Protopopiatul Fălticeni

Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Brădăţelul Horodnicenilor (1899)

În documentele istorice medievale din 12 martie 1487, 12 martie 1488, 6 aprilie 1488, 24 septembrie 1498, scrise în Cetatea de Scaun a Sucevei în timpul domniei lui Ştefan cel Mare, este pomenit râul Brădăţel cu o moară sau două. În niciunul dintre aceste documente “nu este pomenită o aşezare omenească – recte satul Brădăţel”. Primul document istoric scris care atestă existenţa satului “Brădăţel cu mori ce-s sub codri” este din 25 martie 1529 (domnia lui Petru Rareş). Un alt document istoric scris referitor la satul Brădăţel este din 1685, când “Gavril Brăescu, fost mare dregător în timpul domniei lui Duca-Vodă, vinde satul lui Şerban Cantacuzino”. De la această dată satul Brădăţel, cu morile, pivele şi stezele sale va rămâne în stăpânirea puternicei familii a Cantacuzinilor, care cuprindea actualele sate ale comunei, exclusiv Rotopăneştii lui Nicolae Istrati. Aceste sate vor intra în stăpânirea marchizului spaniol Emanuel Betmar d’Acuna, ai cărui moştenitori – familia Antonescu – “o vor arenda evreului Nusem Vaiselberg, care va înfiinţa o exploataţie agricolă de tip capitalist până la Primul Război Mondial”. În “Marele Dicţionar Geografic al României de la 1898” sunt menţionate “11 familii străine” (n.a., evreieşti). Tot în această lucrare este menţionat că satul nu avea biserică şi şcoală; enoriaşii participau la slujbele religioase la Biserica “Pogorârea Sfântului Duh asupra Sfinţilor Mucenici” din Horodniceni, iar copiii de vârstă şcolară erau înscrişi tot la Şcoala Horodniceni.

Referitor la Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Brădăţelul Horodnicenilor, aşezată mai sus de Dealul lui Tălăncuţă, memoria colectivă păstrează următoarele informaţii: în urma ocupării Bucovinei de austrieci în 1775, în Brădăţelul Horodnicenilor, pe moşia Cantacuzinilor, se va stabili o familie foarte reprezentativă: Matei. Familia Mateenilor va da de-a lungul anilor, până în contemporaneitate, cel mai mare număr de “oameni învăţaţi din istoria satului Brădăţel”. Se pare că proveneau din zona Câmpulungului “de pe Ceremuş (azi în Republica Ucraina), după o adăstare de câţiva ani în satul Brăieşti”. Tot din această zonă proveneau şi marii boieri români Gherghel, care au construit Biserica “Sfântul Nicolae” din Mihăieştii Horodnicenilor la 1785. Familia Mateenilor era bogată, întrucât şi-a cumpărat de la Cantacuzini locul de sălaş în zona izvoarelor râului Brădăţel. Mici de statură, foarte iuţi, pricepuţi, dibaci, destoinici, de cuvânt, de multe ori năvalnici, s-au impus treptat în rândul comunităţii, care i-a acceptat. În primul rând se fac remarcaţi prin statornicia păstrării şi consolidării credinţei creştin-ortodoxe.

Familia Mateenilor va aduce din Imperiul Austro-Ungar, la 1885, actuala biserică din satul Brădăţel, cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, împreună cu clopotniţa. Cum au adus-o? Dumnezeu ştie! Peste graniţă, prin hârtoape, cu care cu boi, noaptea, prin ploaie sau viscol, cu “cumpărarea” autorităţilor chezaro-crăieşti. De ce au adus-o? Pentru că era ctitorită de neamul lor şi o doreau lângă ei. Extraordinar efort ! Extraordinară solidaritate ! Această familie, în frunte cu răzbătătorul Petrea Zaharia Matei, Ionică Matei, Simion Simion, Vasile Aioanei, Gavril Simion, îndrumaţi de venerabilul preot Gheorghe Todicescu, nu doreau ca locaşul de cult ridicat de strămoşii lor pe pământul Arboroasei (Bucovinei) în cinstea lui Dumnezeu să fie pângărit de ocupantul vremelnic.

De cum ajungi în vârful dealului te întâmpină turnul clopotniţei Bisericii “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Brădăţelul-Horodnicenilor. Este nou, construit de enoriaşii satului Brădăţel, în frunte cu preotul paroh Ionică Argatu. Nu ştiu dacă meşterii din Brădăţel, atunci când au construit cele trei niveluri ale turnului, s-au gândit la tulpina unei plante numită lotus. Dacă-l priveşti din depărtare, seamănă cu o pagodă. Este prevăzut cu poartă de acces şi cu clopotniţa bisericii, deasupra căreia tronează crucea – “simbolul patimilor şi semnul biruitor al creştinilor”.

