Despre doamna Cristina Maxim, profesor dr. în biochimie la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” Suceava, aş putea scrie o carte… Ea excelează în pregătirea elevilor care doresc să devină medici, pe de altă parte fiind o fire de o modestie şi de o credinţă în divinitate cum rar se pot întâlni la colegii de breaslă (poate că nu numai din judeţ), ea preferând să nu vorbească despre harul ce i-a fost dăruit de Dumnezeu.
Elevii care au apelat la domnia sa să asimileze cunoştinţele necesare la chimie – printre ei numărându-se şi fiul său – cu toţii, dar chiar cu toţii au devenit studenţi la medicină, iar apoi medici şi farmacişti în diverse oraşe din ţară, mai ales în Cluj, Iaşi şi Târgu Mureş.
Am reuşit să contactez şi să stau de vorbă cu câţiva dintre cei care au intrat anul acesta la medicină, dar şi cu un medic din Iaşi, astfel că iată ce am aflat despre dna prof. dr. Cristina Maxim.
Paula Alexander din Izvoarele Sucevei, studentă la medicina în Tg. Mureş, la buget: „Ştie să se ataşeze de elevi, mereu ne-a încurajat, dându-ne câte o cărticică de rugăciuni, începând pregătirea cu noi prin semnul crucii şi cu o rugă adresată Fecioarei Maria. Puţini sunt profesorii care predau cu suflet şi încă mai puţini sunt cei pentru care se poate folosi sintagma «bunătate omenească». Doamna profesoară Maxim este unul dintre aceştia”.
Teodora Duţuc, studentă la farmacie la Cluj, intrată cu nota 9.00: „Ce aş avea de spus despre persoana care m-a ajutat să îmi văd visul împlinit? Cu siguranţă, numai cuvinte de bine. Am avut parte de un mare noroc să întâlnesc o profesoară atât de devotată meseriei, aşa cum este dna Maxim Cristina, profesoară de chimie la Colegiul Naţional «Mihai Eminescu» din Suceava. Dumneaei m-a ajutat să înţeleg, pe parcursul unui an de zile, chimia organică. A fost nevoie de mult efort şi dăruire, de timp şi de vastele ei cunoştinţe, deoarece eu nu aveam pregătirea necesară din liceu, adică baza. Cu răbdare şi calm, mi-a explicat de la cele mai simple probleme până la cele mai complicate. Aveam teme multe, pentru că trebuia să exersez şi să învăţ mereu un nou capitol. Însă nu m-am plâns niciodată, pentru că a ajuns să îmi fie dragă chimia datorită dnei Maxim. Învăţam ca să îi arăt că pot să mă ridic într-un an de zile, învăţam ca să fiu admisă, învăţam ca să nu îmi dezamăgesc familia şi învăţam inclusiv ca să fiu lăudată, ce e drept, deoarece o altă metodă care a dat roade, cel puţin în cazul meu, a fost comparaţia între elevi. Te stimula să fii printre cei mai buni, mai harnici şi mai conştiincioşi. Şi aşa am fost toţi elevii dumneaei, drept dovadă că toţi am fost admişi în centrele unde am vrut de la bun început să intrăm. Am şi voi avea mereu un respect deosebit pentru această doamnă care a avut şi are rezultate deosebite prin elevii săi, care e un om de valoare, un adevărat profesor. Pe deasupra, ceva ce rar am întâlnit la un profesor, a fost îndemnul ei să mă încred mereu în Dumnezeu, căci El mă va lumina şi mă va ajuta în drumul lung pe care îl voi avea de parcurs”.
Andrei Cazacencu din Suceava, student la medicină în Iaşi, unde a reuşit cu 9.30: „A pus mult suflet în pregătirea elevilor, avea răbdare cu noi, e un exemplu pentru ceea ce înseamnă dăruire, perseverenţă, ne spunea mereu că prin munca şi rugăciune vom reuşi. Secretul dnei profesoare este consecvenţa în cunoaşterea materiei”.
Mihai Secrieriu, student la medicină în Tg. Mureş, al patrulea pe lista cu admişi, cu 9,65: „Ne făcea programe pentru învăţat, practic ne-a învăţat să învăţăm, ne făcea multe teste grilă pentru a ne obişnui cu admiterea la medicină. Şi fiecare primeam acatistul «Sporirea minţii», ne dădea foarte mult de lucru, dar ne şi încuraja, spunându-ne mereu că prin muncă şi credinţă toate sunt cu putinţă. A pregătit o sumedenie de copii care acum sunt medici în ţară sau străinătate, e un profesor şi un om deosebit”.
Cristina Strugariu, medic gastroenterolog, Iaşi: „Nimeni nu poate reuşi singur, oricât de bun ar fi. Aceasta trebuie să înţelegem toţi şi, mai important decât să înţelegem, este să nu uităm. Să nu uităm dăruirea, bucăţile de suflet pe care ni le-au aşezat în minte cei care ne-au susţinut. Doamna prof. Maxim este unul dintre oamenii care mi-au fost alături şi m-au ajutat să mă aşez pe poteca mea. Un om cu simţul realităţii, care a ajutat o sumedenie de viitori medici să devină ceea ce sunt. Doamna profesoară are, printre alte bucurii în suflet, şi aceea de a pregăti un tânăr de la casa de copii Elvis, care acum e medic rezident la Cluj”.
Închei acest portret al dnei prof. dr. Cristina Maxim cu precizarea că toate sunt cu putinţă numai prin credinţă, aceasta fiind o pildă şi pentru alte generaţii de elevi hotărâţi să se pregătească, inclusiv spiritual, pentru a depune Jurământul lui Hipocrate. (DECEBAL ALEXANDRU SEUL)
Comentarii