La Bursuceni, s-a desfăşurat ediţia a II-a a Zilei Porţilor Deschise în Legumicultura Suceveană. Manifestarea din ziua de 14 septembrie a reunit, la ferma legumicolă administrată de Vasile şi Marius Mătrăşoaie, legumicultori suceveni şi din judeţele învecinate, specialişti în legumicultură din ţară, dar şi pe subprefectul Silvia Boliacu, deputatul Emanuel Havrici, membru al Comisiei de Agricultură, Silvicultură şi Servicii Conexe din Camera Deputaţilor, Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană, fostul ministru al Agriculturii, Valeriu Tabara, primari de comune din judeţ.
Cunoscut pentru pasiunea lui pentru legumicultură şi rezultatele obţinute la culturile sale în urma cercetării, Vasile Mătrăşoaie este ales de marile firme producătoare şi distribuitoare de material genetic, de noi tehnologii aplicabile în legumicultură şi de substanţe ecologice pentru tratarea plantelor atunci când vine vorba de experienţe în teren. Pentru a demonstra calitatea produselor obţinute în ferma sa şi influenţa substanţelor eco în dezvoltarea plantelor, Vasile Mătrăşoaie a organizat o întâlnire în câmpul experimental al familiei împreună cu compania Aectra Agrochemicals, prezenţa firmei fiind legată de faptul că Vasile Mătrăşoaie foloseşte substanţele acestei companii, inclusiv pe cele noi, abia intrate pe piaţă anul acesta.
Cei prezenţi au văzut în teren, au discutat despre tehnologii şi multe alte probleme specifice fiecărei culturi prin analiza a peste 100 de soiuri de tomate, 46 soiuri de ardei iuţi, şapte soiuri de ceapă, 32 soiuri de vinete, peste 30 de soiuri de ardei gras, 11 sortimente de capia, sfeclă galbenă pentru consum apărută pe piaţă anul acesta, 5 soiuri de sfeclă roşie, 32 de soiuri de cartofi nemţeşti, franţuzeşti şi româneşti, la care s-au adăugat cartoful mov unguresc, morcovi portocalii, galbeni, albi, mov şi roşii, cinci soiuri de pătrunjel, plus numeroase plante aromatice. Printre noutăţi s-au numărat şi noile soiuri, aclimatizate în judeţ, de vinete şi ardei provenite de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău, unitate considerată de cei prezenţi ca fiind cu mult înaintea tuturor companiilor naţionale care produc sau comercializează seminţe sau răsaduri de vinete, ardei şi tomate.
Varza ecologică se obţine, cu costuri mari, doar pe suprafeţe mici
Dr. Ing. Silvica Ambăruş director Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău, a apreciat încercările legumicultorului Vasile Mătrăşoaie de a obţine varză în sistem ecologic, precizând că unitatea de cercetare pe care o conduce trimite gratuit în ţară, celor care doresc, mostre de seminţe pentru a-şi promova soiurile, pentru a vedea cum se adaptează în diferite zone şi la diferite tipuri de soluri, legumicultorii putându-se convinge dacă merită sau nu cultivat un anumit soi şi primind toate informaţiile despre tehnologia care trebuie aplicată odată cu sămânţa de varză.
„Este păcat ca un soi nou, românesc, Silviana, rodul a 11 ani de muncă de cercetare a unei întregi echipe de specialişti, o varză de toamnă cu predilecţie pentru murat, cu frunza subţire şi foarte bună pentru sarmale, să nu pătrundă pe terenurile româneşti şi să preferăm hibrizii străini. Eu nu pot să dau o recomandare pentru varză în agricultură ecologică, pentru că eu nu am putut să o obţin. Dacă dl Mătrăşoaie a obţinut-o, merită un premiu” a spus dr. ing. Silvica Ambăruş.
La rândul său, Vasile Mătrăşoaie a precizat că obţinerea verzei în sistem eco se poate face pe terenuri mici, costurile sunt mult mai mari faţă de varza obţinută convenţional, fiind dat ca exemplu înlocuirea aracetului pentru aderenţa pe frunză, a „ceaiului” din plante folosit ca insecticid la stropire, cu un amestec de miere de albine şi zahăr.
Vasile Mătrăşoaie cultivă varza Silviana, un soi foarte căutat, care se plantează la sfârşitul lunii iulie, iar după 15 octombrie poate fi recoltat, fiind adaptat la variaţiile mari de temperatură dintre zi şi noapte din lunile de toamnă.
