Emil Loteanu s-a născut la 6 noiembrie 1936, în satul Clocuşna, din Basarabia, într-o familie de români. Părinţii săi, Loteanu Tatiana şi Loteanu Vladimir, au fugit din Basarabia, din cauza invaziei sovietice asupra României şi s-au stabilit la Rădăuţi. Aşa se face, că în anul 1944, Emil Loteanu a devenit elev la Liceul teoretic de băieţi “Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi. Am fost coleg de clasă cu Emil Loteanu din anul 1947 până în anul 1950, respectiv în clasele V-VII.
În noiembrie 1949, rămas orfan de tată (care a decedat la vârsta de 39 de ani, fiind înmormântat în cimitirul din Rădăuţi), Emil a trecut ilegal Prutul, refugiindu-se la casa bunicilor din Colencăuţi. A fost prins şi predat grănicerilor români.
În legătură cu „fuga” lui Emil Loteanu în URSS, cred că aceasta a fost determinată de moartea tatălui său (1949), dar poate dorul de bunici l-a determinat să se ducă în Basarabia. Pot să spun că, aşa cum l-am cunoscut, acesta nu putea fi atras de Stalin sau de stalinism.
După terminarea celor şapte clase, a plecat la Bucureşti, la mama lui, unde şi-a continuat studiile la Liceul „Sf. Sava“.
În anul 1952 a cerut să fie repatriat şi s-a reîntors la Clocuşna, cu scopul de a urma studii de cinematografie la Moscova. A urmat cursuri de actorie la Şcoala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă din Moscova, Institutul Unional de Cinematografie din Moscova.
A fost regizor, scenarist, actor, poet şi scriitor.
A venit în ţară de mai multe ori iar la Rădăuţi şi Suceava de 5 ori (în anii 1984, 1998, 2000 de două ori şi pentru ultima dată în aprilie 2001, de Paşte). În anul 1998 a venit împreună cu Grigore Grigoriu, iar în septembrie 2000, cu ocazia sfinţirii mormântului tatălui său, care se află în cimitirul din Rădăuţi, a venit cu băiatul său, care era student la Facultatea de Ştiinţe Juridice din Moscova.
În anul 2000, ne-am întâlnit câţiva foşti colegi de clasă – Aurel Chifan, Liubomir Cornea şi cu mine; era şi familia ziaristului şi scriitorului Mircea Motrici, cu care s-a cunoscut cu ocazia unei deplasări la Moscova, în luna decembrie 1999.
Ca fost coleg şi prieten, m-a vizitat pentru ultima dată în luna aprilie 2001, pentru a petrece împreună sărbătorile de Paşte. Nu am cum să uit că de fiecare dată îmi spunea că ar dori să facă filme, cu bani puţini, pentru că zona aceasta a Bucovinei şi a Moldovei este extraordinară. Discuţiile pe care le-a avut în România cu anumite organisme de cultură (studiourile de film bucureştene, Televiziunea Română) şi nu numai, nu a dus la niciun rezultat. Mi-a spus că la Bucureşti a reuşit să obţină o audienţă la Preşedintele Ion Iliescu. Audienţa a durat 15 minute, dar fără niciun rezultat.
Ca o recunoaştere a meritelor sale în domeniul regiei de film, i s-au conferit titlurile de Maestru Emerit al Artei din RSSM (1969), Artist al Poporului din Federaţia Rusă (1980), Premiul de Stat, Ordinul Republicii. În anul 2001 a primit premiul pentru excelenţa artei regizorale, decernat la Ateneul Român din Bucureşti.
Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât şi prin scrierea de scenarii.
Colaborarea sa cu studioul „Mosfilm” a fost marcată de regizarea a două capodopere: filmul „Şatra” şi nu mai puţin cunoscutul film „Ana Pavlova”, cu care a obţinut mai multe premii.
În anul 1993, Emil Loteanu a realizat ultimul său film, intitulat „Găoacea”, care are în distribuţie numeroşi actori din România (Silviu Stănculescu, Mircea Diaconu etc).
Nu este lipsit de importanţă faptul că regizorul Emil Loteanu figurează în Enciclopedia numită „Idolii Rusiei”, care însumează 2000 de remarcabile personalităţi din toate domeniile. Alături de Emil Loteanu mai sunt doi români: actriţa Svetlana Toma şi compozitorul Eugeniu Doga. Selecţia s-a făcut cu deosebită severitate de circa zece mii de ziarişti, oameni de artă, economişti, politologi etc.
În acest an se împlinesc 14 ani de la moartea lui Emil Loteanu (18 aprilie 2003) şi 81 de ani de la naştere (6 noiembrie 2017). (Profesor Ioan Moroşan)
Comentarii