De-a lungul anilor, Suceava a avut mai multe echipe în primul eşalon valoric. Nu mai ştiu exact, şi nu vreau să supăr pe nimeni, care a avut mai mulţi ani în Divizia A, voleiul sau rugbiul, dar şi fotbalul a punctat la acest capitol, la fel ca şi handbalul. Oricum, pe vremuri, ai noştri le-au „tras-o” selecţionatelor de la Steaua şi Dinamo.
De o bucată bună de vreme, singura formaţie suceveană care joacă la cel mai înalt nivel este cea de handbal masculin. Bazată pe generaţii de tineri crescuţi la Liceul cu Program Sportiv de profesori de excepţie, coordonaţi de un conducător foarte bun, formaţia suceveană a revoluţionat oarecum handbalul românesc. Cu un stil avântat, pe „şpan” şi contraatac, gruparea suceveană a avut victorii grozave şi a ajuns să joace într-o finală de Cupă Europeană! Americanii ar spune „cut the crap”, iar românii „hai lasă… peria”.
Lucrul cel mai important a fost că echipa de handbal a Sucevei s-a axat pe tineri născuţi şi crescuţi pe aceste meleaguri. Din păcate, a fost o perioadă în care i-am scăpat pe ai noştri, care s-au împrăştiat în patru zări.
Iar pun o întrebare. De ce credeţi că sucevenii joacă fabulos totdeauna împotriva echipei oraşului care i-a crescut? De ceva vreme, sportul nu se mai joacă pe butelii, pungi de roşii şi strângeri de mână tovărăşeşti, ci pe ţechini sau „hellări”. Dacă „maica” Suceava nu a avut grijă de copiii ei, aceştia au plecat la mai bine. În mod normal acest proces este natural, dar una este să joci cu ai tăi şi alta cu străinii.
Ce am vrut să spun este că e mare păcat să pierdem ceva bun şi să lăsăm să se ducă la vale singura echipă de primă ligă din Suceava.
Comentarii