Sapa, erbicidul cel mai bun în culturile ecologice
Vasile Mătrăşoaie susţine că legumicultură performantă nu se poate face fără apă, teren bine pregătit şi fertilizat natural, seminţe de calitate, aplicarea corectă a tehnologiilor şi cercetare.
„Doresc să le arăt celor prezenţi cum se face o agricultură performantă, pe o parcelă mică, de 100 de ari, din care suprafaţă acoperită este de 40 de ari. Sunt două componente în legumicultură: în primul rând sămânţa şi întreţinerea culturilor fără ierbicidare şi fără a infecta cu pesticide şi insecticide. Am făcut experienţe cu fertilizanţi şi biostimulatori, ultimii contribuind la formarea unor plante cu rădăcini puternice, cu viaţă lungă. În probele şi experimentele făcute am putut menţine foliajul plantei neatins de dăunători până la momentul actual. Pe plantele martor dăunătorii le-au atins, asta dovedind că sunt stimulatori foarte buni pentru protecţia plantelor la dăunători şi la stresul hidric şi termic. Am avut în solar temperatură de peste 70 de grade şi am constatat că florile încep să „avorteze“. Imediat am aplicat tratamentul cu Atonik şi am întrerupt acest proces distructiv, plantele revenindu-şi. Am dat de două ori; albinele nu mor şi viaţa subterană nu dispare. Nu trebuie să vii cu laboratorul să vezi dacă albina trăieşte, iar atunci când smulgi o plantă are sau nu râme la rădăcina. Gradul de poluare este zero, poţi să stropeşti şi apoi să mănânci legume. Cel mai mult ajută gunoiul de grajd, care trebuie să fie putred, să fie ţinut un an în saci de nailon. Dacă este „viu”, planta are o creştere forţată, se înfundă vasul principal prin care transportă hrana la frunze şi moare. Pentru întreţinerea culturilor folosesc numai produse ecologice; ca insecticid, cel mai bun este ceaiul din tutun cubanez şi cel din pelin amar, iar erbicidul cel mai bun în culturile eco este sapa” a precizat Vasile Mătrăşoaie.
Cele mai bune substanţe folosite în tratamente sunt cele care nu omoară vietăţile
Specialiştii Aectra Agrochemicals au precizat că folosirea biostimulatorilor în locul fertilizanţilor foliari ajută la fixarea mai rapidă a rădăcinilor răsadurilor, acţionează asupra sistemului radicular accelerând absorbţia elementelor din sol, fiind dat ca exemplu Blackjack, un produs 100% organic, care nu are macro sau micro elemente care să devină excesive în conţinut. Se aplică după o cartare a solului, putând fi folosit în mai multe fonofaze ale plantei, fiind biostimulator şi fertilizant, neavând niciun component hormonal, dar stimulând hormonii de creştere din plantă. Este pe bază de aminoacizi, extract de alge marine, etc. Avantajul biostimulatorilor este de a susţine planta în toate fazele şi obţinerea sporului de producţie.
S-a demonstrat că cele mai bune substanţe folosite în tratamente sunt cele care nu omoară vietăţile din pământ şi pe cele de pe plantă care asigură polenizarea. Vasile Mătrăşoaie a făcut şi o demonstraţie practică, luând un ardei gras din soiul Dariana, la rădăcina plantei fiind râme, iar pe plantă o albină.
Înfiinţarea punctelor de valorificare la poarta fermelor mai are de aşteptat
Cei prezenţi au discutat despre tehnologie, seminţe, combaterea dăunătorilor cu tratamente chimice şi tratamente ecologice, desfacerea produselor, accesarea proiectelor europene, comercializarea răsadurilor neconforme obţinute din sămânţă de la hibrizi şi a celor obţinute din sămânţă netratată. Un alt subiect abordat a fost comerţul cu legume eco, studiul de caz fiind comercianţii care obţin documente privind trasabilitatea produsului eco, dar pe care îl amestecă cu produse obţinute convenţional şi le vând ca produse eco. Drept concluzie, sucevenii nu pun preţ pe produsele agricole obţinute în sistem ecologic, care presupun un volum mult mai mare de muncă şi un preţ mai mare. Au fost date ca exemplu în influenţa preţului folosirea erbicidelor versus plivit şi minim şase praşile manuale pentru îndepărtarea buruianului în sistemul eco şi dezinfectarea solului cu var şi cenuşă de ciucălăi în sistem eco. Majoritatea celor care vor produse eco le cumpără direct din ferme sau pe bază de comandă, Valeriu Tabără, fost ministru al agriculturii, venind şi cu o soluţie.
