Străluciri şi scânteieri

L-am cunoscut pe Constantin Hluşneac în urmă cu câţiva ani, datorită lui Ion Cozmei. Începând din 2010 şi până anul trecut, C. Hluşneac a semnat şapte cărţi, iar cea mai recentă, înglobând mai ales abordări specifice jurnalului, „Ultimii doi ani (Când viaţa ajunge-o poveste)” (Suceava, 2017), scrisă cu respect, admiraţie şi nu în cele din urmă cu prietenie şi devotament, conţine informaţii (unele, cu siguranţă, neştiute de alţi apropiaţi) despre cele din urmă străluciri şi scânteieri (de viaţă, de creaţie, proiecte) ale celui care a fost poetul Ion Cozmei, una dintre acestea fiind cenaclul sucevean „Mihail Iordache”, pe care l-a coordonat. Tot aici găsim informaţii despre ultima carte a lui Ion Cozmei, carte ce încă nu şi-a găsit conturul, tot aici texte (inclusiv versuri) pe care autorul, care-l evocă mereu, i le-a dedicat. Pe unele le-aţi citit şi în „Crai”. În curând, tot din „Crai nou” veţi afla despre apropiata lansare a cărţii, pe care o înţeleg şi ca o reunire a cenaclului „M. Iordache” alături de spiritul lui Ion Cozmei.