O consecinţă a unui concurs, fie el şi de epigrame, poate fi o cărţulie (caz fericit) care să adune o bună parte din creaţiile aspiranţilor la premii şi menţiuni.
Cele 39 de persoane, prezente în antologia de epigrame (apariţie de dată recentă) a editurii focşănene „Atec”, beneficiază de spaţii ample de desfăşurare, sub privirea îngăduitoare, de pe copertă, a celui care a fost (şi rămâne) Cincinat Pavelescu.
De altfel, îngrijitorul ediţiei, scriitorul Gheorghe Andrei Neagu, are o poziţie fermă, la început de pagini, când ne arată sub ce acoperământ (dacă vreţi umbrelă) aceste scrieri aduc omagiul cuvenit: „Volumul este publicat în memoria lui Cincinat Pavelescu”.
Bizar este că, vorbind de „o consecinţă a unui concurs” („Cincinat Pavelescu” – oct. 2016), lista celor cu lauri pe frunte este de negăsit în carte. Este exclus ca îngrijitorul ediţiei să nu se fi gândit la această prezentare, atât de necesară. Oricum, avem de a face cu o anumită strategie a lui şi numai a lui şi nu e cazul să dăm cu presupusul. Important e că acest volum (cu o copertă semnată de Adrian Mirodone) este realizat în condiţii grafice deosebite. Epigramele „au sarea şi piperul” dorite, încât descreţirea frunţii „e floare la ureche” pentru cei ce se întrec cu cititul.
Printre fericiţii „incluşi”, figurează şi doi suceveni: Emil Simion (din Suceava) şi Gabriel Todică (din Fălticeni).
În ordinea stabilită, iată câte ceva din fiecare:
Emil Simion
„Trecută mult de-a doua tinereţe/ Tot mai purta decolteu şi fustă scurtă./ Se bucura grozav că n-are riduri/ Dar fruntea îi era tot mai îngustă.” (Unei încrezute);
„Se simţea aşa de obosit, săracu’,/ Încât două cognacuri mari/ L-au pus iute pe picioare:/ Pe toate patru…” (Unui însetat)
„Etichetat de toată lumea un handicapat/ Luat aşa, ca tontul, înainte/ Surpriza însă n-a întârziat/ Stomatologul i-a descoperit… măsea de minte”. (Posibil?!)
„Învăţătoarea nu se înţelegea deloc cu-a lui odraslă/ Şi-atunci îi spuse grav, nu într-o doară/ Dacă nu se astâmpără nici săptămâna viitoare/ Eu vă ajut să vă mutaţi la… altă şcoală!” (Unui pilos)
„Sărbătorindu-şi nunta de argint/ Cu lume multă, muzică uşoară/ Întrebat de cea mai mare realizare-a lui/ Răspunsul ne-a uimit pe toţi:/ Ieri m-am însurat a şaptea oară.” (Norocosul)
Gabriel Todică
„Ca s-arate că-i competent/ Se dotase cum e tonul,/ Dar privind eu mai atent/ Deştept era doar telefonul.” (Smart-phone)
„De ce porcii în veci nu zboară?/ Se tem de gripa aviară!/ Asta-i marea lor pricină,/ De-au făcut gripă porcină.” (Când a zbura porcu’…)
„M-au convins că cipu-i baiul/ Şi că-n iad eu o să ard/ Dar constat că mi-au deschis raiul./ Cu toţi banii de pe card.” (Teama de cip)
„Eminescu, în trecut,/ Mi-ar fi zis că-s «chip de lut»,/ Astăzi, chiar de par (a fi) scolastic,/ Mi-ar fi zis că sunt de plastic”. (Unui operat estetic)
Încă nedesprins de „raiul de cuvinte” al cărţii în discuţie, Emil Simion are cuvinte de laudă la adresa lui Neagu, într-o scriere post-antologie: „În «Oglinda literară», nume cu suflet focşănean/ Cunoscută şi iubită demult pe tot meleagu’/ Domină ca un adevărat şi iscusit vrâncean/ Chipul de-naltă ţinută a lui Gheorghe Andrei Neagu”!
Ajuns la final, încerc şi eu să încropesc ceva, convins fiind că această mobilizare a destoinicului focşănean se traduce şi printr-un efort financiar propriu. Din lipsă de sponsori, e foarte posibil ca acesta să fi rămas cu buzunarele goale. Vom vedea, dar, până atunci, „daţi-vă lângă perdele şi-ascultaţi vorbele mele”:
„N-a fost uşor, o ştim noi, bine,/ Până ai trecut cu brio pragu’./ Cu sponsori trei, o, ce minune!/ Îi văd, sunt: Gheorghe, Andrei şi… Neagu”!
Felicitări sucevenilor din antologie şi vânt bun în pânze pe tărâmul creaţiei!
Comentarii