarului din Galaţi, preotul profesor Constantin Todicescu a fost numit în funcţia de director al Şcolii de Cântăreţi Bisericeşti din Galaţi. Se încerca, aşa după cum afirmă pr. dr. Lucian Petroaia, “dorinţa episcopului Antim Nica de salvare a ceva din strălucirea vechii şcoli andreiene şi de a menţine pentru eparhie o pepinieră de slujitori”.

Episcopul Antim Nica arăta: “la înfiinţarea şi bunul mers al acestei instituţii de învăţământ religios a participat cu jertfelnicie şi părintele profesor Constantin Todicescu”.

Preotul profesor Constantin Todicescu iese la pensie la 1 septembrie 1952 şi abia în anul 1954, la data de 9 octombrie, vine în Boteştii Horodnicenilor, stabilindu-se în casa cumnatului său, învăţătorul Gheorghe Todicescu (acesta şi-a luat numele de Todicescu după cel al soţiei, ce era sora preotului profesor Constantin Todicescu). În Horodnicenii Sucevei va adăsta pentru puţini ani şi fratele preotului profesor Constantin Todicescu, Petru (Petrache) Todicescu (1893-1973), licenţiat al Facultăţii de Drept şi al Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Pe venerabilul profesor Petre Todicescu îl găsim în calitate de profesor de filosofie şi psihologie la Liceul „Roşca Codreanu” din Bârlad, director al Şcolii Normale „Vasile Lupu” din Iaşi, inspector general şcolar al judeţului Iaşi, membru în Comitetul de redacţie al revistei „Însemnări pedagogice”, precum şi ca autor de manuale pentru învăţământul primar şi pedagogic. După ieşirea la pensie, profesorul Petre (Petrache) Todicescu a predat limba română pentru o scurtă perioadă la Şcoala Elementară Rotopăneşti.

Trebuie să aduc la cunoştinţa cititorului că preotul profesor Constantin Todicescu a fost verişor cu generalii Mihail Todicescu şi Dimitrie Iacob Todicescu, cu învăţătorii Vasile Todicescu şi Ion Todicescu şi cu profesorul Vasile Todicescu, cel care a înfiinţat primul laborator de psihologie experimentală din România.

În oraşul Galaţi, preotul profesor Constantin Todicescu s-a bucurat de consideraţia şi stima locuitorilor, atât în rândul credincioşilor, cât şi al intelectualilor, care găseau în el un amfitrion rasat, cu care se puteau aborda varii subiecte.

După stabilirea la Boteşti în 1954 va sluji mulţi ani la biserica din Brădăţel cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”.

 Preotul profesor Constantin Todicescu a reuşit să treacă cu uşurinţă şi diplomaţie prin greutăţile inerente perioadelor istorice în care a trăit. Dacă este să ne luăm după jurnalul cumnatului său, Gheorghe Todicescu, “nu era zi să nu aibă în locuinţa sa din Boteşti peste 30 de credincioşi din diferite părţi ale judeţului care îi cereau sfaturi, îşi spuneau păsurile şi cereau înălţarea de rugăciuni pentru a fi salvaţi din nedreptăţile vremurilor apuse”.

Preotul profesor Constantin Todicescu s-a refugiat în universul cărţilor, credinţei creştine şi ajutorării semenilor săi.

Am avut ocazia să-l cunosc şi să discut mult timp cu domnia sa. L-am considerat un doctor al sufletului uman, un interlocutor care răspândea bunătate, încredere, smerenie, cultură, filantropie, inteligenţă, speranţă şi foarte multă dragoste şi înţelegere pentru oameni.

Din păcate, toată colecţia sa de documente, scrieri şi corespondenţă s-a pierdut în urma decesului său. Această pierdere o resimt şi astăzi, pentru că ştiu ce conţinea. Cu siguranţă ea ar fi înnobilat Galeria oamenilor de seamă din Horodnicenii Sucevei.

Preotul profesor Constantin Todicescu a fost un publicist de mare valoare. Scrierile sale pot fi regăsite în publicaţiile bisericeşti ale Eparhiei Dunării de Jos şi ale Consiliului Naţional Bisericesc.

De fapt preotul profesor Constantin Todicescu a continuat tradiţia neamului Todiceştilor de a fi în slujba oamenilor, a emancipării lor în perioada modernă şi contemporană. Numele său va dăinui în istoria Bisericii Ortodoxe Române, el fiind un reper la care se pot raporta slujitorii de astăzi şi de mâine ai bisericii.

A fost condus pe ultimul drum de preotul profesor doctor Jean Popovici, fost slujitor la Biserica „Sfinţii Apostoli” din Galaţi, şi înmormântat în cimitirul satului Boteşti din Horodnicenii Sucevei.

IPS Casian, Episcopul Dunării de Jos, referindu-se la preotul profesor Constantin Todicescu, cu ocazia acordării distincţiei sacre „Vrednicia andreiană” afirma: “Seminarul Teologic „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi, păstorit de preotul profesor Constantin Todicescu în perioada 1925-1948, a fost o realitate şi o confirmare a valorii educaţiei creştine în folosul neamului românesc. Fără această şcoală şi fără acest preot profesor am fi fost mai săraci şi în trecut şi cu atât mai puţin încrezători astăzi pentru perspectiva zilei de mâine, în slujirea şi misiunea preoţească.”

prof. CONSTANTIN TÂRZIU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: