Festivalus Maximus

> Trei zile de poveşti medievale în Cetatea lui Ştefan cel Mare

Ieri a căzut cortina peste ceea ce organizatorii susţin că este, la momentul actual, cel mai mare festival medieval din ţară, Festivalul de Artă Medievală „Ştefan cel Mare” Suceava – ediţia a XI-a.

Timp de cel puţin trei zile, toate drumurile sucevenilor de acasă, ale celor veniţi în concediu din ţările în care muncesc în restul anului, ale turiştilor care vizitează Bucovina, au dus la Cetatea de Scaun a Sucevei, unde s-au desfăşurat în perioada 17 – 20 august zeci şi zeci de momente de spectacol care au reînviat istoria, reprezentate de trupe, grupuri, formaţii iubitoare şi producătoare de artă medievală.

Festivalul din Cetatea Sucevei a căpătat anul acesta şi valenţe internaţionale, pe lângă grupurile de artişti medievali din ţară care vin la Suceava, de la prima ediţie chiar, participând şi trupe din Ucraina, Ungaria şi Serbia.

Sute de artişti, cavaleri pletoşi, bărboşi şi cu pieptul gol, cavaleri pe cai şi pedeştri, în armuri, cu săbii şi lănci, călăreţi în turnir, ostaşi în luptă, armurieri, meşteşugari, domniţe dansatoare, trăgătoare cu arcul şi dresoare de păsări de pradă, spahii şi ieniceri turci, „lupi” povestitori de epoci eroice, statui vii, măscărici zbanghii şi personaje pe picioroange, mânuitori de foc şi lumini, cântăreţi la cimpoi, lăute, tobe, tamburine şi alte instrumente ciudate în vremurile noi, au umplut Cetatea lui Ştefan şi împrejurimile, spre plăcerea, uimirea şi iluminarea a mii de vizitatori, în fiecare zi de la 10 dimineaţă până târziu, spre miezul nopţii.

Deschiderea oficială a Festivalului s-a desfăşurat vineri după-amiază, printre salve de tun, când Ştefan cel Mare, interpretat de actorul Marius Rogojinschi, de la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Botoşani, a primit salutul oaspeţilor şi le-a răspuns, dramatic şi măreţ, dar cu prietenie şi urări de bun venit chiar şi în limba engleză, pentru cei veniţi de dincolo de graniţele ţării.

Până atunci, dar şi imediat după festivitatea domnească, o lume fantastică, de basm, dar şi o lume a realităţilor de acum 6 sau 7 secole, s-a dezvăluit generoasă privitorilor care au „curs” necontenit în cetate în tot acest timp.

În fiecare tabără din Cetate, spectacole s-au desfăşurat continuu şi peste tot, în zona Pulberăriei, a Zidului Alexandru cel Bun, a Zidului de Vest, în interiorul şanţului de apărare al cetăţii, în Pavilion, dar şi pe scena Muzeului Satului.

Marele Lup” al Ordinului Cavalerilor Lup, Liviu Pancu, fondator de teatru, regizor şi actor al Teatrului din Tg. Mureş

Ordinul Cavalerilor Lup, din Târgu Mureş, vine la Suceava de trei ani. Strigătul lor de luptă a răsunat deasupra loviturilor de spade şi lăncii mai viril ca al altora parcă. „Lupilor!!!” strigă căpetenia, ca mai apoi haita să-i răspundă cu sunetul aprigului animal din mijlocul pădurii „Hau, hau, hau!”

În spatele urletelor primare este de fapt voinţa, munca şi experienţa „Marelui Lup”, actorul teatrului Naţional din Tg. Mureş, regizorul şi directorul de teatru Liviu Pancu.

Liviu s-a născut la Roman, a absolvit Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie „Ion Luca Caragiale” din Bucureşti, secţia actorie, dar şi Universitatea de Artă Teatrală din Tg. Mureş, secţia regie de teatru, şi mai este şi director-fondator al Teatrului Scena din Cetatea Medievală Tg.Mureş.

Când iese dintr-unul din corturile „lupilor”, este tot, din cap până în picioare, numai un zâmbet. Cine ar zice că omul puţin obosit, cu barba sură şi cei mai luminoşi ochi din preajmă, este actorul care a jucat în peste 40 de piese de teatru şi vreo 10 filme, a regizat şi realizat mişcarea scenică în alte peste 60 de spectacole, cât timp a colaborat la nu mai puţin de 8 teatre din ţară, plus Teatrul Scena, în care activează în prezent.