„Eu recomand de foarte mult timp – şi am văzut prin multe ţări prin care am umblat, inclusiv în Australia – deschiderea punctelor de valorificare la poarta fermelor. Din păcate, acest mod de valorificare a produselor obţinute în fermă nu are o reglementare la nivel naţional, având în vedere o anumită ruptură între anumite instituţii, inclusiv ANSVSA. Dar, a vinde produsele la poarta fermei, după un anumit program, este un mod de a veni direct în contact cu producătorii, iar atunci speculanţii şi importatorii care aduc tot felul de produse ajunse la limita expirării sau de calitate inferioară ar prefera să vină, aşa cum se întâmplă în multe ţări, să cumpere direct de la poarta fermei produse garantate, pe care poţi să te duci să le culegi chiar de pe ogor” a precizat Valeriu Tabără.
Ajutorul social este preferat muncii în fermă
Un interes aparte a fost şi în jurul roşiilor trufe, cu un conţinut ridicat de licopen – care este un antioxidant care inhibă dezvoltarea celulelor canceroase şi scade riscul de apariţie al afecţiunilor cardio-vasculare. Rotaţia culturilor a fost un alt subiect interesant, pentru că nu poţi face grâu fără rotaţie cu lucernă; introducerea culturilor de cânepă curăţă câmpul de buruieni şi lasă o situaţie favorabilă pentru multe culturi în sol; culturile leguminoase în sistem ecologic sunt performante doar în rotaţii cu culturi trifoliene.
O altă problemă este forţa de muncă, mulţi dintre locuitorii satelor şi oraşelor preferând ajutorul social în schimbul muncii în agricultură. Nici cu 60-70 lei net, o masă la prânz şi o găleata cu legume sau fructe pe zi, proprietarii de ferme nu găsesc oameni cu care să lucreze pământul!
Lipsa unui depozit cu climatizare pentru legume şi fructe în piaţa angro din Suceava este o altă problemă a fermierilor suceveni.
Ferma din Bursuceni, un loc de instrucţie pentru specialiştii în legumicultură
Alături de fiul său Marius Mătrăşoaie, Vasile Mătrăşoaie a reuşit să se impună pe piaţa legumicolă naţională prin cercetare şi colaborarea cu instituţii de cercetare legumicolă din ţară şi străinătate.
„Nu ştiu câţi pot să facă ce a făcut Vasile Mătrăşoaie aici. M-am întâlnit cu nea Vasile în diferite ocazii, am discutat multe probleme de agricultură şi vă mărturisesc că nu mă aşteptam să văd aici culturi comparative sau expozitură cu foarte multe specii şi soiri. În cadrul fiecărei specii sunt foarte multe soiuri. O astfel de fermă nu găseşti decât la Staţiunea de Cercetare din Buzău. În rest, foarte puţini sunt cei care se apucă să facă o asemenea lucrare. În al doilea rând, această fermă este un loc de instrucţie pentru mulţi dintre cei care la această dată au ca obiect de activitate legumicultura sau care vor să se apuce de legumicultură. Aici sunt şi câteva specii care în mod sigur vor veni în actualitate, chiar şi o specie de ştir, un Amaranthus, extrem de valoros din punct de vedere al conţinutului de proteine. Relaţia cu Staţiunea de la Buzău este una de excepţie. Un al treilea element pe care dânsul încearcă să îl facă şi a reuşit este acela că produce în sistem ecologic cu eforturi fantastice, sistemul de producţie ecologic fiind complicat şi destul de costisitor, pentru că necesită foarte multă muncă manuală. În al patrulea rând, dacă ai soiuri poţi să deschizi calea spre o ameliorare continuă, să îţi produci singur sămânţa. Dumnealui nu are încă această posibilitate, dar, dacă va menţine colaborarea cu Staţiunea de la Buzău, va putea dezvolta un centru excepţional de instrucţie pe zona Sucevei pe care foarte puţini o văd ca zonă legumicolă.
Nea Vasile este un model, primarii prezenţi şi specialiştii au remarcat că această fermă poate fi un punct de instrucţie excepţional. Cred că ar trebui ca cei care fac politicile pentru agricultură să se gândească – inclusiv pentru staţiuni de cercetare – la surse financiare pentru extensie. Iar atunci – cum este această colaborare strânsă cu Staţiunea Buzău, cu dr. ing. Costel Vânătoru, directorul acestei staţiuni, care nu a putut ajunge astăzi aici pentru că este o mare sărbătoare creştină, iar dumnealui este şi preot – s-ar putea ca aceste ferme să fie considerate puncte de extensie, aşa cum sunt în toate ţările din UE şi în SUA” ne-a declarat Valeriu Tabără.
Comentarii