După ce ai trecut de turnul clopotniţei, intri în cimitirul satului Brădăţel. În partea dreaptă te întâmpină un monument în formă de obelisc înveşmântat cu o cruce. Pe plăcile de marmură prinse în cele patru puncte cardinale sunt inserate numele eroilor şi martirilor satului Brădăţel care şi-au dat viaţa pentru realizarea marilor idealuri: Războiul de Independenţă, 1877-1878, Al Doilea Război Balcanic -1913, Marele război, 1916-1918, Al Doilea Război Mondial, 1941-1945. Această comunitate mică din Brădăţelul Horodnicenilor, în frunte cu preotul paroh Ionică Argatu, a dovedit că are cultura istoriei, a sacrificiului acestui neam, că ştie să-şi cinstească străbunii, că preţuieşte ce au făcut înaintaşii şi că lasă în urma ei un “martor” care să fie un reper pentru generaţiile viitoare.

După ce treci de monumentul eroilor, pe aleea principală, priveşti în dreapta şi în stânga şi rămâi impresionat de curăţenia care domneşte deasupra tuturor mormintelor. O mare de trandafiri, de flori, îţi bucură ochiul, gândindu-te că aceşti oameni din Brădăţelul Horodnicenilor au un adevărat cult pentru strămoşii lor. Cinste vouă, oameni ai Brădăţelului, care aţi înţeles să vă cinstiţi străbunicii şi străbunicele, bunicii şi bunicele voastre, părinţii, fraţii, surorile, verii şi nepoţii, sau chiar copiii plecaţi mai devreme în ceruri chemaţi de Bunul Dumnezeu ! Traversând cimitirul pe axa est-vest te întâmpină o mică şi elegantă biserică din lemn cu o turlă pe pridvor şi pe o parte a pronaosului, tot în forma tulpinii de lotus.

Biserica iniţială, adusă din Bucovina ocupată de austrieci de locuitorii satului, în frunte cu Mateenii – cu acel neobosit Zaharia Matei –, este de fapt “inima” actualei biserici cu hramul “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. De-a lungul timpului biserica a suferit diverse lucrări de consolidare, de extindere, de înfrumuseţare, de ocrotire în faţa intemperiilor. În structura ei, în “inima” ei, stau grinzile cărate prin ger, prin frig, pe ploaie sau vânt de credincioşii care şi-au adus biserica în locul în care s-au stabilit. Poate “drumul acestei biserici” i-a determinat pe oameni să o îngrijească şi să o înfrumuseţeze permanent, ea fiind cartea de vizită a acestei comunităţi de oameni deosebit de credincioşi, de cuvânt, omenoşi şi minunaţi părinţi. Activitatea pe care am desfăşurat-o în cei 43 de ani de învăţământ m-a făcut să vin în contact cu mulţi elevi din satul Brădăţel. Au fost buni şi foarte buni la învăţătură, disciplinaţi, respectuoşi, înfrânaţi în rele, cu multă credinţă şi râvnă în Dumnezeu cel Atotputernic. Au fost educaţi cu măsură, pentru că măsura este distanţa dintre prea mult şi prea puţin. Nu ştiu dacă am harul să-i binecuvântez, dar îndrăznesc şi îi îndemn să o ţină tot aşa!

Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Brădăţelul-Horodnicenilor a fost construită în mijlocul parohiei, pe un loc mai ridicat, amintindu-ne prin aceasta că Mântuitorul stă în permanenţă în mijlocul oamenilor, sub chipul Sfintei Cuminecături, care se găseşte pe Sfânta Masă. Biserica a fost aşezată în mijlocul cimitirului care exista încă din 1865. Locul pe care se află azi acest sfânt locaş şi cimitirul a fost donat de Dumitru Ilie, Cozma Gheorghe, Petrea Cozma, Ciobanu Gheorghe, Erhan I. Vasile, Doroftei Costache şi Ciobanu Costache. Pentru reconstrucţia aşezământului religios, pentru asigurarea tuturor celor trebuincioase desfăşurării serviciului religios, acelaşi vajnic Petrea Zaharia Matei, însoţit de Simion Simion, au bătut drumurile Bucovinei şi Ardealului, la acea dată încorporate în Imperiul Austro-Ungar, cu “milostenia”. Au plecat în locurile unde aveau rude, în locurile de unde ei şi strămoşii lor au fost alungaţi de ocupantul vremelnic. Această biserică respectă forma cea mai veche a bisericilor creştine, este alungită, dreptunghiulară, care în partea de răsărit se încheie printr-un semicerc, numit absidă. Această formă au avut-o corabia lui Noe şi templul lui Solomon. Forma ei se numeşte dromică, adică, în înţeles simbolic, este o corabie care pluteşte pe valurile acestei vieţi, ducând pe credincioşi spre limanul mântuirii. Biserica este compartimentată în pridvor, pronaos, naos şi altar. Pridvorul Bisericii “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Brădăţelul Horodnicenilor asigură o bună funcţionalitate intrării credincioşilor în sfântul locaş. Pridvorul este mic, foarte elegant, îngrijit, se pare că a fost adăugat vechiului locaş adus în 1899. Din pridvor intri în pronaos, de unde ai în faţă suprafaţa şi spaţiul ce se întinde până la iconostas, peretele care separă naosul de Sfântul Altar. Pronaosul, naosul şi lumina care pătrunde prin cele două ferestre laterale ale pronaosului creează acea atmosferă sublimă, a penitenţei, a invocării ajutorului Bunului Dumnezeu.

