Ei, roboţii…

Pe când aşa, într-o ipoteză privind perspectiva, în state puternic industrializate a început să se pună problema înlocuirii roboţilor cu fiinţe umane (spre a se da ocupaţie fiinţelor umane, inclusiv cu riscul ca produse accesibile azi, precum televizoarele, să devină mult mai scumpe şi, deci, cu riscul de a fi prohibite unor categorii de fiinţe umane), o parte dintre cei care robotesc la fabrica de autoturisme de la Mioveni a întrerupt lucrul, „blocând producţia”. Erau speriaţi robotitorii că – din cauza experimentelor guvernamentale făcute pe capul lor – li se vor dijmui lefurile şi că, fără mult promisa autostradă, li se vor duce slujbele pe apa sâmbetei. Dar primarul oraşului, ca vechi reprezentant al partidului şi, în calitatea asta, inclusiv a guvernului de partid, ca vechil ce pare-se că se simte şi peste uzina respectivă, şi peste lucrătorii ei, a găsit de cuviinţă să le transmită protestatarilor că, dacă se mai obrăznicesc în halul acesta, îi va înlocui cu roboţi. Că ei, roboţii, n-au nevoie, printre altele, de echipament de protecţie, sunt productivi, nu dau rebuturi, nu se ţin de mitinguri; consumă doar curent şi ulei, altfel zis n-au nevoie de lefuri, că n-au familii, n-au copii. Mde, până la un punct, bună judecata lui; până la punctul în care se va înţelege că şi roboţii pot fi scoşi din priză, şi primarul, şi partidul, cu guvernul său cu tot.