Moartea suspectă, neaşteptată a marelui naţionalist patriot i-a luat pe nepregătite pe cei din familie, dar şi pe prieteni, cunoscuţi şi admiratori, stârnind consternare şi regret tuturor celor cu care a înfăptuit Unirea Bucovinei cu Patria Mamă, în mediul social-politic şi cultural. La dispoziţia mentorului lor, toţi cei din Societatea Culturală „Mihai Vodă Racoviţă” ca, de altfel, întreg poporul din Vama, au resimţit dureros greaua pierdere, gândind că moartea, într-adevăr, nu ocoleşte, dar parcă prea-i alege pe cei mai buni dintre noi.
Iorgu G. Toma s-a stins (13 ianuarie 1935) în plină putere de muncă. Se retrăsese, în 1931, în vila sa de la Vama, unde şi-a pregătit pentru tipar versurile originale şi traducerile, în special cele din Lenau, activa neobosit în calitate de preşedinte în secţia „Pietrele Doamnei” a Touring Clubului Român, asociaţie de turism înfiinţată încă din 1928, pentru protejarea naturii, a popularizat, prin articole, Vama turistică şi climaterică. De asemenea, era preşedintele Ligii antirevizioniste române, Secţia orăşenească, filială a Ligii antirevizioniste, cu sediul în Bucureşti, care şi-a ales un comitet central în frunte cu Stelian Popescu.
I s-a pregătit o înmormântare demnă de personalitatea sa, cu participarea unei mari mulţimi de clerici şi mireni, de la care n-au lipsit tovarăşii de idei şi de luptă pentru unire, foşti parlamentari, deputaţi şi senatori, învăţători, profesori şi elevi, reprezentanţii unor instituţii şi ai presei. S-au spus multe lucruri de bun-simţ, s-au evocat marile lui realizări ca om politic, literat-publicist şi jurist, din care n-au lipsit contribuţiile la reforma agrară din Bucovina, sprijinirea ţăranilor din zona de munte, lupta pentru menţinerea judeţului Câmpulung, sprijinirea construcţiei de şcoli şi biserici etc.
Pentru a-i rămâne vie amintirea, prietenii şi admiratorii săi, strânşi laolaltă în Societatea culturală „Mihai Vodă Racoviţă”, s-au gândit să-i ridice un monument, un bust, în parcul unde se află Stâlpul lui Vodă şi unde este vila sa în stil românesc, prin subscripţie publică, în care să se regăsească, bineînţeles, oamenii din satul lui, Vama. Între iniţiatori s-au aflat mai mult ca sigur Zaharia Gr. Andronic, judecător la Judecătoria Vama, şi Filip Cârdeiu, institutor, fost director de şcoală, care au şi intrat în comisia constituită în acest scop, primul ca preşedinte, al doilea ca membru. Acestora li s-au alăturat Iacov Grămadă, institutor, secretar, Ioan N. Lucanu, dir. şcolar, casier, şi Ştefan C. Marinescu, judecător, membru, formându-se o comisie de iniţiativă intitulată Comisiunea pentru ridicarea unui bust sau monument defunctului Iorgu G. Toma, parte a Societăţii culturale „Mihai Vodă Racoviţă” a intelectualilor români din Vama, după cum aflăm dintr-o „Invitare” la şedinţa din 12 februarie 1935, în localul şcolii primare Vama – Centru. La această primă şedinţă a comisiei a fost invitat Petra Leontieş, primarul oraşului Vama, şi, la propunerea lui Filip Cârdeiu, sunt cooptate în comisie mai multe persoane, între care Avram Octavian, medic veterinar de circumscripţie, preotul Căileanu Constantin, Carabioschi Nicu, avocat în Câmpulung, fost senator, alături de mulţi alţii. Comisia decide să se colecteze fondurile din donaţii benevole, trimiţându-se adrese lui Nicu Carabioschi, Consiliului Eparhial Cernăuţi, prof. univ. Al. Procopovici, ziarelor „Universul” şi „Neamul Românesc”. De asemenea, se decide să se intervină la Comisia Monumentelor Istorice pentru a numi un nou custode pentru monumentul „Stâlpul lui Vodă” şi parcul din jur (custodele fusese regretatul Iorgu G. Toma), unde urma să se aşeze bustul sau monumentul.