Cavalerul luptător Liviu Pancu a fost la început doar un „lup” devorator de artă, pentru ca în Mureş să devină creator de artă şi de artă medievală.

Ordinul Cavalerilor Lup este un proiect al Asociaţiei Culturale Teatrul „Scena”, al cărui membru fondator este, la care s-au adăugat grupului de bază şi „Lupii de foc”, „Garda de Mureş” şi „Stegarii de Mureş”.

„Îmi place la Suceava şi vin cu mare drag aici, de trei ani, şi cu experienţa de organizator de spectacole medievale la Sighişoara, Ardud, Tg. Neamţ, festivaluri ce poartă, în colaborare cu administraţiile locale, marca MedievArt, care este a Cavalerilor Lup”, se mândreşte Liviu Pancu.

Îmi arată apoi spre câţiva dintre cei peste 40 de „lupi” ai săi cu care a venit la Suceava şi care se odihneau în tabără, între două spectacole. Sunt şi „pui” de 8-10 ani, de fapt chiar cei doi băieţi ai Marelui Lup, dar şi lupi tineri, elevi, studenţi, până la lupi bătrâni, încă importanţi în „haită”.

De jur împrejur este mult din recuzita artiştilor: steagul ordinului, săbii, scuturi, lănci, flamuri, costume, echipamente de luptă, cele mai multe executate chiar de ei înşişi.

Îmi spune că Ordinul Cavalerilor Lup nu a existat vreodată în realitatea medievală şi râde tare răspunzându-mi cu subînţeles: „Ca să spun drept, nu avem istorie, dar am început demult s-o scriem”.

De fapt, trupa a apărut ca o formulă de exprimare a artei medievale.

„Nu mergem întru totul pe reconstrucţie istorică, pentru că noi românii nu ne putem privi încă istoria în ochi. Dându-mi seama de asta, am mers împreună cu prietenii mei pe această formulă prin care accesăm foarte multe energii, gânduri, poveşti, istorii care aparţin vremurilor medievale, dar sub formă artistică.

Românii nu se pot mândri cu ordine cavalereşti. Erau grupări de viteji recunoscute, precum „Căţeaua Braşovului” sau „Căluşul”, dar nu am avut cavaleri, precum cei din vest.

Dacă am merge pe reconstrucţie istorică, stau şi mă gândesc ce-ar spune Ştefan să vadă turci în cetatea lui?”, râde Liviu Pancu, arătând spre personaje otomane din festival.

 „Mă simt un purtător al învăţăturii lui Szobi Cseh”

Marele Lup îmi mărturiseşte că demonstraţiile de artă medievală ale scenele de turnir, şcoala scutierilor, spectacolul cu foc al cavalerilor lui nu sunt o joacă, iar dacă pe alocuri poate fi privită şi astfel, este o joacă extrem de serioasă.

Cu mândrie, Liviu Pancu se consideră un continuator al muncii lui Szobi Cseh, părintele cascadoriei româneşti, răpus în urmă cu trei ani de o boală incurabilă, al cărui asistent a fost o vreme.

 „Cu mare mândrie vă spun că de la Szobi Csech, fie-i ţărâna uşoară, am învăţat ce înseamnă, din punct de vedere pedagogic, să construieşti o luptă. Mă simt ca un purtător al învăţăturii lui.

El îmi spunea că cei mai proşti cascadori ai lui sunt cei care se lovesc. La mine nu se loveşte nimeni, o dată pentru că joaca noastră este una serioasă, şi a doua pentru că noi nu-i oferim spectatorului multă violenţă. Ne întâlnim, ne luptăm, unii înving, ceilalţi sunt înfrânţi, dar noi lăsăm impresia unei continuări fericite a evenimentelor” spune actorul şi regizorul de teatru.

„Ce viaţă este aceasta, a Cavalerilor Lup?” îl întreb la final pe Marele Lup.

„Fericirea mea este, atunci când apar copii care se apropie de arta medievală, vin la noi părinţi care ne spun «mulţumesc». Pentru aceştia este o viaţă bună, pentru că devin mai ordonaţi, mai disciplinaţi, în timp ce practică ocupaţii periculoase, de la foc la spadă, de la spadă la artificii. Dar devin în acelaşi timp mai frumoşi mai plini de dinăuntru”.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: