Record la periferie

Din când în când s-a mai zis că… Acum se zice iar că, în România, amplasarea hipermarketurilor şi supermarketurilor musai trebuie să fie strict reglementată. Şi n-o spune, la o pildă, Ministerul Economiei şi Comerţului, ci Ministerul Agriculturii. Pe scurt, potrivit unor proiecte (nu unul singur) ce-ar umbla prin Parlament, hipermarketurile să fie alungate la periferia oraşelor ori dincolo de ea (în cazul Sucevei, cam la 1 km de hotarul municipiului, poate pe şoselele spre Rădăuţi ori Fălticeni), iar supermarketurile să fie mutate la 1 km faţă de orice piaţă agroalimentară… Încă nu-i limpede, însă resortul unor asemenea modificări ar părea a avea drept ţintă imediată protecţia micilor agricultori (sau a samsarilor pieţelor?), bătaia mai lungă fiind chiar o proptea groasă pusă-n coasta Agriculturii. Astfel încât, într-o teorie, orăşeanului să-i fie mai lesne să meargă în piaţă spre a târgui pătlăgele şi poame autohtone, poreclite bio şi eco, decât „la străini”, să cumpere tomate şi fructe globalizate. O aşa măsură ar însemna însă şi că demersurile relativ recente de a aduce mai multe din roadele (atâtea câte sunt, aşa cum sunt) ţărnii româneşti în hipermarketuri şi supermarketuri au eşuat. Estimp, să zicem că „întâmplător”, a circulat ştirea cum că, în primul semestru al anului, România a înregistrat un „record istoric”: cele mai mari importuri de alimente (în valoare de 3,2 miliarde euro, potrivit INS), probabil şi din cele cu standard pentru săraci.