S-a întocmit o adresă-tip, care a fost trimisă persoanelor ce l-au cunoscut pe Iorgu G. Toma, în care se motiva ridicarea monumentului „pentru deosebitele merite pe terenul naţional, cultural şi literar”, monument evaluat la 60.000 lei, se adresa rugămintea de a colecta fonduri care să fie trimise casierului Societăţii, domnul Ioan Lucanu, director al şcolii Vama. Asemenea adrese au fost trimise Mitropolitului Bucovinei, la Cernăuţi, profesorului universitar Al. Procopovici, deputat de Câmpulung, lui Aurel Morariu, avocat şi deputat în Cernăuţi, care şi răspunde în câteva cuvinte pline de simţire: „sunt gata să colaborez… la iniţiativa de a ridica un bust vrednicului român şi patriot care a fost Iorgu G. Toma… vă rog să-mi încredinţaţi o listă de cercetare…” scrie Aurel Morariu din Bucureşti, la 22 martie 1935. Comisia i se adresează şi lui Nicolae Iorga cu rugămintea de a numi custode pe Filip Cârdeiu (prof. Iorga era Preşedintele Societăţii Monumentelor Istorice), iar anterior, pe 15 martie 1935, se adresase profesorului N. Iorga în calitate de director al ziarului „Neamul Românesc”, unde a publicat mai multe articole Iorgu G. Toma. Un refuz s-a întâmpinat din partea lui Stelian Popescu, director al ziarului „Universul”, care răspunde: „…cu destulă părere de rău nu putem deschide lista de subscripţie… deoarece subscripţiile nu se bucură de atenţia publicului”. Adresa trimisă lui Grigore D. Grecu, director al ziarului „Gazeta Bucovinenilor”, avocat în Bucureşti, la care Iorgu G. Toma a colaborat, s-a bucurat de toată atenţia, ba, mai mult, Gr. Grecu scrie o carte poştală lui Zaharia Andronic cu următorul conţinut: „Dragă Andronic, mă bucur să aud ceva despre tine, după 15 ani de despărţire, căci sunt 15 ani de când nu ne-am văzut, să sperăm că Jubileul liceului ne va da prilejul revederii. Public apelul pentru bust, însă te rog trimite-mi de urgenţă o fotografie bună a lui Iorgu G. Toma, căci aşa vom atrage mai mult atenţia cititorilor…”. Adrese au mai fost trimise lui Alexandru Isopescu, secretar general al Administraţiei fondului bisericesc, în Cernăuţi, şi lui Mihai Haret, preşedintele Asociaţiei Touring Clubului României, în Bucureşti, şi altora, între care menţionăm pe Filaret Doboş, prof. inspector-şef al Regiunii a III-a şcolare, în Cernăuţi, şi pe Animpodict Tins, industriaş, în Vatra Moldoviţei. De asemenea, în comisie au fost cooptaţi mulţi cetăţeni din Vama, dar ajutorul şi contribuţia au fost cerute mai multor persoane cu funcţii de răspundere din fostul judeţ al Câmpulungului şi din ţară.
Un prim rezultat îl aflăm în darea de seamă prezentată adunării generale din 9 mai 1935: s-au colectat 26.850 lei de la 32 de contribuabili, majoritatea din Vama, dar şi din judeţ şi din ţară. Documentele comisiei se termină cu această dare de seamă (cele păstrate, ajunse la noi) şi nu se ştie câţi bani s-au mai colectat şi ce destinaţie au avut, fiindcă bust pentru Iorgu G. Toma nu s-a făcut. Nu dăm vina pe nimeni, vremurile au fost de vină: a venit războiul, apoi s-a instalat regimul comunist. Să fi fost folosiţi aceşti bani pentru înzestrarea armatei, aşa cum s-a întâmplat şi cu alte sume adunate pentru diferite obiective? Greu de spus. Dar şi sumele colectate pentru Orfelinatul românilor bucovineni din Rădăuţi, la care se implică şi Iorgu G. Toma, aflat atunci (1916) în Bucureşti, au luat o destinaţie necunoscută. Pe drept cuvânt zice poporul nostru „Banul e ochiul dracului”.
Mult timp după revoluţie, fără colectă publică, propusă de D. Tomiuc (am fost împotrivă!), s-a realizat, în 2006, un bust din lemn de către sculptorul popular Gh. Miron din Vama, care se află la vila Iorgu G. Toma, apoi primăria a refăcut, în 2011, în marmură, mormântul de la cimitirul Vama de Sus. Iniţiativa de a înălţa un bust lui Iorgu G. Toma a fost preluată de medicul stomatolog Sorin Cotlarciuc, din Vama, care s-a adresat aceluiaşi sculptor care făcuse şi bustul fostului mitropolit al Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc, la Stulpicani. Primăria s-a preocupat de soclul ridicat în faţa şcolii care poartă numele lui Iorgu G. Toma. Bustul a fost dezvelit pe data de 12 septembrie 2015, cu participarea oficialităţilor şi a unei mari mulţimi. Am lăudat atunci realizatorii şi am evocat personalitatea lui Iorgu G. Toma, profitând şi de ocazia că în aceeaşi zi a avut loc şi întâlnirea promoţiilor de elevi din Vama.
Notă: Mulţumiri domnului Mihai Nicorescu pentru documentele puse la dispoziţie.
Comentarii