Majoritatea icoanelor sunt datate în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea; multe sunt scrise cu litere chirilice. Icoanele din naos, unele de mare valoare, ca: “Iisus în Grădina Ghetsimani”, “Sfinţii Mihail şi Gavriil”, praporii şi alte obiecte de cult sunt dispuse în mod ordonat, elegant, respectând canoanele unui aşezământ creştin-ortodox. Icoana “Botezul Domnului” este pictat de unul din cei mai mari pictori români ai veacului al XIX-lea, Gheorghe Tattarescu (1820-1894), format la Roma, în “Cetatea eternă”. Cu compoziţiile sale strict religioase a acoperit o sumedenie de biserici, printre care şi Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din Brădăţelul Horodnicenilor, cu icoana “Botezul Domnului”.

Dimensiunile mici sunt estompate de “empatia spirituală” a acestui locaş de cult în care se creează acea simbioză între creştinul ortodox aducător de laude lui Dumnezeu şi dorinţa lui de a-L avea pe Bunul şi Atotputernicul Dumnezeu în preajma sa. Creştinii catolici au construcţii religioase superbe, megalomanice, impresionante, care îţi taie răsuflarea. Ele te îndeamnă să crezi că Dumnezeu este departe de om, în sfere înalte, că nu-l poţi atinge, însă neamul nostru a construit biserici modeste pentru a-L avea aproape pe El. Orice străin care păşeşte în “Grădina Maicii Domnului” – România, se simte obligat să sărute pământul acestei ţări, unde credinţa oamenilor depăşeşte puterea Satanei, care ne dă târcoale din ce în ce mai puternic în a ne părăsi credinţa adevărată, pentru a ne amesteca în masa amorfă a unei lumi debusolate. Afirm cu tărie, băncile nu vor fi niciodată biserici !

Pronaosul nu este separat de naos prin niciun perete despărţitor, oferind enoriaşului posibilitatea cuprinderii ceremonialului religios. Ceea ce te impresionează la acest locaş de cult este iconostasul.

Privind iconostasul, el respectă canoanele unui aşezământ creştin-ortodox, însă îngustimea spaţiului l-a obligat pe pictorul Irimia Zugravul să grupeze două câte două icoanele celor 12 praznice împărăteşti, icoanele Sfinţilor Apostoli, iar icoanele proorocilor care au profeţit venirea lui Iisus Mântuitorul au fost grupate câte trei. Icoanele împărăteşti, icoanele praznicelor împărăteşti, ale Sfinţilor Apostoli şi ale proorocilor sunt pictate de renumitul pictor Irimia Zugravul şi ucenicul său din Valea Glodului.

Altarul, care este partea cea mai sfântă a Bisericii “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, are toate obiectele de cult: Sfântul antimis, Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, Sfântul Chivot, ripidele, sfeşnicele, sfântul mir, Crucea Răstignirii. Toate aceste obiecte de cult se află pe Sfânta Masă. Lor li se adaugă cădelniţa, Sfântul Epitaf, cununiile, căldăruşa pentru agheasmă, tava pentru anaforă, care stau în Sfântul Altar.

Biserica “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” are în biblioteca sa numeroase cărţi necesare desfăşurării ceremonialului religios, ele fiind păstrate cu grijă.

Atunci când privim acest locaş de cult în ansamblul său, ne dăm seama că între preot şi enoriaşi s-a creat o empatie care menţine credinţa, tradiţiile, bunacuviinţă, convieţuirea fără convulsii şi dorinţa de a transmite urmaşilor şi celor ce vor veni mesajul că fără muncă, râvnă şi rugăciune nu putem rezista.

Prof. Constantin Târziu

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: